Ieri am iesit cu kinderii in parc. Parc modern, facut dupa standardele din vest. Cum am intrat, am vazut niste mame putin supradimensionate, in slapi, care stateau pe banca si mancau seminte si scuipau pe jos, in timp ce copii se jucau in jegul lor.
Ma duc la ele si le zic textual: “Va rog frumos sa nu mai scuipati semintele pe jos, ca se face ca la porci si e pacat!”. Dupa care m-am departat, sa ma joc cu copii.
Din cand in cand ma mai uitam la ele si am observat ca mi-au ascultat rugamintea.:)
Dar stateam si ma gandeam: aveam de ales – sa intru intr-o situatie conflictuala cu niste oameni (eu nefiind o persoana conflictuala) sau (more…)
Si asta poti sa iti dai seama uitandu-te la EXEMPLELE din lumea asta.Uita-te la exemplele de langa tine. La prietenii, cunostintele si prietenii prietenilor tai care reusesc ceea ce isi propun!
Oameni care reusesc lucruri WOW.
Oameni cu handicap care reusesc sa faca lucruri pe care cei normali nici nu pot visa.
Oameni cu IQ normal care urca munti (la propriu sau la figurat).
Oameni pe care nu dai doi bani care te surprind ca reusesc, desi sortii le stau impotriva.
Oameni batuti de soarta care nu se dau batuti de tot si cu indarjire merg mai departe.
Oameni care refuza sa piarda.
Oameni care (more…)
Cu Alin Galatescu ne-am intalnit acum ceva vreme, dar pentru ca a avut o istorie foarte frumoasa (si lunga in acelasi timp:)), am amanat putin publicarea lui. Este povestea vietii lui si cele mai importante invataminte pe care le-a tras. Va invitam sa urmariti filmele 🙂
Dupa ce am studiat arhitectura, am trecut la drept international in facultate, vizand zona de diplomatie. […]
Intr-o zi, in 1993 am fondat impreuna cu un prieten Radio Tinerama. Acolo inceputul a fost fulminant.[…]
In 1990 am inceput sa lucrez la Zig-Zag, in echipa dlui Ion Cristoiu. In 1991 am plecat la Radio Contact.
Din 1993-1996 am coordonat Radio Tinerama (aveam 5 emisiuni doar eu personal). Scriam mult SF.
De cand am lansat StartEvo, ne-am facut o parere la cald despre cum functioneaza acest proces al evolutiei personale. Si am facut o schema logica, prin care sa constientizezi unde esti si unde vrei sa ajungi.
Nu este inca finala, dar nu mai este mult 🙂 Asa ca am fi onorati daca v-ati arunca un ochi peste ea si sa ne dati un feedback.
Aseara alergam. Dupa jumate de ora, ma plictisisem.
Si “piticul” din spatele capului incepuse sa imi vorbeasca “De ce mai alergi? De ce nu te duci sa lucrezi? Ce sens mai are? Oricum stii ca poti sa alergi inca 2 ore. De ce nu iti utilizezi timpul mai eficient, facand ceva productiv decat alergand de colo colo?…… “. Si, spre rusinea mea, l-am ascultat. Pentru 10 secunde. Dupa care am realizat ca LOGIC era sa imi continui alergarea, pentru ca trebuia sa imi termin ciclul de sport pe ziua respectiva, ca sa ma incadrez in cele 30 de minute de sport pe zi.
In sport, ca si in viata, cel mai mare dusman este acel “mini-me”, (more…)
Traim intr-o lume a comparatiilor. Cine o are (la evolutie personala ma refer!) mai buna, mai stralucitoare, mai banoasa, mai devreme acasa… Cine e mai smecher sau mai putin smecher. Cine are salariu mai mare ca mine. Ce masina conduce celalalt. Ce marca de capra are vecinul. La ce scoala se duce, ce haine poarta, ce gagica…
Totul se compara!
In functie de rezultatele comparatiei si de importanta pe care o dam acelor aspecte comparate, generam niste concluzii si niste frustrari care reprezinta sursa motivatiei actiunilor noastre viitoare.
Mi-ar place sa am un frate geaman. O clona, cu o constiinta comuna, precum borgii din Star Trek. Sa stai fata in fata cu el si sa te ajute sa TE autointelegi, sa vezi mai clar solutia la diversele intrebari care le ai. Sa iti dea suturi in fund sa te apuci/sau sa te tii de treaba (si sa nu te superi pe el, pentru ca el esti tu). Sa te ajute sa iti faci introspectie. Si sa te impiedice sa te minti singur! Si sa te ajute sa vezi solutii.
Sunt 3 cazuri posibile de astfel de ajutoare 1-2-1:
1. Ideal ar fi ca fiecare din noi sa avem o asemenea clona in interiorul nostru. Se numeste alter-ego, constiinta, ratiune.
2. Daca nu e posibil, ideal ar fi sa avem un prieten, o ruda, o persoana cu care sa ne simtim confortabili si la care sa nu intram in defensiva cand ajungem la lucruri grele, despre cine e de vina. Fiind un apropiat, te destainui mai usor, recunosti problemele, nu mai spui “oficial imi merge bine.
3. Daca nu avem nici macar un prieten/ruda, atunci merge sa te ajuti si cu un strain, care sa vrea sa te ajute, sa faci aceasta introspectie. Chit ca este expert intr-un anumit domeniu, sau este pur si simplu o persoana cu bunavointa, care vrea sa fie o lume mai buna in jurul lui.
O persoana externa te poate ajuta sa faci pasi enormi in dezvoltarea ta ca individ. Pentru ca te ajuta sa gasesti raspunsurile cu o claritate mult mai mare.
Ce preferi:
a. o recompensa mica imediata?
b. o recompensa mult mai mare ulterioara, mai mare de cateva ori decat suma recompenselor mici pierdute prin alegerea drumului mai greu?
Oamenii in general prefera prima varianta. Riscuri mai mici, plata imediata. “Ce-i in mana nu-i minciuna”. “Nu dau vrabia din mana pe cioara de pe gard”
Radu Furnica mi-a spus anul trecut despre un test celebru care se face la copii (am uitat cum se cheama).
Copilasului i se pune in fata o farfurie cu bomboane/prajituri care ii plac. Este lasat sa ia una. Dupa care i se spune ca va fi lasat singur si, daca se va abtine sa manance bomboane pana cand va reveni adultul, va primi 2 bomboane, altfel va primi doar una (sau ceva de genul).
Ideea e sa vezi daca omuletul se comporta rational sau impulsiv, acest test fiind un indicator eficient cu privire la viitorul copilului. Cei care se pot abtine de la dulciuri (a.k.a. distractii facile si recompense mici imediate) vor ajunge mai departe in viata. Ceilalti… ei bine, societatea are nevoie si de ei….
Tu? Rezisti la bombonele? Sau nu te poti abtine? 🙂
Vi s-a intamplat sa exclamati “Cata prostie este in jurul nostru”? Mie da. Si de multe ori am constientizat ca si eu sunt in jurul altor persoane care exclama acelasi lucru. ha ha ha. Si pana la un punct este normal.
Prostia in general este compusa din 2 probleme la bibilica:
a. puterea de procesare (procesorul)
b. capacitatea de memorare (hard-discul)
Cu alte cuvinte, ori nu stii ceva, ori nu te duce capul. Acum, este imposibil sa stii totul. Intr-o gasca de fizicieni termonucleari, orice persoana din exterior poate parea un retard care se joaca cu lopatica in nisip. Doar ca este in general o lege a compensatiei, asa ca daca nu ai cunostinte intr-un anumit domeniu, poate (zic poate) ai in alt domeniu. Poate stii sa repari masini. Sau stii sa zugravesti. Sau stii sa faci podul din picioare.
Deci hard-discul l-am rezolvat. Ramane procesorul. Adica ideea sa GANDESTI, sa rationalizezi ceea ce ti se intampla, si sa poti sa tragi niste concluzii pe baza informatiilor care le ai, asa limitate cum sunt ele.
De exemplu, sa calculezi realist ce sanse ai pentru o viata frumoasa in tara X. Sau sa gandesti de ce e bine sau nu e bine sa mananci ciresele “fara carne”. Nu cumva faptul ca (more…)
Care este definitia unui patron roman, in acceptiunea masei mari de romani?
Un smecher care sigur a facut ceva ilegal si a calcat oameni pe cap ca sa ajunga aici.
Care este definitia unei multinationale, in acceptiunea aceleiasi mase de romani?
Niste capitalisti nenorociti, care exploateaza oameni si planeta pentru propriul profit.
Niste definitii nu foarte magulitoare sau care sa inspire.
Suntem un popor socialist prin definitie. Si cei care au trait pe vremea comunistilor au fost obisnuiti sa LI SE DEA, dar si multi din tinerii de azi au aceiasi mentalitate idioata. Toti sunt de vina pentru situatia in care se gasesc ei, mai putini ei insisi. In plus suntem si carcotasi, ceea ce e in sine o prostie 🙂
Cand intrebi un roman clasic ce companii IL INSPIRA (prin ceea ce fac sau prin ceea ce reprezinta), nu are foarte multe raspunsuri.
O companie poate fi inspirationala din 2 mari puncte de vedere: (more…)
La inceputul anului va spuneam sa va faceti obiective anuale, pe principiul ca daca nu stii unde vrei sa mergi, cum oare sa ajungi acolo?
Ei bine, s-a dus jumatatea de an. Cum stati cu obiectivele anuale? Sunteti in schema? Nu prea? Le-ati mai urmarit sau le-ati stabilit si ati uitat de ele? 🙂
Acum este ocazia sa faceti un pas in spate si sa evaluati aceasta jumatate de an.
Am auzit un fragment de conversatie dintre un sot si o sotie pe strada. Mi s-a parut foarte relevanta pentru cei care vor sa evolueze si financiar.
Ea catre el: “Draga, chiar asa? Nu putem si noi sa venim cu o idee sa vindem ceva de care milioane de oameni sa aiba nevoie, sa castigam cativa euro de fiecare si sa ne rezolvam astfel situatia financiara?”
Consideratia numarul 1:
Pe majoritatea oamenilor de pe aceasta planeta nu ii intereseaza decat la nivel declarativ sa castige mai multi bani. E un fel de “wishful thinking”, la care raspund afirmativ daca ii intreaba cineva, dar nu fac nimic activ sa isi indeplineasca dezideratul.
Consideratia numarul 2: Cei pe care ii intereseaza sa faca pasul AU DEJA IN CAP toate informatiile necesare sa le vina ideea de tip evrika. Ani de zile au fost expusi la aceste informatii, in mod activ sau pasiv.
In momentul in care le vine IDEEA, posesorului ideii, dar si celorlalti li se pare in majoritatea cazurilor ca e un lucru simplu. Si se oftica cum de nu s-au gandit mai devreme la asta. 🙂
IDEILE GENIALE (inovative sau nu) pot sa va vina doar cu informatiile acumulate deja in creierul vostru personal. Deci, (more…)
De multe ori am intrebat acest lucru. Cel mai des raspuns pe care l-am primit, in special de la persoanele active, era “pe o plaja”. Oamenii spera sa iasa la pensie, sa castige suficienti bani, sau, chiar mai bine, sa isi creeze suficiente surse de finantare pasive care sa le asigure un trai linistit, fara stresul zilei de maine.
Este un deziderat super! Chiar si eu il nutresc. 🙂
Daca si voi aveti un vis similar, atunci va sugerez sa cititi o carte foarte buna, scrisa ca pentru americani (font mare, spatii mari intre randuri, destul de repetitiva cat sa inteleaga oricine mesajul:) ) – “Tata bogat, tata sarac”.
Este un intreg debate de cand lumea si pamantul despre ce se intampla dupa moarte. Unii zic ca te asteapta 99 fecioare, lapte si miere (daca meriti). Altii zic ca nimic. Altii zic ca dracu te ia. Altii zic ca te reincarnezi si mai treci prin viata de mai multe ori pana acumulezi destule puncte ca sa treci la nivelul urmator.
Un lucru este sigur: singura perioada in care ai un control cat de cat este perioada asta, de asa zisa viata/veghe, in care vezi rezultatele actiunilor tale si ale celor din jur. Ce-o fi dupa, vedem noi. Dar conteaza ce este acum.
1. Oamenii nu prea au visuri. Si din cei care au, majoritatea sunt ori OZN-uri intangibile ori visuri pentru care nu fac mai nimic sa le atinga.
2. Oricat de ilogic pare, majoritatea oamenilor nu vor sa depuna efortul necesar atingerii visurilor lor. Nici sa isi asume riscurile.
In schimb, oamenilor le place sa fie asigurati ca sta in puterea lor sa isi atinga visurile. Sa fie VRAJITI de perspectiva. Eventual sa plateasca cu bani decat cu efort. Sa stie ca pot oricand sa slabeasca, sa fie mai frumosi, sa se imbogateasca, etc
O poveste frumoasa, cu happy-end, este de preferat efortului si riscului. De aceea, vanzatorii de iluzii sunt la mare cautare!
Ex: Slabeste repede, fara efort (! – WTF), inghitind pastilele x, y, z.
Ex 2: (more…)
Sa fii bun in ceea ce faci e mare lucru. Indiferent ca vine vorba de job, de rolul de sot/sotie sau parinte, de prieten sau copilul parintelui, toate acestea le faci impartind cele 24 de ore cum sti tu mai bine. Toate sunt consumatoare de timp si viata trece. Si ajungi sa crezi ca aceste roluri te definesc si ca trebuie sa te dedici doar lor in intregime. Dar mai ai timp pentru tine?
Tu ce pasiuni ai? Ce te face sa zambesti si sa simti ca traiesti? Indrazneste sa te gandesti si la tine. Nu te simti vinovat. Daca vei fi incantat cu tine si cu ceea ce faci pentru tine, vei avea timp si pentru familie, parinti, prieteni si altii. De ce sa renunti la hobby-urile tale pentru altii?
Daca inca nu ai reusit sa-ti dai seama care sunt alea, sau ca s-au schimbat o data cu trecerea timpului, cauta in continuare sa te cunosti, sa identifici noi activitati care te fac fericit. Cautarea fericirii e doar jumatate din drum. Mergi mai departe si exploreaza noi cai spre care te indruma pasii.
Gaseste-ti PASIUNEA. Iata cateva idei de activitati care s-ar putea sa-ti placa sa le faci si care se pot transforma in pasiuni: (more…)
De cate ori vi s-a intamplat sa ajungeti intr-o groapa, intr-un impas? Sa fiti infrant, sa nu mai vedeti luminita de la capatul tunelului. Sa vreti sa va bagati capul in nisip si sa asteptati sa treaca? Am ramas surprins sa vad cat de des ni se intampla acest lucru.
Tin minte o replica dintr-un film celebru: “Nu te ingrijora. Nimanui nu o sa-i mai pese de asta peste 100 de ani!”. E foarte adevarat. Trebuie sa iti depasesti conditia umana de auto-victimizare si inchistare in propria persoana si sa privesti dincolo de “micimea” situatiei prezente. Pentru ca o sa treaca, intr-un fel sau altul. Nu e un capat de lume. (more…)
Sunt micute, sunt dragute, sunt delicate, sunt gingase. Incep de mici. Din pasiune. Nu simt durere, nu se plang de efortul fizic, de ore si ore grele de munca.
O parte dintre ele viseaza departe. Sa ajunga in fata unui public numeros, pe scene internationale, sa atinga perfectiunea, sa ne incante intr-un spectacol magic, ce creaza pentru unii spectatori momente unice in viata.
Le admir. Si le admir sincer. Ma inclin in (more…)
“Sunt Ovidiu Popescu. Am fost medic la un moment dat in cariera mea si o spun cu mandrie. Mi-am dorit de foarte, foarte mic sa devin medic.
Dupa ce am terminat Facultatea si am inceput sa lucrez ca medic am avut o intalnire destul de interesanta. Lucram in Spitalul Judetean din Timisoara si am fost invitat de Seful de Sectie la o discutie, care mi-a multumit foarte mult pentru ce fac, foarte multumit de activitatea mea si ca trebuia sa-mi dea o veste foarte buna, ca are un job permanent in Spitalul respectiv. Am fost extrem de incantat sa lucrez intr-o Sectie de Anestezie / Terapie Intensiva, dar mi-a zis ca mai e un simplu amanunt: am de platit o anumita suma de bani ca sa iau job-ul ala. Moment in care am decis care este raspunsul meu. I-am zis ca (more…)
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
