Sandra Pralong este o persoana cu care nu te mai saturi sa vorbesti. Este o persoana cu experienta uriasa: Natiunile Unite, Presedentia Romaniei, Newsweek, CNN, Fundatia Soros, etc, etc. Aveti aici un link la CV-ul ei, sa ziceti WOW. O cunosteam de mai bine de 1 an, dar prietenul nostru (voluntar si ambasador StartEvo), Mihai Albu, a filmat-o, cu noi de fata.
Sandra ofera o perspectiva noua si cu care noi suntem 100% de acord, prin prisma experientei noastre de viata. Va invitam sa urmariti filmuletul. O sa va ajute sa evoluati mai rapid in viata daca aplicati ce se spune aici.
Sandra Pralong:Am plecat din Romania, m-am format in strainatate si m-am intors dupa Revolutie la 30 de ani.
Am venit cu PRIMUL avion comercial care s-a pus pe aeroportul Otopeni, dupa Craciun. (more…)
Cred sincer ca sintagma “Dar ce va zice lumea” este una extrem de daunatoare pentru noi ca indivizi si ca natie. Pentru ca ne transforma in sclavii obiceiurilor, in sclavii imobilismului si in general sclavii turmei.
UN OM CARE ESTE INTERESAT DE CE ZICE LUMEA SI SE AUTO-CENZUREAZA CA SA FIE CA CEILALTI ESTE UN OM SLAB SI NU ESTE LIBER.
Exemple:
pentru tinerii de liceu: ce o sa zica lumea (aka colegii de liceu) cand o sa ma vada ca lucrez joburi necalificate sa castig bani. O sa rada de mine. Asa ca mai bine sa stau lipitoare pe parinti
pentru taranii cu 3 metri patrati la tara: ce o sa zica lumea daca (more…)
In prima carte de educatie sexuala pe care subsemnatul a citit-o la pubertate (era o carte publicata intre cele 2 razboaie mondiale!) scria ceva foarte tare: pentru un barbat este mai lung drumul de la a cunoaste a femeie pana la o saruta decat de la o saruta pana la a face sex cu ea. Deci smecheria era sa ajungi sa o pupi, ca pe urma era floare la ureche.
Dar acest articol nu este despre dragoste (si caile ele nebanuite). Este despre NOROC.
Looserii zic intotdeauna ca principalul motiv al nereusitei lor este ca nu au avut noroc. Ca universul (more…)
Aplici la joburi si nu te suna nimeni? Ti-ai pus intrebarea daca nu cumva problema esti chiar tu? Si ce scrii in CV?
Majoritatea CV-urilor romanilor sunt VARZA. 99% sunt imbunatatibile. Spunem asta dupa ce am vazut mii de CV-uri, dupa ce am vorbit cu toti smecherii de pe piata de head-hunting ani de zile, dupa ce am angajat si dupa ce am fost angajati. Si dupa ce am vazut CV-urile care ne sunt trimise sa le dam feedback la iRegister.ro (un mic serviciu pe care il avem de cativa ani pe piata).
Pur si simplu suntem socati de acest aspect. NOI, ROMANII, NU STIM SA NE PUNEM IN VALOARE. Si pe urma ne mai miram ca trimitem sute de CV-uri si nu raspunde nimeni, sau ca iti propun niste salarii de 2 lei.
CV-ul este primul si cel mai important mesager al tau. Daca nu te prezinti corespunzator, brandul tau personal o sa sufere.
Uite 6 sfaturi, pentru forma si pentru fond:
Fii foarte atent la greselile de gramatica. Foarte atent. 99% din CV-uri au greseli de gramatica, unele minore, altele majore. Precum sa pui doua spatii, sau sa pui spatiu inainte de virgula, pana la greseli groaznice de ortografie. Iti dai seama ca un angajator se va gandi: daca acest candidat nu a reusit sa faca 2-3 pagini impecabile, stand acasa zile intregi, cum o sa poata sa faca ceva impecabil la munca, cand are 10 minute la dispozitie. O sa ma faca de ras.
Cel mai important aspect este zona de experienta. Dupa datele de contact, trebuie sa fie prima. Pune-te in locul angajatorului. Vrei sa lucrezi cu cineva care a demonstrat ceva. Asta inseamna WORK, nu inseamna educatie. Educatia nu demonstreaza nimic, mai ales in tara noastra producatoare de licente pe banda rulanta.
Ai grija sa ai minim vreo 3 experiente de munca. Acum o sa vina o gramada de oameni care vor zice: “Pai cum sa ma angajez prima data, daca nu am experienta?”. Foarte bine. Pui la experienta ce ai facut pe voluntariat. Pui practica. Pui internship. Pui munca de hobby care ai facut-o pentru un prieten la firma. Pui ce ai mai facut ca sa castigi bani, ca sa iti arate partea pozitiva a caracterului. Daca nu ai nici asa, ocupa-te sa ai. Lumea e plina de afaceri care au nevoie de cineva care sa munceasca moka pentru ei. Du-te la cea mai tare firma, care ti-ar place sa o ai la CV si spune-le: “Vreau sa muncesc moka pentru voi timp de o luna, sa va arat cat de bun sunt. Daca dupa o luna va place de mine, pot sa raman pe bani. Daca nu, worst case scenario, beneficiati de energia si dorinta mea de munca timp de 1 luna” Si uite asa ai ce sa pui la CV
Scoate pozele cu tine beat manga de pe facebook. Sau alte texte, videouri, care nu ti-ar place sa le vada un angajator. Asta daca vrei mai multi bani. Daca vrei sa fii toata viata ta motostivuitorist sau prelucator prin aschiere, atunci nu iti mai bate capul cu acest aspect.
Pune o poza in CV care te avantajeaza. Poze de hi5 nu te avantajeaza decat daca te duci la dans la bara. Daca nu arati bine in poza, ANGAJABIL (A), mai bine lipsa.
MUSAI pune o lista de persoane care te recomanda. Nu conteaza daca e maica-ta sau directorul general de la firma unde ai lucrat. Conteaza sa ai persoane cat mai recognoscibile, cu functii cat mai aspirationale, care sa zica lucruri cat mai frumoase despre tine. Daca nu exista pe lumea asta 3 insi care sa te recomande, sa gireze pentru tine, atunci ai o problema majora si trebuie sa iti pui intrebarea de ce esti asa de slab.
Evolueaza. Fii scrupulos. Fa lucrurile ca la carte. Si o sa iti fie mai bine. Nu fa lucrurile de mantuiala, ca tot in capul tau se sparg 🙂
Azi o sa vorbim despre munca si de cat de nociva este ea, daca nu e facuta cum trebuie :). Stiu, ma joc cu cuvintele, dar vreau sa subliniez o chintesenta a experientei noastre cu StartEvo. TREBUIE SA MUNCESTI DESTEPT, NU CA BOUL LA JUG!
Unu la mana: toata lumea de succes cu care vorbim spun ca MUNCA este un factor definitoriu al succesului. 99% transpiratie si 1% inspiratie. Daca vrei sa ai succes, trebuie sa pui osul la treaba. Perfect adevarat.
Doi la mana: vorbind cu oameni deprimati, care zic “muncesc de n-am aer, dar degeaba, nu am bani, nu cresc in cariera, etc”. Genul de oameni care se duc la scarbici, care atunci cand vine ziua de luni le scade dorinta de viata…, care se bucura cand vine weekendul.
Acesti oameni desi muncesc, ei muncesc PROST. Muncesc ca boul la jug. Muncesc in inertie. Muncesc pentru ca asa li s-a spus sa faca sau ca nu ii duce capul. Stiu asta , ca si noi am fost printre ei. Genul asta de oameni trag, trag de ei, pana se consuma si compania ii arunca ca pe niste sosete murdare. De aceea sunt foarte multi oameni de 40+ de ani care incep sa isi puna probleme ca ce-o sa faca, ca asteapta solutii, ca deabea asteapta sa ajunga la pensie, etc.
Ideea e sa nu muncesti prost, ca boul la jug. Ci sa muncesti inteligent. Sa iti dozezi timpul si energie sa faci lucruri cu valoare adaugata cat mai mare. Sa nu te pierzi in detalii de 2 lei. Sa faci ceea ce iti place, cu valoare cat mai mare.
Conteaza enorm sa nu muncesti 16 ore pe zi ca disperatul. Conteaza sa muncesti inteligent. Daca vezi ca la job nu iti ridica statuie si daca nu te promoveaza rapid, atunci fuck-off. Concentreaza-te pe lucrurile care iei asigura crestere. Vezi cum poti sa pui caramida peste caramida. Gandeste-te la tine, pentru nimeni altcineva nu o face.
Vorbim cu foarte multi oameni care vor sa se apuce de antreprenoriat, dar nu au timp. Munca la servici ii usuca de energie. Pleaca de dimineata, ajung seara, cad lati in pat. A doua zi o iau de la capat. Nu au timp sa se gandeasca pentru ei. Marea majoritate din ei fac eforturi mari, dar fara finalitate. Atunci se cheama ca munca dauneaza grav sanatatii si succesului.
Indemnul nostru: munciti mult, dar inteligent. Altfel o sa va irositi viata si o sa va treziti extenuati, cu sanse putine, cu bani putini si cu sanatatea subreda.
PS. Marea majoritate a oamenilor din lumea asta muncesc ca boul la jug. Ori nu stiu, ori nu ii duce capul, ori au sperante mai mult sau mai putin false. Dar e ok, societatea are nevoie de sclavi. Daca toti ar fi destepti, cine ar mai da cu matura?
Cat de PROST sa fii ca sa astepti de la altii ceva in aceasta tara? Raspunsul este: FOARTE PROST. Si prostia se plateste. Cu salarii mici. Cu jeg pe strazi, prin munti, si in sufletele oamenilor. Cu un nivel de trai scazut. Cu frustrare.
79% din romani asteapta de la altii sa le rezolve problemele (studiu GfK)! Cititi-l, ca e interesant. (more…)
Nu ai pile? Folosesti acest pretext ca sa iti justifici lipsa de succes intr-un anumit domeniu? Ei bine, noi iti dam un sfat, prin urmatoarea poveste reala.
Zilele trecute vorbeam cu un bun prieten de-al nostru despre alt prieten (pe care il cunosteam si noi, personal, fondatorii StartEvo). Sa denumim persoana in discutie “X” 🙂
Ei bine, X facuse un curs de machiaj profesionist de 4000 eur (!), acelasi curs care il facuse si Claudia Mocanu, o alta buna prietena de-a noastra. (more…)
Alain Cardon is one of the best coaches in the world, recognized as such by the coaching industry. He’s a Master Coach, at Metasysteme. He was filmed for StartEvo via our friend and volunteer, Mihai Albu.
We filmed him at Marriot, with 30 minutes before Webstock Awards, when we won our 2nd place.:)
Alain Cardon, 63 yo, born in Algeria, raised in Egypt, education in States. I had to pay for my education, i was working in a factory to support my studies at night, while studying during the day. (more…)
Si ce daca?:) Pana la urma e un lucru normal. Dar stiti de ce?:) Pentru ca omul, prin natura lui, prefera sa traiasca in ignoranta. Prefera sa creada ca fortele externe ii conduc lui destinul, ca el nu are nici o putere. Ca daca lui ii merge rau, toti sunt de vina pentru asta, mai putin el personal. El este imaculat! Pentru ca daca ar admite ca el personal este principalul responsabil pentru starea in care se afla (financiara, cariera, ocupationala, hobby, personala, etc), atunci ar admite implicit ca e intr-o masura mai mare sau mai mica prost. Iar intr-un popor in care show-off-ul (atat fata de altii cat si fata de sine) este la putere, este impotriva firii sa recunosti ca tu esti RESPONSABIL pentru situatia in care te afli.
Florin Georgescu – Nevazatorul care a facut turul Romaniei pe bicicleta!
Florin este un om care te socheaza prin antiteza dintre ce te astepti de la el si ce face el efectiv. Este un luptator. A facut turul Romaniei pe bicicleta. A facut para-sailing pe Pacific. A participat la curse de jetski ca pilot. A facut rafting. Se pregateste sa doboare recordul de viteza pe uscat in Romania si in SUA. Are planuri mari pentru tara asta.
Am realizat interviul in gradina caminului Leu. Dupa ce am discutat la o bere diverse lucruri, printre care pe ce aeroport din Romania sa poate sa exerseze doborarea recordului de viteza pe uscat (!), am ajuns la chestii grele, de viata si succes.
Adevarul e ca dupa ce vezi un astfel de om, te face sa constientizezi ce potential ne-exploatat are fiecare din noi. Te inspira. Urmariti interviul cu Florin Georgescu.
StartEvo: De ce faci lucruri care sunt considerate imposibil de facut de o persoana in situatia ta?
Florin Georgescu: Nu consider ca lucrurile care le fac eu sunt imposibil de facut
Filozofia mea de viata: Cunoaste-ti limitele si incearca fara sa fortezi, sa le depasesti.
In viata trebuie sa traiesti si un pic de nebunie cuminte. Daca as sta sa ma gandesc prea mult inainte sa ies din casa in oras, nu as mai face-o: in urmatorul sfert de ora as putea sa cad intr-un canal.
Daca fugi de o confruntare cu tine, iti furi caciula.
Eu mi-am acceptat neputintele si pornind de la ele am zis cum sa fac sa mi le depasesc.
Am avut o iubita in america la care am fost de cateva ori, unde am facut multe lucruri ciudate pentru un om care nu vede.
Am cunoscut si semeni de-ai mei care nu vad si care se tem sa iasa din casa. Am cunoscut colectivitati de oameni cu handicap, care sunt foarte periculoase, pentru ca se camufleaza unul pe altul si rejecteaza restul societatii.
Un alt lucru care ma determina sa fac mereu cate ceva este sa nu ma aflu in situatia de A MI SE CUVENI. Sunt oameni in jurul meu care cer necontenit de la guvern, parinti, sotie, etc. Cer in continuu. Ma feresc sa cred ca mi se cuvin lucruri.
Ce vreau sa fac cu asociatia pe care am infiintat-o, Tandem:
Centru de pregatire paraolimpica, a copiilor cu vocatie, care nu au mijloace materiale, a persoanelor cu handicap
La anul o sa organizam o ciclocaravana care sa plece de la Oradea pana la Londra, in ziua inceperii olimpiadei. Mie mi se pare foarte misto lucrul asta
Record national si mondial de viteza pentru nevazatori in autoturism.
Tur al Marii Negre intr-o ambarcatiune cu panze
StartEvo: Ce sfaturi dai unei persoane care vrea sa aiba si ea forta ta?
Florin Georgescu: E mare bai pe lumea asta sa nu faci putina ironie despre tine, sa eviti situatiile penibile
Pe cat mi-a fost posibil am incercat sa nu imi judec semenii, sa nu trag concluzii pripite
Am luptat cu propriile mele neputinte. Un om trebuie sa isi aloce timp sa isi traiasca propriile dureri, sa o consume, sa o exorcizeze. Doar asa poate deveni un om liber, sa scape de demonii care il bantuie.
Discutam azi dimineata cu un domn ministru despre MODELE si lipsa lor in societatea romaneasca. Ca sunt prea multe anti-modele. Oamenii nu mai au modele de succes autentice, care merita urmate. Si ca acum modelele generatiilor tinere sunt fotbalistii, pitzipoance, pitici p*rno, tepari, hoti, bisnitari, cantaretii, ahtiati dupa swarowski, tzatze si scandal.
Si a zis un lucru foarte interesant, de care ne-am lovit si noi. (more…)
Cred ca acest citat de la unul din cei care au dat BAC-ul acum este cel mai edificator pentru situatia din Ro. “Am fost o generatie de sacrificiu. Nu am putut copia deloc la BAC”.
Ce concluzie tragem de aici, pentru fiecare din noi? (more…)
Toti vindem ceva.Tu ce vinzi? Ce stii sa faci? Pentru ce motiv ar avea nevoie de tine un necunoscut (economic vorbind)?
Esti un instalator foarte bun si de incredere? Esti un project manager foarte bun? Esti un bun vanzator de imobiliare? Sau esti expert in e-marketing. Sau vanzator de rosii in piata? Esti expert in a muta documente din stanga in dreapta biroului? Esti (more…)
La StartEvo primim multe cereri de sfaturi de la oameni care nu stiu ce sa faca. Au prea multe optiuni sau dimpotriva, nu au deloc. Dar, majoritatea, au multe optiuni de drumuri de apucat, dar nici una din ele nu este intratat de “palpaitoare” incat sa zica omul: “Da frate, asta e CLAR drumul pe care sa il apuc!”
Felicitari, nu sunteti singurii. Toti avem aceasta problema: avem multe optiuni, prea multe chiar, si nu stim pe care sa le alegem. Si stam in fund in mijlocul drumului, in praf, gandindu-ne in ce directie sa o luam. Si evident, pentru ca este o decizie importanta, zicem “Stai asa! Trebuie sa analizez mai mult. Nu ma pot arunca cu capul inainte. Ma mai gandesc si maine”. Maine, aceiasi intersectie, aceleasi ganduri, eventual altele, care complica si mai mult decizia. Si spui: “F**k, vad o gramada de plusuri dar si de minusuri la fiecare. Hai sa mai gandesc, poate imi vine vreo idee mai buna.”
Si trece un an fara sa faci nimic in plus. Esti la fel ca acum un an, cu mai multa experienta, mai mult par alb in cap si mai multe frustrari, nu?
Ceea ce am descris pana acum se numeste CRIZA DE INDECIZIE si este mult mai rea decat CRIZA CA NU AI O SOLUTIE. Pentru ca este mult mai usor sa gasesti de la zero o solutie la o problema (chiar daca solutia nu este perfecta) decat sa analizezi mai multe solutii care nici una nu e perfecta si sa o amani la nesfarsit.
Cum zicea un clasic in viata, principala problema a unui antreprenor nu este ca nu are idei, ci ca are prea multe. Avand prea multe, isi pierde focusul, se apuca de 10 si sansele sa duca la finalizare macar una sunt muuult mai mici decat daca era un om cu o idee fixa, care mergea ca un pitbull pana in panzele albe. Garantat, varianta cu o idee simpla si fixa este mult mai buna decat sa fii un generator de idei, mai ales daca sunt intellectually challenging si ai prostul obicei sa te indragostesti de propriile idei.
Criza de indecizie trebuie taiata de la radacina. Desi este al dracului de greu, pentru ca noi, romanii, suntem, nu-i asa, buni la toate. Si mai ales, daca avem 10 proiecte, care fiecare genereaza 2 lei, sau credem noi ca au potential sa genereze, atunci nu o sa reusim niciodata sa ne concentram eforturile intr-o singura directie.
Criza de indecizie este TOXICA. Stiti cum se rezolva? Cerand ajutor extern. Pentru ca de obicei, persoana in criza de indecizie nu mai vede obiectiv situatia. Si atunci, daca ar cere ajutorul unei terte persoane obiective, cu o logica cat de cat normala, atunci acea persoana i-ar arata drumul pe care trebuie sa il ia. Si partea interesanta este ca acel drum a fost DINTOTDEAUNA inaintea omului. Doar ca nu vedea padurea din cauza copacilor.
Exemple de crize de indecizie: sa imi deschid o firma sau sa lucrez aici? Sa lucrez in domeniul x y sau z, pentru ca in domeniul actual m-am plictisit? Sa fac proiectul a, b, sau c. “Ce sa fac? Ce ma sfatuiti?”
Cum fac eu? Incerc sa reduc la maxim variantele. Si daca imi apare o noua optiune care se incapataneaza sa ramana pe radar, pur si simplu o fac ca test. Vad, merge sau nu merge. Imi place / nu-mi place. Daca da, atunci merg mai departe. Daca nu, o omor si (incerc) sa nu ma mai gandesc la ea.
Uite o intrebare de 100 de puncte: Tu cum iti cladesti viitorul?
Varianta A. Vom trai si vom vedea. Carpe diem. Ne descurcam noi…
Varianta B. Caramida cu caramida.
Marea majoritate a oamenilor aleg prima varianta. Zic “Lasa ca ne descurcam noi”. Si daca ii intrebi “Cum te vezi peste 5 ani sau 10 ani” le este imposibil sa zica ceva tangibil. Majoritatea din noi nici macar nu viseaza la ceva cat de cat concret. Se amagesc pe sine cu calitatea nativa Number 1 a romanului: “Lasa ca ma descurc eu”. Si cu cat esti mai tanar, cu atat esti mai (more…)
Cand eram mici, pe la bloc, expresia “baba si mitraliera” era una de baza pentru descrierea unor elemente total antagonice. Noi, ca natie, nu avem deloc inclinatie catre networking, ceea ce este pacat. Noi si networkingul suntem ca baba si mitraliera.
Sa dau 3 exemple si 3 sugestii aferente:
Exemplu #1. Nuntile. Te invita cineva la nunta lui. Prima intrebare pe care se pune este “Cine mai vine dintre cei CARE II STIU?”. Daca intamplator nu vine nimeni si te aseaza mirii la masa numai cu necunoscuti, nunta aia este ratata. Ce pierdere de vreme si de bani, nu? (more…)
#1. Zilele trecute am mers cu trenul pentru cateva ore. Langa mine era o proaspata studenta. Cel mai des cuvant pe care l-am auzit in nenumaratele telefoanele pe care le-a dat/primit a fost: “Ma plictisesc. Ma plictisesc ca nu am castile la mine, sa ascult muzica. Ma plictisesc ca nu am ce sa fac. Ma plictisesc…”
#2. In vizita noastra in State am vorbit cu cativa copii de 10-14 ani. Principala lor problema: “I’m bored!. Tati, da-mi iphonul sa ma joc / sa ascult muzica.” In Romania deasemenea am vorbit cu copii si adolescenti care aveau aceiasi problema existentiala. Se plictiseau de moarte si aratau ca niste legume.
Un adult care se plictiseste si nu poate iesi din acest stadiu denota dupa parerea mea, un grad ridicat de prostie.
Un copil care se plictiseste si singura solutie o reprezinta divertismentul electronic va avea sanse foarte mari sa devina un adult leguma.
Traim intr-o societate care ne recompenseaza creierul in fiecare secunda pentru atentie, intr-un noian de cereri de atentie. Ne-am obisnuit sa ne concentram pe distractie, nu pe crestere sustenabila. Vrem totul rapid, vrem imediat. Vrem serotonina cat mai mult (hormonul de placere secretat de creier cand ne place ceva) Comportamentul copiilor care urla din toti rarunchii cand vor o jucarie se transforma ulterior in comportamentul actionarilor care pun presiune pe managerii executivi sa obtina rezultate ACUM. Conteaza momentul, nu viitorul. Carpe diem. Lasa ca mai vedem noi.
Eu personal nu vreau sa am de-a face cu oameni care se plictisesc. Cum ar fi sa se plictiseasca cel care instaleaza franele la masina ta? Sau cel care monteaza un cablu la avionul cu care calatorim. Sau un doctor care se plictiseste intr-o operatie si uita ceva in interiorul unui pacient.
Oamenii care se plictisesc (si raman asa) sunt toxici. Din pacate, toti avem predispozitie catre plictiseala, ceea ce este ok. Insa conteaza ce faci astfel incat sa NU ramai plictisit. Sa faci ceva util, care sa iti faca placere si care sa te ajute pe termen scurt mediu si lung.
Oamenii care se distreaza ca sa scape de plictiseala se aseamana cu dependentii de droguri. Tot timpul vor vrea o doza mai mare, ceva mai interesant. Si usor usor in timp se instaleaza depresia (stiati ca 1/3 romani au probleme psihice si depresia este cea mai raspandita? )
Cu totii ne plictisim. Dar imediat iti poti pune creierul in miscare sa gandesti la ceva. Sau sa faci ceva. Sa stai si sa te plangi este penibil.
Uitandu-ne la rezultatele de la BAC, putem vedea foarte usor ca cei care stau in zone mai dezvoltate econonic, care au avut rata de promovabilitate mai mica au si o rata de plictiseala mai mare. Pana la urma este plictisitor sa inveti, nu?
Dragi nostrii cititori, luptati sa nu va plictisiti. Dar nu luptati cu armele lejere ale distractiei. Pentru ca nu veti evolua. Gasiti-va un vis si munciti sa il atingeti. Satisfactiile vor fi mult mai mari si de durata decat cele de la entertainmentul de ocazie. Si lucrand sa va atingeti visul sansele sa va plictisiti sunt mai mici 🙂
Vorbeam cu cineva care spunea ca nu poti sa iti faci pile si era foarte agresiv in aceasta directie, de parca ar fi detinut adevarul absolut. “Cei care reusesc, reusesc pentru ca au pile si daca nu ai pile nu ai sanse sa faci nimic”.
Vestea buna este ca FIECARE din noi poate sa isi creasca activ lista de pile, cunostinte si relatii. Si aici va impartasim cateva din aceste metode pe care le folosim noi, care sunt normale, de bun simt, nu de chirurgie pe creier. Si care ne ajuta sa evoluam mai accelerat!
IN PRIMUL RAND ESTE O CONDITIE SINE QUA NON
Cel mai important fapt este ca tu sa ai o plusvaloare, care sa te diferentieze de ceilalti si sa nu iti fie rusine sa zici care e aia. Un fapt pentru care prietenii tai sa se mandreasca ca te cunosc. Si sa te recomande pentru ceva anume. Apropo, prietenii tai te recomanda la ceva? Sa fii un instalator SERIOS si BUN. Sau sa fii un expert in e-marketing recunoscut. Sau sa stii sa dansezi extraordinar pe sarma. Sau sa fii un blogger bun. Sau un inginer de constructii care sa fii recunoscut pentru calitatea muncii tale. Sau nu esti nimic, dar te asculta lumea ce spui (esti un influentator de fapt). Sau sa fii putred de bogat. Sau taica-tu sa fie procurorul general al Romaniei sau comisar la Garda Financiara. Sau sa fii un bun programator pe Drupal. Sau o invatatoare care sa stie sa faca meditatii la engleza foarte bine. Trebuie MUSAI sa ai un diferentiator.
Odata ce ai acest diferentiator, ideea este cum ajungi la respectiva viitoare pila, ca sa te pui in valoare. Pentru ca singura modalitate prin care o potentiala pila devine pila este daca el/ea percepe ca tu il poti ajuta cu ceva, direct sau indirect. Altfel vei fi doar o curiozitate intalnita intamplator. Deci tu trebuie sa il ajuti pe pila sa inteleaga ca si tu esti o pila pentru el 🙂
5 MODALITATI PRIN CARE SA ITI CRESTI LISTA DE PILE
Metoda #1. Foloseste-ti prietenii existenti. Cine a auzit de legea celor 6 grade de separare stie ca orice om poate ajunge la alt om din maxim 6 conexiuni. Adica eu pot ajunge la … (sa ma gandesc) la Maradona. Pai il stiu pe media managerul de la Coke, care il stie pe media managerul din Argentina, care il stie pe x care il stie pe Maradona.
Deci poti sa apelezi la prieteni (cea ce in mod normal fiecare om face asta) sa te puna in legatura cu X sau Y.
Metoda #2. Du-te la evenimente. Exista asa numita “socializare” la care strainii sunt experti si noi romanii suntem extrem de slabi. La evenimente de obicei cautam din priviri oameni pe care deja ii stim, si vorbim cu ei. E fain, dar nu aduci sange proaspat in instalatie. Trebuie sa iti cresti cercul de cunostinte. Asa ca, in timp ce stam si molfaim din mancare sau bem un cico, pune ochii pe cineva care nu il stii si agata-l. E foarte simplu. Si spre deosebire de agatarile in sens romantic, aici oamenii apreciaza toti. E un interes autentic. vrei sa stii omul ala cine e, ce face, ce vinde, cu ce se poate lauda, ca sa vezi cum te poate ajuta el pe tine si mai ales cum il poti ajuta tu pe el. Te duci, vorbesti cu el, faci schimb de carti de vizita si treci la urmatorul. Idealul ar fi ca la finalul evenimentului sa ai cat mai multe persoane cu care sa fii facut un contact de business calitativ. Calitativ inseamna sa ramana ceva dupa discutia cea scurta, nu e fast dating de 2 minute, ca sa bifam cat mai mult. Ajunsi acasa, ii dai omului pe mail un follow-ul.
Metoda #3 – Baga-te in seama. Vrei sa il cunosti pe Ghenea de exemplu? Baga-te in seama cu el. Da-i un mail. Suna-l. Abordeaza-l la evenimente. Stabileste o intalnire cu el. Primul pas catre o relatie este sa il cunosti pe om. Asta nu inseamna ca daca ai dat mana cu el il pui la capitolul pile. Dar daca te-ai vandut bine si in capul omului este semnul egal intre numele tau si plusvaloarea ta (IULIAN = Persoana INSPIRATIONALA, WILMARK = organizator de petreceri cu caracter latino, etc), atunci ai sansa ca daca apare oportunitatea, tu sa fii top of mind si sa te sune. In general, tupeul este extrem de util, mai ales cand esti mic. Pentru ca atunci nu te baga nimeni in seama. Si cum se zice “copilul care nu plange nu este hranit” este interesul tau sa fii cat mai vizibil.
Metoda #4 – Fii cat mai vizibil. In general, cei cu “gura mare” ajung sa aiba si expunerea cea mai mare si automat sansele lor de vizibilitate cresc. In plus, multi oameni au sansa ca atunci cand se prezinta unei potentiale pile, acela sa zica “Am auzit de tine”. Foarte frumos.
Metoda #5. Fa-le viitoarelor pile un training gratuit. Sau o demonstratie. Esti meserias? Adica cu adevarat meserias in domeniul tau? Sau mai bine zis vrei sa fii perceput ca un meserias? Ei bine, de ce nu vrei sa impartasesti si la altii din ceea ce stii? Fa un minitraining gratuit pentru prietenii tai si cunoscutii lor care ar fi interesati sa afle niste chestii CARE SA II AJUTE din domeniul tau de activitate. Tu mai ajuti si pe altii, si respectivilor o sa le ramana intiparit in cap faptul ca tu esti GURU in domeniul tau.
Cine zice ca nu poti sa iti cresti lista de pile, cunostinte si relatii e … ne-informat :). Si partea interesanta e ca daca el crede lucrul asta, pentru el chiar asa si e. Daca nu crezi in ceva, sunt sanse mici sa vina acel ceva si sa te loveasca din cer, din porunca divina. Norocul ti-l faci intr-o foarte mare masura cu mana ta.
Sper ca nu am vorbit prea din carti… 🙂 Noi incercam din greu sa facem aceasta socializare pentru noi personal, cu toate ca ne este greu. Este greu, dar satisfactiile sunt incredibile.
Foarte multi dintre noi se plang ca nu sunt apreciati la munca. Spunem ca ar trebui sa primim mai multi bani, ca meritam mai mult. Spunem ca suntem sub-platiti.
Solutia e foarte simpla: daca vrei sa castigi cat meriti, devino antreprenor. Atunci, la final de luna, cat castigi este EXACT cat meriti. Nici mai mult nici mai putin. Deci frustrarea de a nu fi apreciat (si retribuit corespunzator) va dispare. Nu poti sa zici ca seful tau nu iti da salariul care il meriti. TU esti seful tau 🙂
Ca multe alte lucruri in viata, exista o balanta. Pui plusuri si minusuri si vezi care e mai avantajoasa.
Evident, nu toata lumea poate deveni antreprenor. Majoritatea din oameni nu au ce le trebuie pentru asta. Mai ales daca le place sa aiba o senzatie de plasa de siguranta 🙂
Oricum este o experienta care se poate transforma pentru multi dintre voi intr-un nou stil de viata 🙂
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
Cred sincer ca sintagma “Dar ce va zice lumea” este una extrem de daunatoare pentru noi ca indivizi si ca natie. Pentru ca ne transforma in sclavii obiceiurilor, in sclavii imobilismului si in general sclavii turmei.
