Laslo Pacso, nascut in Hunedoara, antreprenor (actualmente la Business Days), ne-a dat un scurt interviu de 9 minute. Merita sa il urmariti!
Am terminat telecomunicatiile. Desi sunt inginer, nu am practicat niciodata ingineria. Din anul 2-3 de facultate am prins flama antreprenoriatului.
Am trait in Timisoara multa vreme. Am pornit aici primul business in telecomunicatii. Am ajuns pana la 14 magazine. Am facut un exit.[…]
Dupa aceasta prima experienta antreprenoriala, am practicat diverse proiecte in domeniul sanatatii vreo 3 ani de zile.
Recent am infiintat o asociatie care are focusul de a ajuta antreprenorii din Romania si la a acrea o cultura antreprenoriala sanatoasa.
In martie 2010 s-a nascut in Tg Mures acest proiect – Business Days.
Vrem sa ajutam oamenii de afaceri sa se dezvolte oferindu-le atat platforme online, cat si prin intermediul evenimentelor si a emisiunilor pe care le facem. […]
Asta e foarte pe scurt parcursul profesional din ultimii ani. […]
Pot sa spun ca viata mi-a oferit destul de multe provocari. Invat foarte mult din interactiunea cu alti oameni. Sunt genul de om care nu penalizez din prima greselile.
Am avut multi sefi pe vremea cand lucram care erau intoleranti – am considerat ca asta nu m-a ajutat sa ma dezvolt. […]
Imi place foarte mult sa incurajez tinerii sa vina alaturi de proiectele noastre. Avem foarte multe colaborari cu voluntari.[…]
Spiritul antreprenorial cateodata este mai puternic decat spiritul salarial.
Exemplul personal este cel mai important lucru
Subventionam participarea tinerilor la evenimente.
Invataminte:
Am invatat ca in momente dificile este foarte important sa iti rescrii ADN-ul. Flexibilitatea este foarte importanta.[…]
Intre bani si timp exista un echilibru. Cand ai bani, poti sa cumperi timp (sa angajezi, sa dai altora sa faca). Si invers.
Impreuna, mai multi putem face lucrurile mult mai bune decat fiecare pentru el.[…] Cand oameni de valoare se aduna si actioneaza in jurul acelui scop, se intampla lucruri frumoase. (more…)
Atunci este timpul sa il exersezi. 🙂 Noi, la StartEvo, iti recomandam 3 evenimente de profil, care se desfasoara acum, in luna mai.
Targu-Mures – 24-26 mai, Startup Weekend Mures Bucuresti – 22 mai, Leadership Summit Bucuresti – 16-17 mai, European CSR Lessons
Mai jos aveti detalii despre fiecare in parte:
Targu-Mures – 24-26 mai, Startup Weekend Mures
Ai o idee de business? Vino la Startup Weekend Mures!
Vino intre 24-26 mai la Startup Weekend, un eveniment international care sustine tinerii antreprenori, si care va avea loc pentru prima data in Mures, la Universitatea Petru Maior.
Startup Weekend este un eveniment de 54 de ore care aduce impreuna tineri pasionati de antreprenoriat care formeaza echipe in jurul ideilor participantilor, dezvolta produse si lanseaza noi companii in doar trei zile. La final, echipele participante isi prezinta conceptul de business in fata unui juriu de specialitate.
Evenimentul va debuta vineri, 24 mai, cu o sesiune de pitching in cadrul careia participanti isi vor prezenta ideile de afaceri si vor incerca sa atraga sustinerea publicului, echipele urmand sa fie formate in jurul celor mai bune idei determinate prin vot. Dupa ce sambata si duminica se vor dedica dezvoltarii unui produs minim viabil, echipele vor inchide sesiunea cu prezentarea prototipurilor dezvoltate in fata unui juriu de specialitate.
Cui se adreseaza?
Evenimentul este dedicat antreprenorilor, dezvoltatorilor, specialistilor de marketing si social media, studentilor, dar si oricui doreste sa petreaca un weekend intens si distractiv construind o echipa pentru a incepe o noua companie intr-un mediu in care orice este posibil.
lStudenti de la universitatile din Targu Mures, dar nu numai
lPasionati de antreprenoriat din domeniile: IT, Design, Business (marketing, vanzari)
De ce sa participi?
Arati ce stii. Invata lucrand si punand in aplicare ceea ce stii. Nu te baza doar pe teorie, construieste propria strategie si testeaz-o pe parcurs.
Creezi relatii. Startup Weekend atrage pe cei mai buni si energici oameni cu idei, pe cei care seamana cu tine. Lucrand impreuna un weekend la startup-ul vostru cu potential si rezolvand probleme reale, cladesti relatii de durata si poti chiar sa primesti o oferta de job sau oferta unui investitor.
Stai de vorba cu fondatori. Ideile bune sunt importante, dar echipele grozave sunt si mai importante. La Startup Weekend Mures ai cele mai bune sanse sa intalnesti un co-fondator cu care iti poti lansa startup-ul.
Inveti ceva nou. Ai la dispozitie 54 de ore in care poti sa fii creativ, sa inveti si sa gresesti fara sa fii judecat. E oportunitatea ideala sa lucrezi cu o platforma noua, un nou limbaj de programare sau un tool de marketing sau research nou.
Asculti parerea expertilor. Am invitat experti si antreprenori locali si internationali in tehnologie si afaceri. Ai ocazia sa validezi ideile tale si sa primesti sfaturi valoroase.
Mentori: Calin Fusu – Founder and CEO Grup Neogen, Rumen Iliev – Portfolio Manager at LAUNCHub, Calin Stefanescu – CEO Tjobs.ro, Frederic Lasnier – President and CEO at Pentalog, Philipp Kandal – Co-Fondator Skobbler, Simon Obstbaum – Business Angel Yopeso/Germania, Dragos Pahontu – CEO Sysgenic Group, Ciprian Morar – CEO&Fondator Lateral, Calin Biris – Marketing Manager la Zonga.ro, Iulia Sara – Fondator Active Labs, Alex Pana – IT Director la The Development Factory, Dumitru Radoiu – Profesor UPM
Speaker: Calin Enachescu – Rector Universitatea Petru Maior
Facilitator: Vlad Ciurca
Te-ai convins ca merita?
Inscrie-te chiar acum!
Atat de multe pentru o investie atat de mica. Startup Weekend Mures costa doar 30 EUR (25 EUR pentru studenti) daca iti iei biletul pana pe 31 martie. Acesta acopera 7 mese, gustari, acces la resurse din partea sponsorilor globali, toata cafeaua si energizantul de care ai nevoie.
Cine organizeaza?
Startup Weekende o retea globala de leaderi si antreprenori pasionati, uniti de misiunea de a inspira, educa si stimula oameni, echipe si comunitati.
Aflat la a III-a editie, “European CSR Lessons” este un eveniment de 2 zile, organizat de ResponsabilitateSociala.ro in parteneriat cu o serie de companii multinationale prezente in Romania, precum si cu autoritati publice (Ministere).
Scopul sau este sa-i ofere publicului inspiratie despre potentialul CSR, prin exemple de succes din spatiul european.
La eveniment vor participa invitati internationali care vor prezenta studii de caz exceptionale despre initiative de CSR pe care le-au derulat, apoi vor intra in dialog cu publicul despre situatia domeniului CSR din tara din care provine si din Europa. Totodata, companiile partenere vor prezenta initiative locale de succes, prin care au schimbat in bine viata societatii romanesti.
Cu aceasta ocazie, reprezentanti ai ministerelor, precum si europarlamentari romani si straini vor vorbi despre planurile lor referitoare la incurajarea practicilor de afaceri responsabile.
Evenimentul se adreseaza tuturor liderilor de opinie care vor sa inteleaga mai bine domeniul CSR, facand o comparatie corecta intre initiativele din Romania si cele de pe alte piete europene: profesionisti din companii sau agentii, autoritati publice, lideri ONG, jurnalisti, bloggeri, reprezentanti ai mediului universitar etc.
De ce sa participi?
Iata cateva motive pentru care nu trebuie sa ratezi European CSR Lessons:
Vei afla exemple de proiecte de CSR exceptionale, despre care nu ti-ai fi imaginat ca se intampla in Europa.
Vei intelege mai bine de ce este CSR-ul o solutie pentru dezvoltarea sociala si economica a Romaniei.
Vei participa la un dialog care-ti va permite sa faci o comparatie corecta intre domeniul CSR din tara noastra si situatia din restul Europei.
Vei discuta cu profesionistii care decid strategiile de CSR ale unor companii de top.
Vei putea intra in dialog cu experti si decidentii politici la nivel national si international.
Vei interactiona cu peste 350 de membri de seama ai comunitatii de CSR, prezenti la cel mai influent eveniment al anului.
Zilele trecute am vazut un articol foarte tare pe un blog de care nu auzisem pana atunci. Mi-a placut atat de mult incat nu m-am putut abtine sa nu il impartasesc si cu voi aici.
Motivul? Este exact ceea ce spunem si noi la StartEvo de vreo 2 ani de zile incoace. Explica verde-n fata cateva lucruri care trebuiesc constientizate de catre toata lumea care vrea sa obtina ceva mai mult de la viata.
Am o super idee de afaceri. Sa producem o pastila de optimism incurabil (si nu ma refer la ecstazy sau alte etnobotanice:)). Si sa iei una pe zi, dimineata pe stomacul gol, ca sa iti dea o credinta habotnica, hard-core, ca totul o sa fie bine.
Imaginati-va: o treime din omenire sufera de depresie si de lipsa de speranta. Celelalte 2/3 au perioade fluctuante de optimism/pesimism – cu exceptia idiotilor, celor extrem de puternici mental si celor saraci cu duhul, care sunt zen non-stop. Cu totii am experimentat si culmile exilirante ale perspectivei succesului (optimismului) dar si vaile intunecate ale lipsei de speranta (pesimism).
Evident, in functie de structura interioara a fiecaruia din noi, fiecare ne invartim undeva intre cele 2 extreme.
– Unii se plimba cu norul de ploaie deasupra capului mai tot timpul. Sunt cei care vad ca un ghinion nu vine niciodata singur, ca vestile rele se succed una dupa cealalta si celebra luminita de la capatul tunelului este din ce in ce mai plapanda.
– Altii, mai putini la numar, merg mai tot timpul pe val. Sunt energizati, sunt optimisti, toate se leaga.
Cred ca majoritatea din noi incercam sa ne montam in perioadele bune, ca sa reusim sa trecem cat mai bine peste perioadele mai putin bune. Si pe masura ce devenim mai intelepti, vedem ca tine de noi aceasta variatie.
Dar, ce este interesant este ca TOTUL tine de perceptie. De felul nostru de a privi lucrurile. Noi, cu propriul nostru creier ne stabilim limita la care decidem daca suntem fericiti sau nu. Noi hotaram daca paharul incomplet de plin este satisfacator sau nu pentru noi.
Unii sunt suparati ca nu au ultimul model de Lamborghini. Altii sunt fericiti ca au avut ce sa puna pe masa azi si copii nu s-au culcat cu burta goala. Daca fericirea este o chestiune personala, in care lupti cu perceptiile si mai ales cu perceptiile care incearca sa ti le insufle iuresul comercial, atunci este in puterea noastra sa devenim mai fericiti din “poiner”. Sa invarti un intrerupator si sa devii mai fericit. Atat de simplu!
De aici si ideea cu pastila de optimism. Iei pastila si ajungi sa crezi 100%, cu TARIE, ca totul va fi bine. Si acest optimism sa iti dea PUTEREA sa tragi la jug ca sa ajungi unde vrei sa ajungi. Eu cred ca o astfel de pastila ar fi un super produs comercial. INCREDEREA IN SINE, OPTIMISMUL si CREDINTA ca totul va fi bine pot sa miste munti. Este o profetie care se auto-implineste. La fel ca atunci cand gandesti ca totul va merge rau. Chiar asa si este.
Dar de ce am lua o astfel de pastila? Oare nu este suficienta puterea noastra interioara sa zicem “STOP gandirii negative, pesimiste“? Se pare ca nu. Suntem slabi si avem nevoie de ajutor ca sa evoluam mai repede. O pastila de optimism ar insemna un astfel de ajutor extern. Ganditi-va cati iau suplimente de slabit in greutate de lene. Majoritatea.
Este o dovada de desteptaciune sa stii ce sa lasi sa te afecteze si ce nu. Pe sleau, e o dovada de prostie imaturitate sa te superi ca nu arati la fel de perfect ca Angelina Jolie care este photoshopata la greu. Sau ca ti-a zgariat un bou masina. Sau ca nu ai un yacht.
Ma uit la oameni “sfinti”, care au ajuns sa se debaraseze de stresul lumesc. Oameni intelepti, asceti, filozofi, care se concentreaza pe infrumusetarea sufletului decat pe imbunatatirea stomacului si a masinii personale. Ei sunt oamenii cu adevarati fericiti, care transcend micilor probleme lumesti. Eu cred ca corpul lor a inceput sa isi produca singur componentele pastilei de optimism. Ar trebui sa le urmam exemplul daca vrem ca fericirea personala sa ne creasca.
Sfatul nostru: Vorbiti cu oameni mai destepti decat voi! Ei va vor arata usor-usor cum sa va produceti singuri pastilele de optimism. Multa bafta!
Silviu Sergiu, 34 ani, redactor sef adjunct Evenimentul Zilei. Intrucat multi oameni in aceste vremuri cocheteaza cu jurnalismul online sau offline, am zis sa prezentam si povestea lui Silviu, care credem ca o sa ajute, in special daca va intereseaza componenta de comunicare.:)
Lucrez in presa din primul an de facultate, din 1997. Am impartit orele de seminarii cu orele de stat in redactie. Un profesor mi-a spus ca ar fi foarte bine sa incep sa lucrez in meseria asta inca de pe bancile facultatii.
Primul loc de munca a fost la Curierul National (1 an). Apoi la Jurnalul National (7 ani). Si din 2005 lucrez la Evenimentul Zilei.
In prezent sunt Redactor Sef Adjunct la Evz.
[…]
Am avut un unchi, specialist tipograf. Era printre putinele locuri din Bucuresti unde puteam avea acces la un computer. Si il bateam la cap sa ma ia la el la serviciu, ca sa am acces la computer. Ma jucam. Incet incet am inceput sa observ ce se intampla si in jurul meu. Mi-a placut foarte mult dinamismul unei redactii.
Retrospectiv privind, evolutia are 3 componente. Evolutie pe care o vrei tu, evolutie de tip “norocul prostului” sau evolutie ca te obliga altii.
Prima categorie e legata de bla bla-ul clasic: “You can do it!” ,”Yes, I can see the light!”, “Totul este posibil.”, “Nu te da batut.”, “Sunt proactiv.”, “Vreau sa ma fac vedeta, ma duc si imi pun silicoane.”, “Ma apuc de tras de fiare.” Tine de tine sa reusesti si ai toata stima mea daca faci ceea ce iti propui. Aici intra oamenii ambitiosi si puternici! A doua categorie este de genul “mergi cu valul”: “Ia uite, dom’ne, am ajuns la 40 de ani si nu mai sunt atat de aurolac pe cat eram cand eram mic. Acum pot sa imi permit o cola, sa merg la mall, sa imi iau un tricou mulat…” A treia categorie este cea care nu ne place. Evolutia cu ajutorul coercitiei. Sau mai plastic zic, cu ajutorul batei. X il obliga pe Y sa isi schimbe comportamentul. Parerea mea este ca noi romanii avem nevoie de aceasta a 3-a categorie intr-o proportie mult mai mare. Sa explic.
Zilele trecute eram in parc cu copii. Si erau 2 femei pe la 25-30 de ani care mancau seminte si scuipau cojile pe jos. Evident, mi se pune pata si ma iau de ele.
– O sa faceti voi curat? – De ce, este vreo problema? – Da, este. Pentru ca transformati parcul acesta intr-o groapa de gunoi. Si pe urma va plangeti ca traim intr-o tara murdara, de c***t. Din cauza unor oameni ca voi imi este rusine sa spun ca sunt roman. – Sa te f*******&67^@@@!~?!!!&!
Cum poti sa faci pe cineva sa evolueze, sa fie civilizat, daca respectivul nu vrea? Raspunsul: ca in armata: “Nu stii? Te invatam. Nu poti? Te ajutam. Nu vrei? Te obligam.” Primele 2 aspecte sunt acoperite. Trebuie insa musai sa facem partea de OBLIGATIVITATE.
Evolutia cu bata. Nu te conformezi standardelor evolutive? Zdrang, o bata-n cap (metaforic vorbind). Si tot asa.
Noi romanii admiram civilizatia vesticilor. Cat de nemti sunt nemtii. Cat de curati, cat de civilizati, cat de corecti sunt. Pai de sute de ani, daca ieseau din rand, erau impuscati. Evident ca s-au cumintit si s-au conformat regulilor.
Problema la noi nu este de lipsa de legislatie/reguli. Legi avem tona. Problema este de CERTITUDINEA PEDEPSEI. Daca nu esti sigur ca o sa fii pedepsit, chiar daca dam pedeapsa cu moartea, nu e o problema, regulile se vor incalca in continuare.
Sa va dau cateva exemple: Uitati-va la rovigneta. De cand au pus sistemele de amendare automata, cu camere, gradul de conformitate a crescut enorm, pentru ca stii ca iti iei amenda automat. La fel si cu ridicarea masinilor (desi e o masura destul de abuziva, imi slujeste ca argumentatie in expunere). De cand se stie ca anumite zone sunt vizate de ridicarea de masini, foarte putini mai parcheaza acolo. Certitudinea implica o actiune.
Acum, sunt cateva aspecte de discutat: 1. Cine impune standardele de evolutie cu forta? Poate ca mie imi place sa stau in maldare de gunoaie, cu 100 de pisici care miauna si cu 100 de caini maidanezi. Poate ca mie imi place jegul. Poate ca mie mi se pare normal sa arunc gunoaiele din masina, sa scuip pe strada sau sa scriu MU*E STEAUA in lift. E libertate, nu? 🙂
2. De ce sa ader la niste criterii pe care nici macar nu le vad corecte? Toata lumea arunca hartiile pe strada, eu de ce sa nu o fac? Toata lumea fura, eu de ce nu? Toata lumea asteapta pe altii sa le dea, ce, eu sunt mai fraier?
Educatia este fundamentala. Iar componenta de coercitie din educatie este enorm de importanta. Incerci cu frumosul, dar daca vezi ca nu se poate, ajungi si la pedepse.
Si mai este un ultim aspect.
De ce dracu ne batem capul? Lasa-l pe om sa stea in zeama lui. Daca e prost, merita sa ramana in continuare asa. Pe principiul “Facerea de bine este f***** de mama”. Vrei sa faci bine si vezi ca unii oameni NU MERITA sa fie ajutati, iar evolutia prin coercitie este o evolutie care genereaza conflict. Scoti niste oameni din zona lor de confort. Eventual, dupa o perioada de timp ajung sa aprecieze ca i-ai scos din starea in care erau. Dar pe moment se bat sa isi pastreze status quo-ul.
Acum este in dezbatere publica noul cod rutier cu amenzi foarte mari, dar si cu modalitati de oferire de certitudine pentru pedeapsa. Logic, face sens ca toata lumea sa respecte regulile. Am avea o lume mai buna. Practic, fiind aproape toti cu musca pe caciula mai mult sau mai putin, am prefera sa nu se aplice. Dar aplicarea regulilor este pentru noi evolutie. O evolutie cu ajutorul batei. Dar evolutie.
Evolutia prin coercitie la nivel personal are foarte multe parti bune, mai ales daca cei care te obliga la evolutie stiu mai bine decat tine. Problema este ca in general cei care au coercitia la indemana, TOTI cred ca stiu mai bine. 🙂
Eu, spre exemplu, cand eram in generala vroiam sa ma duc la liceu de electronica. De ce? Pentru ca noi aveam un televizor cu lampi alb-negru care se strica tot timpul. Evident, chemam reparatorul de televizoare tot timpul. Si mi se parea ca te umpli de bani daca esti reparator de televizoare. Doar ca maica-mea avea alta parere. “Trebuie sa te faci contabil – contabilii castiga bani” (era atunci perioada dupa revolutie cand se faceau firme si se cereau contabili). Asa ca am intrat in domeniul economic, unde a fost mult mai bine. La mine a functionat. Si la altii functioneaza, la altii nu (mai ales daca ulterior ajungi sa vezi ca adultii au o viziune prea ingusta). Depinde de mai multi factori. Eu am avut norocul ca maica-mea avea o viziune mai buna decat mine, copilul visator. Altii au ajuns in cariere pe care le urasc fiind impinsi de parinti care le vroiau binele, dar nu aveau viziune. Dar o sa vorbim alta data despre asta…:)
Acestea fiind zise, va rog si pe voi sa atrageti atentia celor care scuipa semintele pe strada sa nu o mai faca. 🙂 Sa folositi puterea voastra de coercitie sa faceti bine, sa faceti lumea din jurul vostru sa evolueze. Bafta!
Marian Seitan este CEO-ul unei firme cu 8 milioane cifra de afaceri si 900 de angajati, pe care a ridicat-o de la zero. Ca sa reusesti asta, este ceva. Se cheama ca ai demonstrat ceva in viata… Asa ca l-am pus pe lista oamenilor inspirationali (si implicit a companiilor care le consideram inspirationale). L-am prins si i-am pus intrebarile clasice StartEvo: “Cum ai ajuns aici + da-ne 3 sfaturi”. Ce a iesit, va invitam sa urmariti mai departe. Si mai ales, va invitam sa URMATI sfaturile lui.
Am inceput business-ul in 97. Initial se numea Hit Mail, ulterior, dupa ce Posta Franceza a cumparat 60% din firma s-a redenumit Mediapost Hit Mail. Am inceput la 6 luni dupa ce am terminat facultatea.
Ce a fost cel mai important pentru inceperea businessului a fost bursa care am primit-o in Franta. O bursa Tempus castigata cu concurs la facultate (ASE). La anul meu am castigat locul 1 pe Franta pe limbi straine. As fi putut sa merg in Franta si sa aleg orice facultate din program. Dar m-am certat cu decanul. Eu vroiam sa merg cu masina si decanul vroia sa mergem cu avionul. Retrospectiv privind, cred ca avea dreptate. 🙂 Cand am ajuns totusi in Franta, la aeroport ne-au tinut aproape o ora intr-o cusca cu tot felul de imigranti, pana cand cei de la facultate au confirmat ca mergem la ei.[…]
Eram terminat. Dupa 2 saptamani, decanul a zis “totusi mergi”. Mai era o singura facultate: Marketing Direct. De ce? Ca nu o vrusese nimeni.
Era o combinare de 3 lucruri: marketing, logistica si IT. Asa ca am invatat. Imediat cum am terminat facultatea, mi-am facut socotelile si am demarat afacerea. Mai era o singura firma de marketing direct in piata, deci nu prea era mare concurenta.[…]
Noi am pus preturile din Franta. Si am ramas socati ca ne ramanea marja mare. A fost un noroc. Dupa 1-2 ani, cand concurenta a crescut, ne-am micsorat preturile la nivelul pietei. Dar cu profitul din primul an ne-am cumparat un apartament in care am activat primii 3 ani. Pe langa apartamentul din Titulescu, ne-am mai inchiriat o garsoniera la etajul 3, apoi inca unul la 8 si tot asa. Si tot timpul eram pe scari. Si ne-am prins ca pierdem mult timp. Ne-am mutat intr-o vila.[…]
Posta Franceza in 2009 a cumparat 60% din firma noastra. Este o posta care intelege mult mai bine decat alte poste zona asta de marketing direct, pe care le-a consolidat.
Marian Seitan: 3 sfaturi:
#1 – Sa fiti curajosi. Sa va asumati riscurile fara sa va ganditi de 3 ori inainte.
#2 – Sa va respectati INTOTDEAUNA cuvantul dat. Portofoliul de clienti pe care il avem se bazeaza pe cuvantul dat si cuvantul respectat. Am reusit sa nu dezamagim clientii. Din pacate, nu putem spune ca asta e standardul in Romania. Dar lucrurile se imbunatatesc.
#3 – Sa fiti atenti la oamenii din jurul vostru. Sa va ganditi cum puteti sa ii ajutati sa se dezvolte impreuna cu voi.
StartEvo: Ce vroiai sa te faci cand o sa te faci mare? Marian Seitan: Nu imi era foarte clar. Cred ca vroiam sa ma fac cercetator. Dar cercetatorii nu stateau bine cu balanta de venituri si cheltuieli.
In facultate ma vedeam lucrand in finante/investitii, nici gand in marketing. Bursa din Franta m-a determinat sa aleg acest drum.
StartEvo: Cand angajezi pe cineva, la ce te uiti? Marian Seitan: Sincer, nu cred ca este punctul meu tare. Cred ca empatizez prea mult. Incerc sa gasesc lucruri bune in oameni si sa le dezvolt.[…] Nu sunt cel mai tare om in recrutare. Folosesc furnizor extern pentru asta.[…]
StartEvo: Cuvant de final? Marian Seitan: Nu pierdeti timpul. Apucati-va de ceva, fiti consecventi in ceea ce faceti si o sa vedeti rezultate. (more…)
Am un prieten care spune lucrul acesta. Si are dreptate (in foarte mare parte). Exista o inertie in a adopta lucrurile, in a lua decizii si in a-ti forma o parere despre ceva/cineva.
Decizia de cumparare a unui frigider dureaza in medie 6 luni. Adica timpul de cand apare nevoia pana cand ai efectiv frigiderul in casa. De obicei nu este o decizie de impuls.
Cand femeile vad o pereche de pantofi care musai trebuie sa ii aiba, pe langa celelalte 100 de perechi, decizia de cumparare dureaza 10 minute. Clar, decizie de impuls.
Un telefon mobil, aproximativ o luna.
Pentru o vacanta, poate sa dureze tot cateva luni. Si tot asa….
Imaginati-va ca respectivii care vand aceste produse cu durata mai mare de decizie, pana tu, cumparator, faci efectiv achizitia, trebuie sa depuna un efort consistent in timp. Trebuie sa aplice tactica picaturii chinezesti. Sa fie acolo, pe “radarul” consumatorului. Si, daca sunt suficient de persistenti si constanti in timp si reusesc sa il convinga, e doar o chestiune de statistica si de timp pana cand respectivii vor cumpara.
In facultate aveam un coleg care “baga fise” la fete. Pur si simplu nu se lasa, si desi stia ca unele erau inabordabile pentru cei ca el (nici frumos, nici bogat), facea lucrul acesta cu obstinenta. Evident, ca era o persoana foarte placuta de sexul feminin. Si acum este un vanzator de cariera in industria auto, ducand “bagatul de fise” la un nou nivel.
Faptul ca NU SE DADEA BATUT il ajuta enorm. Pentru ca stia ca isi imbunatateste sansele. Stia ca statistic trebuia sa vorbeasca cu X oameni, iar din acestia y% sigur cumparau. Erau numere.
Toti vindem ceva. Unii timpul, altii cunostintele, altii produse sau servicii. Daca nu reusim sa ne vindem repede ce avem de vandut nu trebuie sa abandonam. Trebuie sa gasim explicatii LOGICE si solutii la fel de LOGICE. Si sa nu ne dam batuti, pentru ca pana la urma, statistic vorbind, o sa avem succes 😉
Daniel Mitulescu si fratele lui Catalin sunt cunoscuti ca fiind unii dintre cineastii romani de succes, cu multe premii importante castigate pentru filme precum “Trafic”, “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” sau “LoverBoy“. Daniel este producator, este omul care ia decizii daca un scenariu de film ramane pe hartie sau prinde viata si ajunge pe ecran spre incantarea spectatorilor. Cum a reusit el in viata, cat de greu a fost si ce a facut pana acum, ne povesteste chiar el in interviul inspirational pe care va invitam sa-l urmariti.
Momentul cel mai important din cariera a fost acela cand fratele lui Catalin a luat Palm d’Or la Festivalul de la Cannes cu scurt metrajul “Trafic” in 2004. Pentru Daniel, acest film a insemnat prima colaborare. La acest film a fost doar asistent de productie, pe vreme aceea fiind inca masterand la un MBA in Audiovizual in Spania, dupa ce fusese 2 ani in Franta, la Sorbona.
Filmul “Trafic” a fost inceputul succesului.
In 2004 a lucrat ca producator coordonator al filmului “Ryna“, iar in 2005 a realizat impreuna cu fratele sau Catalin filmul de lung metraj “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” cu care au ajuns din nou la Cannes, in 2006, unde au castigat premiul pentru Cea mai buna actrita la categoria Un Certain Regard, desi mai castigasera Premiul NHK-Sundance pentru Cel mai bun Project European.
Chiar, daca altii pot, tu de ce nu ai putea? Ai ciunga in par? Nu sunt aliniate planetele? Nu te duce procesorul? PROSTII. In special daca ai exemple clare ca altii au putut, atunci sigur si TU POTI.
Ce ANUME sa poti? Nu conteaza. Orice iti pui in minte.
Sa gasesti noi surse de bani.
Sa faci o afacere de succes.
Sa iti faci viata frumoasa.
Sa reusesti la examene. etc., etc., etc..
Ne place sa vedem exemple de oameni INSPIRATIONALI. Sunt oameni care au reusit sa ne surprinda.
Oameni care au devenit presedinti desi aveau handicap evident (Barack Hussein Obama – negru cu nume de arab, Roosevelt – scaun cu rotile, Basescu – sasiu si nume care tradus in limba engleza suna foarte ciudat).
Oameni care desi nu aveau picioare au castigat medalii olimpice la alergat (Oscar Pistorius).
Miliardari care au ajuns miliardari avand bube pe fata, tineri fiind (Zuckerberg, Bill Gates). Si tot asa….
Daca vezi ca altii pot, inseamna ca si tu poti. Punct. Trebuie doar sa iti pui mintea si energia sa lucreze.
Sunt oameni care au facut lucruri care NIMENI nu le-a mai facut (Columb, Magellan, Edmund Hillary, ). Nu zic sa fii ca ei. Nu in prima faza. Macar fa ceea ce altii deja au facut. Pentru ca stii ca se poate.
Eu sper ca DA. 🙂 Pentru ca sunt onorat sa am de-a face cu oameni care muncesc din greu ca sa isi atinga scopurile. Care nu se lasa batuti cu una cu doua. Care desi e greu, NU renunta si merg mai departe. Luptatori.
Cei care nu au simtit ceea ce simte personajul din imagine se pot incadra doar in 3 categorii:
– abandonaci prematuri – care la primul semn de greutati au dat bir cu fugitii
– amnezisti – au uitat ca s-au zbatut ca pestele pe uscat
– mega norocosi – totul le-a mers ca uns in viata (pana acum).
Nici una dintre cele 3 categorii nu este una de la care sa inveti.
De exemplu, ieri am lansat un proiect pe internet (FBCombinator – sa vezi in conditii de discretie maxima cine dintre prietenii tai de pe facebook s-ar combina cu tine). Initial, estimarea era ca o sa dureze maxim maximorum 5 zile (pesimist). Dupa aproape 1 luna de munca si stres, am reusit ieri sa il pun live. Imperfect. Dar functional. Si ma gandeam de N ori ca nu o sa se mai termine niciodata. Cum rezolvam o problema, mai apareau 2. Cum le rezolvai si pe respectivele, mai veneau ca un croseu de dreapta altele. Tot apareau alte proiecte si prioritati si nu se mai lucra aici cu zilele. Si tot asa.
Si strangeam din dinti, simtind cum bat pasul pe loc si incercam sa gasesc solutii sa ies din cercul vicios. Foarte greu. Dar satisfactia este foarte mare cand vezi ca este functional totul.
Oamenii ambitiosi invariabil dau de greutati. Si, daca au motivare suficienta, gasesc energia sa mearga mai departe. Diferenta dintre un om de succes si unul mediu este gradul de toleranta la efort. Cu cat renunta mai tarziu la idealul sau.
Aici mai intervine un aspect. Se zice ca trebuie sa stii cand trebuie sa renunti. Si aceasta e in deplina contradictie cu ce am zis pana acum “Never give up”. Intradevar, este o dilema. Poate faci munca de Sisif intr-un domeniu stupid, fara viitor. Poate esti sapator de santuri. Si dai la tarnacop mai bine si mai mult decat toti ceilalti coechipieri ai tai. Dar, chiar daca ai castiga campionatul mondial la sapat viteza, tot nu ai ajunge departe, mai ales daca visul tau este sa iesi la liman cu banii. Si la un moment dat trebuie sa zici “STOP, ma apuc de altceva.” Ca sa nu persisti in propria prostie 🙂
Intrebarea de 100 de puncte este: cum alegi tintele pentru care merita sa te bagi? Raspunsul aici depinde de voi. 🙂 Bafta!
Vreau sa va impartasesc unul din cele mai tari invataminte care le-am tras in ultima vreme.
Noi lucram cu 5 agentii de publicitate din New-York. Una dintre ele in ultima vreme a decis ca vrea sa se reinventeze. Si-a gasit un mentor/consultant pe la vreo 60 de ani, expert in business, care face o gramada de bani vanzandu-si experienta indelungata. Si respectivul mentor a zis asa:
“Ia sa ne uitam noi la cifra voastra de afaceri pe ultimii ani. Buuun. Se vede trendul pozitiv. Se vede ca progresati. Dar va miscati foarte greu. Cresterea de la an la an este mica. Voi aveti cateva puncte forte extraordinare pe care nu le monetizati corespunzator. Nu sunteti logici in ceea ce faceti. Va ocupati prea mult de ‘micimi’ si nu de viitor. Tu, patronul, in loc sa faci lucruri care sa asigure cresterea sustenabila a companiei te bagi in taskurile zilei, in loc sa externalizezi. Etc, etc….
Daca voi faceti aceleasi lucruri care le faceti pana acum probabil ca o sa cresteti cu acelasi procentaj si anul asta si anul urmator. Si eventual o sa muriti sau o sa va reinventati, pentru ca ritmul in care munciti nu este sustenabil pe termen lung.
Hai sa facem in felul urmator.
Va iau sub aripa mea. Va zic ce trebuie facut si va bat la cap sa le faceti. Voi le faceti. Peste 12 luni, daca depasim cu x% cifra de afaceri care oricum o sa o faceti, atunci imi dati y% din profitul incremental sau actiuni in firma. Este mai bine sa detii 90% din ceva mare decat 100% din ceva mic. “
Zis si facut. Au batut palma si s-au apucat de lucru.
Primul lucru care l-au facut a fost unul foarte curajos. Concedierea clientilor mici care genereaza pierdere pe termen lung.
Cum au facut asta? Ei taxeaza ora cu 125 usd. Le-au dat un mail la toti clientii mici si le-au zis ceva de genul:
“Dragi clienti, noi ne reinventam. Asa ca va dam doua optiuni. Ori ne platiti in avans cate 10-20-50 de ore la pretul de 150 usd/ora si consumam din ele iar cand ajungem aproape de zero refacturam, ori cand o sa aveti nevoie de noi, o sa va punem ultimii pe lista de prioritati si o sa va taxam 300 usd/ora.“
Foarte curajos gestul. Surprinzator e ca au avut clienti care au si ales unele din aceste variante 🙂
Zilele trecute, consultantul a facut o “sezatoare” unde i-a adus pe toti clientii lui, si pe cei cu bani si pe cei fara bani. Si le-a dat un test foarte important, in urma caruia a concediat toti clientii lui care NU plateau, in afara de aceasta agentie. De ce? Pentru ca nu au raspuns corect la o intrebare foarte importanta,.
Intrebarea era: “Care este motivul pentru care voi, cu firmele voastre, sunteti in aceasta situatie, in care sunteti acum?“
Voi ce ati fi raspuns? Dati-ne un mail la go-at-startevo.com cu raspunsul vostru, sa vedem daca este corect. Eu l-am ghicit 🙂
Acum, ideea este in felul urmator. Acest mod de operare, in care cel care ajuta primeste un comision/actiuni din cresterea suplimentara adusa de el DUPA ce a adus-o este o super idee. Cred ca multi dintre noi romanii am semna pentru ea. Atat ca firme cat si ca persoane.
Problema e, asa cum discutam si cu Scarlatescu saptamana trecuta la carciuma, ca romanii ar face doar jumatate de promisiune. Cand s-ar vedea cu sacii in caruta, i-ar da papucii celui care i-a ajutat. Acest lucru mi s-a intamplat de cateva ori in Romania si de aceea cred ca este foarte greu implementabil datorita neseriozitatii noastre.
“De ce sa ii dau omului 20% din firma? Doar pentru ca m-a ajutat? Ia mai da-l dracului…. Ca de acum ma descurc singur. La revedere fraiere!!!! :))“
Voi ati accepta acest mod de business ca accelerare a cresterii personale? Pana la capat?
Week-end-ul trecut am vorbit cu un prieten vechi de prin Ploiesti. Ne vazuse masina cand am fost joia trecuta sa dam bursa StartEvo la Colegiul National Economic Virgil Madgearu. Si curios din fire, m-a intrebat ce caut prin Ploiesti in mijlocul saptamanii?
I-am raspuns ca am venit special de la Bucuresti sa filmam castigatorii Burselor StartEvo. Dupa care, pauza…. Dupa care, tirada.
Hai ma Norule (asa ma alinta el), ce-ai fumat? Tu nu ai ce face cu banii??? 30 eur/liceu x 10 licee = 300 euro. Doar intr-o luna. Plus motorina. Plus timp. Si pana la Targoviste, Moreni, Targu Jiu, Brasov…. Si luna urmatoare la fel… Tu nu esti sanatos la cap? De ce nu le cumperi copiilor tai bomboane? De ce te intereseaza copiii altora? Doar nu vrei sa salvezi tara asta? Ia zi, tie ce iti iese din afacerea asta…. Vrei sa ajungi in rai, sau ce?…..
Si intrucat de-a lungul celor 2 ani de existenta StartEvo am mai primit intrebarea asta, poate nu asa de virulent, am zis sa raspund.
Ce ne iese noua (fondatorilor) la treaba asta cu StartEvo. 🙂
Pai, avem o gramada de avantaje. Sa le luam pe rand.
SATISFACTIE
Avem o mega satisfactie de sine. Ne simtim bine sa facem mici schimbari in tara asta. Am facut asta cu mult inainte de a crea StartEvo. Am facut “Romane, Fii mai neamt!“. Am incercat la toate brandurile la care am lucrat sa ma/ne implicam in activitati sociale, sa facem BINE. La BestJobs, acum 7 ani de zile, cand am mers pe pozitionarea e-Volueaza si am incercat sa cointeresam (fara prea mare succes) oamenii sa vada ca tine de ei sa fie mai usor angajabili. La Coca-Cola Romania, cand am avut multe initiative bune in acest sens. Alina, pe vremea cand lucra la Volksbank se implica in tot felul de actiuni de caritate. De 6 ani facem Craciun Special, prin care mergem la copii bolnavi de cancer in stadii terminale, la orfelinate si la scoli speciale… Iulian se implica de cand se stie sa ii ajute pe altii, prin forta exemplului.
BILE ALBE
Facand bine am vazut ca se acumuleaza bile albe (karma pozitiva, fengshui-uri sau cum vreti sa ii spuneti) – ce conteaza e ca facand bine ni se intoarce inmultit. Si ne simtim bine. Si e fain.
Domnul doctor Stefan Tiron este omul la care inevitabil ajung, mai devreme sau mai tarziu, cei cu dureri de spate si nu numai…. Este un ortoped de exceptie, care implementeaza in Romania stiinta podologiei si posturologiei. Si care, prin desele invitatii pe care le primeste sa vorbeasca la congrese internationale, imbunatateste imaginea tarii noastre in lume.
Stefan Tiron
Asa ca l-am rugat, intre 2 programari, sa ne dea cateva sfaturi de viata.
Primul sfat, care nu l-am inregistrat pe film, dar care l-am testat pe propria piele (unii dintre fondatorii StartEvo:)) a fost sa NU mergem la operatie de hernie de disc, pentru ca aprox 70% din cazuri se rezolva FARA operatie (chiar operatia este contraindicata) si mult mai ieftin. 🙂
Va invitam sa urmariti filmuletul:
Dr. Stefan Tiron: Am ajuns unde am ajuns prin mai multe etape. Haideti sa va spun cum am putea sa simplificam lucrurile pentru a ajunge unde vrem in viata.
Adolescentii ar trebui sa ai o discutie cu parintii, sa vada cum sa faca ceea ce le face placere.
De exemplu, eu am facut vioara profesionist. Am ajuns locul 1 pe tara. Nu stiu cat de mult m-a ajutat lucrul acesta.[…]
Eu am ajuns in Franta, unde mi-am facut specializarea si masterul in Ortopedie. Acolo am vazut ca la orice varsta, oamenii isi schimba orientarea, sa faca ceea ce le place. E mare lucru sa nu mergi in fiecare zi la scarbici.
Adolescentul si studentul sa se orienteze catre ceea ce ii place. Altfel isi da cu sutul propriei lui vieti.
Ceea ce m-a ajutat a fost ca am fost tot timpul curios. […]
Eu am fost mare sportiv, am tot ridicat si mi-am cam stricat mijlocul de pe la 16-17 ani. Si am vazut ca nu ma prea multumea ceea ce era in medicina din timpul respectiv pentru maladia mea.
Am ajuns la o stiinta care se numeste posturologie. Si podologie. […]Piciorul este influentat de felul in care stam. La fel ca la masini. Daca pui 10 saci de ciment pe o roata, roata se strica. Trebuie sa redistribui cimentul.[…]
Dr. Stefan Tiron: Daca ar fi sa dau un sfat cuiva – faceti ceva ce va place, care va tine tot timpul tineri si activi. Este ffff important.
Daca faci si chestia asta, vine si succesul, apar si banii si recunostinta in societate…. […]
In Paris aveam senzatia ca ma sui intr-un lift transparent si ma inalt. […]
Ati auzit de John Buffalo Mailer? Probabil ca nu. Este un om complex: actor, scenarist, producator, jurnalist, votat unul dintre cei mai sexy barbati in viata de People Magazine, a lucrat cu Obama la clipurile de campanie, etc, etc. A facut foarte multe lucruri pentru varsta lui. Cateva detalii suplimentare despre el le puteti gasi aici: http://en.wikipedia.org/wiki/John_Buffalo_Mailer, http://www.imdb.com/name/nm0537545/
Si pentru ca l-am ajutat la ultimul proiect cu componenta de e-marketing, a acceptat rapid sa ne spuna povestea lui pe Skype. 🙂
Ultimul lui film este “The Hello Herman Project” (am pus mai jos trailerul), care se va lansa oficial anul acesta. Este despre violenta in scolile americane, unde odata la cateva saptamani mai apare cineva cu o mitraliera si mai face cateva victime. El trebuia sa lanseze filmul de 2 ori pana acum, dar de fiecare data cand trebuia sa fie lansarea, mai aparea un astfel de incident si casa de productie, din considerente de etica, decidea amanarea lansarii. 🙂
Cele mai importante invataminte care le-a acumulat pe propria piele:
The reason why I’m sitting here is that I NEVER GAVE UP!
Desi pare o intrebare sugubeata, nu este. Chiar este un foarte serioasa, cu un scop anume. 🙂
Imi aduc aminte ca acum ceva vreme aveam o dezbatere aprinsa cu cineva care nu credea in existenta extraterestrilor (eu fiind o persoana rationala, am ajuns la concluzia ca ar trebui sa existe, macar luand in calcul argumentul pur statistic, formula lui Drake). Si interlocutorul meu la un moment dat spune argumentul suprem (al non-existentei): “Domne’, daca exista extraterestrii astia, de ce nu ne-au contactat? Ca suntem inteligenti, am putea purta un dialog civilizat.” (….pauza de ras….)
Asa este. Suntem inteligenti si putem purta un dialog civilizat. Chiar mai mult decat o bacterie. 🙂
Una dintre marile noastre limitari cerebrale este ca traim prea mult orbiti de situatia actuala si nu prea avem capabilitati reale de previzionare. Cu alte cuvinte, suntem putin mai evoluati decat un caine, care daca e satul, se joaca, daca ii este foame, se apuca de hoinarit sa manance.
La fel, daca suntem intr-o situatie grea, nu vedem iesirea. Consideram ca situatia este grea acum si pe viitor si nu vedem solutii.
Cand trimitem CV-uri, ne gandim ca joburile s-au dat pe sub mana, nu ca avem un CV varza.
Cand suntem angajati, injuram patronii ca nu ne dau salarii mai mari, fara sa ne punem in locul lor, sa vedem daca se justifica economic ceea ce dorim noi.
Cei care sunt deprimati, nu vad iesirea din acea stare.
Nu gandim mai mult decat lungul nasului. Nu neaparat pentru ca nu am putea, dar pentru ca ne este lene.
Trebuie intotdeauna sa ne gandim mai plenar, la o scara mai mare. Nu poti sa evoluezi daca gandesti doar la nivelul tau micro. Nu ai cum. Evolutia incepe cu componenta mentala. Stiti, cum zic toate cartile de motivare: “gandeste bogat, ca sa fii bogat”, “vizualizeaza succesul”, “Think Big” si alte prostii similare.
Va intrebati ce am mai facut in ultimul timp, cand iar am fost sporadici pe online?
Am inventat un nou proiect, in care premiem AMBITIA si dam BANI si FAIMA. 🙂
Care este ideea?
Din experienta acumulata in ultimii 2 ani cu StartEvo, vorbind cu sute de oameni de succes, am vazut ca cel mai important factor al succesului personal este AMBITIA.
Problema este ca in scoala romaneasca, ambitia nu este premiata direct. La noi sunt premiate capacitatea de memorare (prin note si burse de merit) si saracia (prin burse sociale). In afara de o minoritate (studiosii/tocilarii/copii cuminti), ceilalti tineri nu sunt interesati de note si de impactul asupra viitorului lor prin educatie.
Asa ca am zis: vrem sa PREMIEM AMBITIA in mod direct, cu ajutorul prietenilor nostri:
Sponsorii Burselor StartEvo pe luna februarie
Obiectiv? Sa schimbam destine!
Cum procedam?
Dam 30 euro celui mai ambitios tanar din fiecare clasa participanta in proiect, in fiecare luna. La sfarsitul fiecarei luni, un juriu cuprins din minim 3 profesori (inclusiv dirigintele clasei) aleg pe cel mai ambitios elev. In plus, dincolo de bani, respectivul este PROMOVAT in scoala si pe internet ca fiind cel mai ambitios din clasa respectiva. Bani si faima – cele mai importante lucruri (nu neaparat in ordinea asta) pentru un adolescent in zilele astea!
Pe ce criterii se noteaza copii?
Prin ambitia demonstrata. Astfel, si cel mai slab la invatatura dar si tocilarul clasei au aceiasi sansa sa castige acest premiu. Tinerii trebuie sa arate energie, dorinta de reusita, ambitie. Notele NU SUNT UN CRITERIU. Se puncteaza activitatea extrascolara, dorinta de a reusi, daca sunt implicati in activitati antreprenoriale, daca fac voluntariat, creativitatea, etc, etc (este o lista intreaga, care ne-a fost sugerata chiar de elevi).
In luna februarie am facut un proiect pilot in 10 scoli/licee din tara (Ploiesti, Targu-Jiu, Moreni, Targoviste, Brasov, Bucuresti, inclusiv orfelinatul Pinochio din sectorul 3), ca sa vedem cum merge. Rezultatele au fost WOW!
Dar care sunt beneficiile acestui proiect?
Pentru copii: Bani + Faima + Incredere in sine (cei care constientizau ca sunt in top 5 cei mai ambitiosi din clasa se simteau foarte bine) Pentru profesori: au mai mare activitate la ore, mai liniste, mai multe determinare. Pentru parinti: copilul lor are o sansa in plus in viata. Una mare! Pentru companii: satisfactia ca fac un lucru bun + o gramada de promovare (de la videowall-urile din Bucuresti, pana la promovare pe platforma StartEvo si prin partenerii nostrii)
Ce zic elevii din clasele participante la proiect:
Ce avem nevoie in acest moment? 1. de sponsori, care vor sa schimbe destine si sa isi promoveze brandul foarte mult (dati-ne un mail la go@StartEvo.com pentru detalii!) sau parinti 2. de scoli care sa doreasca sa se inscrie in proiect. Pe masura ce avem noi sponsori, ne vom extinde!
Va multumim pentru sustinere si inca o data felicitari castigatorilor! 🙂
Radu Soviani este o figura extrem de cunoscuta, daca nu chiar cea mai cunoscuta, a presei financiare din Romania. Intrucat pe vremuri eram mega fani ai emisiunilor lui, care jucau si rol de educare a pietei, am fost onorati sa stam de vorba cu el, sa il intrebam cum a reusit in viata. Si intrucat are un debit verbal impresionant, am pus sfaturile direct la inceput, ca sa incepem direct in miezul problemei.
Asa ca, va dorim multa bafta si energie sa faceti ceea ce va place, si sa faceti bine (asa cum va ureaza si Radu) 🙂
StartEvo: Sfaturi? Radu Soviani: Sa faci ceea ce iti place. Problema este ca nu poti sa stii intotdeauna ceea ce iti place. Eu am descoperit ca imi place sa fac jurnalism economic ajungand din intamplare pe aceasta componenta. Dar daca faci ceea ce iti place, […] mai devreme sau mai tarziu, vei fi bine platit
[…]Practic primul loc de munca in televiziune a fost in televiziunea Tele 7 abc, eram in anul 3 de facultate si acolo am ajuns dintr-un joc al intamplarii foarte interesant. Vroiam sa fac radio, era fascinat de radio de mic, veoiam sa lucrez la Radio 2M +, m-am dus sa dau un interviu pentru Radio 2Mplus, si m-am intalnit atunci cu regretatul Aristide Buhoiu care conducea ce reprezenta trustul Tele 7 atunci si televiziunea tele 7abc si mi-a spus: tu ar trebui sa lucrezi in televiziune, aveam 19-20 de ani in acel moment. Se intampla in 1999, aveam 20 de ani in acel moment (zambeste) si am vrut sa lucrez in radio, am fost indrumat sa lucrez in televiziune, o sapt, 2,3 si iata ca s-au facut 13 ani de cand tot incerc sa lucrez in televiziune.
Primul loc de munca in televiziune in Tele 7 a fost fascinant in sensul ca am reusit sa fac scoala de televiziune pe banii altora, nu eram platit primele 3 luni, 4 aluni, 5 luni si-mi era destul de complicat sa ma duc si la facultate, examene, trebuia sa pregatesc licenta si era destul de complicat sa le faci pe toate, cu enervarile de rigoare, cu perioadele in care nu consideram normal ca si student la economie si viitor economist sa intreb cat costa ouale in piata. Dar am trecut peste momentele astea mai putin placute si in care consideram ca sefii sunt cei de vina ca nu inteleg care sunt adevaratele subiecte si usor usor a inceput sa imi placa la televiziune enorm.
[…]
Am inceput sa lucrez in televiziune in ture. Lucram si la 7 dimineata si la 12 noaptea pentru ca trebuia sa merg la facultate in jurul pranzului sau dimineata si a trebuit sa le combin pe toate. Si asa dupa aproape un an de lucru in televiziune mi s-a oferit increderea de a avea o emisiune economica zilnica.[…]
Ca este optimist desi soarta ii da crosee dupa crosee.
Ca este incapatanat sa creada ca lucrurile vor fi mai bune.
Ca nu se da batut cand i se ineaca corabiile.
Tu ce grad de toleranta ai la esecuri/lovituri? Mai mare, mai mica? Spre deosebire de loviturile fizice, care iti pot “stinge lumina”, cele psihice de multe ori se pot contracara prin DECIZIE personala.
Spune asa: Eu DECID sa nu ma las influentat de asta. Decid sa nu ma supar ca un bou mi-a zgariat masina. Decid sa nu ma supar ca am un sef idiot. Decid sa nu pun la suflet ca Steaua a luat bataie (presupunand ca tii cu Steaua) sau ca ai primit numai refuzuri.
Puterea este o chestiune de optiune personala. Oamenii determinati si ambitiosi, puternici mental, sunt ceea ce se cheama oameni puternici.
Alege sa fii un om puternic. Chiar daca soarta tine sa te testeze. Ce alta optiune ai?
1. Stiti de ce oamenii care locuiesc la etajul 1 traiesc mai mult decat cei care traiesc la etajul 9? Pentru ca cei de la etajul 1 urca pe scari, pe cand cei de la etajul 9 merg cu liftul.
2. Stiati ca cei care merg cu masina traiesc mai putin decat cei care merg cu mijloacele de transport in comun?
3. De ce in New-York rata obezitatii este cea mai mica din SUA? Pentru ca aproape toti sunt obligati sa mearga cu metroul. Iar mersul pana la si de la metrou ajuta sa mentinerea siluetei mai bune decat la cei care merg cu masina peste tot.
Am citit ieri in forbes.com un articol foarte interesant (scuze, azi nu am mai gasit linkul exact sa il pun). Doctorii au descoperit ca 30 de minute de miscare pe zi sunt aproape nesemnificative (in sensul ca ajuta, dar este prea putin). Conteaza cat la suta din timpul din stare de veghe il folosesti ca sa te misti si cat il folosesti ca sa stai. Si explicatiile erau multiple:
– prin miscarea muschilor se elimina mult mai eficient toxinele prin sistemul circulator (limfatic si sanguin), care toxine duc la tot felul de cancere – imbunatatirea circulatiei sanguine reduce dramatic riscul de boli cardiovasculare, etc, etc
Toata lumea stie ca oamenii din mediul rural, care se misca de dimineata pana seara, sunt mai sanatosi decat tinerii din ziua de azi.
Acum, intrebarea de 100 puncte este: “Ce dracu sa fac ca sa imi schimb TOT stilul de viata, sa ma misc cat mai mult, dar sa imi faca si placere?”. Pentru ca daca esti atras mai mult de confort decat de efort, nu o sa faci purici prea multi pe planeta asta. Si atunci activitatea trebuie sa faca placere, altfel ajungi urgent pe canapea din nou.
La munca stam 10 ore cu fundul pe scaun. Dupa care (more…)
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
Vreau sa va impartasesc unul din cele mai tari invataminte care le-am tras in ultima vreme.
Ati auzit de John Buffalo Mailer? Probabil ca nu. Este un om complex: actor, scenarist, producator, jurnalist, votat unul dintre cei mai sexy barbati in viata de People Magazine, a lucrat cu Obama la clipurile de campanie, etc, etc. A facut foarte multe lucruri pentru varsta lui. Cateva detalii suplimentare despre el le puteti gasi aici: 
