Acum multi ani de zile am avut o dezbatere cu cineva care care spunea ca visul ei era sa fie invatatoare. Eu am fost foarte dezamagit ca o persoana desteapta (asa cum o consideram) poate sa isi puna obiective atat de mici. Eram foarte contrariat cum unii oameni pot sa fie atat de limitati.

Mi-a luat multa vreme sa inteleg ca, din fericire, oamenii sunt diferiti. Ca problema era la mine, nu la ei. Nu toti pot avea visuri identice. Nu toti vor sa fie manageri, patroni, imparati, smecheri cu BMW-uri sau VIP-uri. Unii vor sa fie gradinari. Altii vor sa fie paraziti. Altii, neveste de VIP. Fiecare dintre noi avem propriile visuri si nu este corect sa pretinzi de la ceilalti sa aiba aceleasi visuri ca tine. Din fericire. Fiecare dintre noi isi face viata cu mana lui.

Fluture iesind din cocon

Si multa vreme mi-a luat sa invatat sa accept asta. Dar din cand in cand mai am rabufniri. 🙂

Ieri am intalnit cu adolescenta cu telefonul lipit de cap. Vorbea non-stop. Cand am intrebat-o pe mama ei ce vrea sa se faca in viata, mi-a raspuns ca nu stie. De fata cu mine a intrebat-o pe fiica-sa, care a raspuns in dorul lelii: “Vreau sa fiu casierita, vanzatoare, vreau sa fiu ceva simplu.”. Fetei nu ii place sa invete, considera educatia o corvoada si prefera ceva simplu in viata…. Imi venea sa ii dau doua palme si ei si mamei respectivei, sa le trezesc la realitate, sa vada ca lenea lor si lipsa de implicare ii va strica viata fetei. Pacat.

Tot ieri, am primit un telefon. Cineva apela la noi, la StartEvo, via pile, pentru o mica favoare. Sa ii dam cuiva o adeverinta de practica la noi, la asociatie. De ce? Sa o arate la facultate. Am innebunit. Noua, care ne zbatem sa trezim lumea sa faca ceva daca vor sa isi atinga visul, sa vina sa ne ceara noua o adeverinta a rusinii? Eu am o antipatie viscerala fata de acest gen de oameni, care se fofileaza de la munca si pe urma se plang pe la toate usile ca piata muncii este nedreapta, ca nu ii angajeaza nimeni. Foarte bine le face. Dar, ca sa fim pozitivi, i-am spus ca o sa ii dau adeverinta de practica DUPA ce face practica la noi. NU inainte. Probabil ca am ridicat niste sprancene, dar evident ca nu imi pasa nici cat negru sub unghie.

Este atat de mare potentialul in noi si ne este atat de usor sa il ratam… Ar trebui sa ne punem intrebari la care sa raspundem cinstit. Ar trebui sa ne re-evaluam in mod constant situatia si sa ne intrebam daca suntem fericiti asa cum suntem. A vrea mai mult de la viata nu este un pacat, este o virtute. Glorificarea lenei si a situatiei existente nu poate sa duca la nimic bun.

Partea buna este ca intr-o mare de lenesi, cand cineva ridica capul, evolueaza mult mai repede. De aceea “smecherii” castiga. De aceea este lumea impartita in smecheri si fraieri. De aceea o actiune, indiferent de cat de mica, intr-o mare de inertie, poate sa il propulseze pe cel care are curajul sa o faca spre orizonturi noi. De aceea, curajosii ajung departe si lenesii ajung sa se planga. Fiti curajosi!