Noi oamenii, romani sau nu, avem o mare problema cu cea ce se numeste ZONA DE CONFORT.
Intram intr-o zona calduta, in care ne simtim in siguranta, in care stim la ce sa ne asteptam si ne este GROAZNIC de greu sa iesim de acolo. Cu totii ajungem in astfel de zone de confort. Chit ca ajungi la un job caldut, sau intr-o relatie calduta, sau ….
Iti place zona de confort. Sau mai bine zis iti place sa alegi zona de confort versus alternativa. Chiar daca tu nu esti multumit perfect, iti place sa ramai aici. Creierul tau iti spune in subconstient “De ce sa te complici, alege calea care O STII DEJA, calea care IMPLICA RISCURI MINIME (pentru ca deja stii ce o sa se intample aici). Nu te duce in lumea larga, unde e plin de oameni rai si de pericole pentru tine”.
Cred ca majoritatea din noi am intrat la job intr-o zona de confort cel putin odata in viata. Hei, pana la urma majoritatea din noi asta si urmarim, nu? Sa ne simtim bine, sa ne petrecem viata intr-un mod placut. Cea ce este ok, daca zona de confort este OK pentru tine si NU vrei mai mult.
Dar am vorbit cu totii cu sute de oameni care NU sunt multumiti de status quo-ul lor, dar nu fac nimic sa iasa din el. Sunt frustrati ca vor mai mult, dar nu vor/pot sa faca mai mult sa obtina mai mult de la viata. Poate de lene, poate de lipsa de motivatie, poate din lipsa de timp, poate din lipsa de prioritati sau poate ca nu stiu cum. Stai si stai si stai acolo, esti frustrat dar nu faci destule ca sa iesi de acolo, sa te duci la MAI BINE. E un cerc vicios.
Sa ne intelegem. Daca esti intr-o zona de confort si esti exact unde vrei sa fii e ok. Felicitari. Ramai acolo. Dar daca simti ca ceva nu e perfect, atunci trebuie sa faci pasul.
Problema e ca e greu sa iesi. Si de aceea e bine sa primesti unul sau mai multe suturi in fund, care sa te scoata din paradigma ta.
Un exemplu. Mersul la sala. 99% din oameni zic ca vor sa mearga sa faca miscare. Sala/aerobic/pilates/innot/etc este o optiune. Doar ca putini chiar merg acolo. Si din cei care merg si mai putini chiar se tin. Rata de abandon este fantastica.
Trebuie ceva ce se chiama AMBITIE si VOINTA ca sa te apuci+tii de ceva care nu este in zona ta de confort. Trebuie unul sau mai multe suturi in fund, care sa te ajute sa te mobilizezi si sa faci cea ce este mai bine pentru tine. Suturile in fund iti ajuta vointa/ambitia. Cu toti avem nevoie de astfel de suturi. Ori ca ni le dau altii, ori ca ni le dam noi.
Oricum ar fi, ideal ar fi sa poti cere aceste suturi de la prietenii tai. “Bai, am nevoie de ajutor. Bate-ma la cap. Hai sa mergem la sala. Da-mi un sfat de cum sa ma angajez in alta parte. Ajuta-ma sa fac pasul X.
Este greu sa iesi din aceasta infama zona de confort. Dar este posibil. Trebuie doar sa vrei sa ceri ajutorul si sa vrei sa te tii. Nu e o solutie care merge 100%, dar e ceva in plus.
D’aia la Evolutia Personala Accelerata, noi, cei de la StartEvo, te sfatuim sa iti iei un partener, cu care sa va motivati reciproc. Chit ca este un partener de mers la sala. Sau un partener de business. Sau un partener de viata. Conteaza sa ai pe cineva care sa traga de tine, cand tie ti-e greu sa iesi din zona ta de confort. Si tu sa ii intorci favorul.
Eventual, poarta un tricou cu un “Kick my ass” metaforic 🙂 Daca merge, de ce nu:)
George Butunoiu (www.georgebutunoiu.com) este unul dintre cele mai “conectate” persoane din Romania. Si unul din cei mai mari vanatori de capete. In povestea care ne-a spus-o intr-o duminica la pranz a mentionat cateva lucruri extrem de interesante. Cum a crescut el singur, cum a citit mii de carti intr-o biblioteca parasita intr-un sat de la 70km de Galati. Cum a ajuns in Bucuresti. Cum a avut altercatii cu minerii, cu politica si cu altii. Si ce sfat ar avea pentru copii lui: sa nu intre in business :). Foarte interesant, de la un om cu o experienta de viata impresionanta. Urmariti video-ul. Si daca va place, dati-ne un LIKE la facebook.com/startevo sau trimiteti-l si prietenilor:)
Mai demult, pe cand lucram pentru Coca-Cola, am fost la un training foarte fain, legat de perceptia oamenilor. Si atunci am vazut ca perceptia de cum suntem NOI perceputi de altii este de multe ori diferita de realitate. Si tot atunci am constientizat ca poti sa treci prin viata anonim, doar supravietuind, sau poti sa faci o diferenta pentru cei care te cunosc.
Asa ca ne-am pus problema atunci “Cati din cei care ne cunosc stiu la ce suntem buni”. Pentru ca in societatea de azi, daca nu iti faci conexiuni, nu ai cum sa evoluezi. Si daca ai conexiuni (prieteni, cunostinte), cat la suta din ei o sa te sune pe tine cand au un anumit gen de probleme/intrebari.?
Adica, sa presupunem ca esti un instalator. Prietenii te suna sa ii rezolvi cand este cazul? Sau te recomanda altor prieteni de-ai lor care cauta un instalator? Sau nu, pentru ca esti neserios. Sau cati nu te recomanda ca habar nu au ca tu te pricepi la instalatii sanitare, pentru ca NU AI COMUNICAT bine la cea ce esti bun?
Conteaza enorm ca toti cunoscutii tai sa puna semnul egal intre tine si cea ce esti bun. Pentru ca asta inseamna mai multi bani, mai multa recunoastere, mai bine. Sa devii un xerox, un adidas. Clar te-ar ajuta, nu? Chiar daca tu NU esti cel mai bun instalator din lume. E suficient ca esti serios si nu ii faci de cacao pe respectivii care te-ar recomanda, corect?
In aceiasi ordine de idei, iti poti pune intrebarea “Tu cat de inspirational esti pentru prietenii tai?”.
Cati din cei care te cunosc se uita la tine cu stima? Chiar, cati? 1, 3, 7, 23? Toti? Niciunul? Nu ti-ar place sa fii inspirational pentru ei? Sa le faca placere sa fie in preajma ta, sa le ridici spiritul? Sa plece de la tine energizati?
Noua, la StartEvo, sincer, ne-ar place sa ajutam toti fanii nostrii sa fie inspirationali pentru cei din jurul lor.
Chit ca au o ambitie nemasurata. Chit ca au o putere fantastica sa treaca peste greutatile vietii. Chit ca au invatat sa danseze pe sarma pentru ca au vrut. Sau ca au plecat prin lume sa experimenteze si sa iti traiasca viata. Poti pentru atat de multe lucruri sa fii inspirational pentru altii, incat e foarte usor. Trebuie doar sa vrei.
Pune-ti aceasta intrebare. Oare eu sunt aspirational? Sau in vreun domeniu anume din viata mea, sau cu un moment anume din viata mea, reusesc eu sa inspir cel putin alta persoana, sa evolueze?
Daca raspunsul la aceasta intrebare este DA, felicitari. Daca raspunsul este NU, transforma-l in NU INCA 🙂 Si apuca-te sa faci ceva in aceasta directie. Pana la urma, e bine sa fii inspirational, nu?
Oricine renunta sa invete este batran, chiar daca are 20 sau 80 de ani. Oricine continua sa invete ramane tanar. Cel mai important lucru in viata este sa-ti pastrezi propria minte tanara.
Noi romanii suntem o natie la care conteaza ENORM ce zice lumea. Trebuie sa facem anumite lucruri de la parastase la nunti, de la imbracat pana la cum construim o casa asa cum credem noi ca va aproba lumea.
Si e interesant ca tot noi zicem ca NU ne intereseaza ce zice lumea. Deci se cheama ca suntem ipocriti, intr-o anumita masura. 🙂
Foarte multi oameni se tem atat de mult de ce zice lumea, incat sunt blocati intr-o inertie foarte periculoasa. Incearca sa nu iasa in fata. Pentru ca e periculos daca lumea te ia la ochi, si doamne fereste, nu am vrea asta.
Atata timp cat oamenii sunt interesati de ce zic si cred altii, nu vor fi niciodata liberi. Necesita o rupere de aceasta presiune psihologica, ca sa poti sa evoluezi.
Toti oamenii care credeau ca pamantul e plat l-au crezut nebun pe Galilei (l-au si ars pentru asta). Toti oamenii credeau ca Columb e dus cu capul. Toti credeau ca primul om care va urca fara masca de oxigen pe Himalaya o sa moara. Sefii de la IBM credeau ca calculatoarele nu au viitor. Si tot asa. Daca e sa ne uitam la cei multi, nu o sa mai evoluam niciodata. Marea masa sunt o forta retrograda.
Cea ce conteaza este ce zici TU. Nu trebuie sa iti pese ce zic altii. Punct.
Mircea Scarlatescu (www.scarlatescu.ro), unul dintre cei mai cunoscuti antreprenori pe online din Romania (FYB si www.123Flori.ro) vorbeste la StartEvo despre cum a reusit de la zero, cum s-a zbatut si a reusit sa creasca. Bonus cateva sfaturi pentru cei care vor sa evolueze mai repede.
Ce i-a schimbat viata: o conferinta despre e-business de la ASE. Atunci a inceput sa se gandeasca cum sa munceasca pentru el, nu pentru altii.
Sfatul lui: gresiti de cat mai multe ori, pentru ca e singurul mod eficient prin care poti invata. Luati suturi in fund. La un moment dat o sa fie un sut in fund atat de mare, incat o sa te desprinzi. Si nu face aceiasi greseala de doua ori 🙂
Catalin Striblea, cunoscut romanilor de la Realitatea TV si Realitatea FM, ne povesteste cum a ajuns el un jurnalist de succes. De asemenea da si cateva sfaturi pe care el le considera importante pentru cei care vor sa ii calce pe urme.
Cel mai important sfat “Curaj, staruinta si hotarare!”
Daca v-a placut interviul cu Catalin Striblea, dati-ne un like 🙂 Multumim
Cum a ajuns celebru Mugur Mihaiescu (Garcea) sau cum Leana lui Costel a devenit vedeta?
Omul din spatele personajelor, Mugur Mihaescu, dezvaluie fanilor StartEvo ca totul a devenit posibil prin multa munca. A plecat de la tara, a tras tare si a invatat. Ne impartaseste ca informatia este cheia succesului.
Indrazneste sa visezi si vei ajunge asemenea viselor tale. Viziunea ta este promisiunea pe care o faci lumii cu privire la ce vei dezvalui în cele din urma despre tine.
Raluca Sandu ne dezvaluie pentru StartEvo cateva din trairile ei, privind din 2 perspective: cariera de sportiv, care este una scurta, ce se termina undeva pe la 30 de ani si cariera ce incepe imediat dupa, ceea ce poate sa insemne ca ramai in sport ca antrenor sau te apuci de altceva.
Cariera de sportiv a fost una foarte grea, a inceput tenisul la 4 ani si jumatate, stiind de la inceput ca practica acest sport pentru a face performanta.
“Sportul inainte de ’89 eram cam singura modalitate sa iesi din tara”.
Cu ambii parinti performeri in sport, au obligat-o intr-un fel sa urmeze o cariera tot sportiva. A avut norocul ca i-a si placu, ne povesteste.
Multe ore de antrenament pe teren,in fiecare zi dimineata si seara, sacrificii, pentru ca nu a avut o copilarie in care nu avea voie sa joate de ex badminton din motiv ca-si poate strica tehnica, sau cu schiurii iarna sa nu se accidenteze, sacrificii pe care uneori ca si copil nu le intelegi.
Odata cu inceperea turneelor internationale pe la varsta de 11-12 ani, a inceput sa lipseasca de la ore, in timpul scolii generale, sportul devenind o prioritate.
Intrand in circuitul profesionist, de la 14 ani a inceput sa calatoreasca 30 saptamani pe an, in fiecare saptamana era in alt loc, impacheta, despacheta bagaje, urca in avion, schimba continente.
A avut norocul si sansa sa ajunga undeva, sa faca o performanta, sa ajunga in primele 100 la senioare si primele 10 la junioare, rezultate la care a ajuns muncind, antrenandu-se, nu reusesti daca nu estii serios.
De la 16 ani este independenta financiar si toate astea le-a realizat prin munca.
La 25 de ani s-a lasat de tenis, si s-a trezit intr-un moment in care nu stia ce sa faca, n-a avut cum sa invete o alta meserie la scoala, ca nu a avut timp, si a luat-o de la zero.
A inceput in State sa predea fitness la sala fostului ei sot, a devenit “personal trainer”. A cunoscut apoi o tipa agent imobiliar,care a motivat-o sa fie agent imobiliar si broker; a devenit si notar (pentru a fi notar in America nu trebuie sa termini Facultatea de Drept) si si-a deschis un birou unde facea vanzari imobiliare si intermedia credite, in special refinantari, colaborand cu peste 50 de banci.
A venit criza, s-a intors in Romania, ca sa o ia de la zero. A organizat gale de arte martiale, K1, MMA, 4 gale intr-un an ce au avut succes.A facut o firma de organizare evenimente pentru un an, dupa care nu a mai avut activitate, si ultimul proiect este Clinica Second Opinion, un proiect “de suflet” pornit de a problemele ce s-au ivit si greutatile de care s-a izbit in Romania, in momentul in care a aflat ca tatal ei are cancer.
De la o simpla colaborare cu medicul oncolog din strainatate, a ajuns sa ofere servicii medicale pe toate specializarile, reusind astfel sa salveze vieti. Si pentru acest proiect a muncit.
Un sfat: “sa fie optimisti, sa fie perseverenti, sa creada ca visurile pe care le au sunt realiste; prin munca si prin perseverenta se pot atinge.”
“Cu totii suntem capabili sa realizam tot ce ne dorim”
Mircea Toma vorbeste pentru StartEvo. Ne povesteste cum a ajuns unde este.
Toti din familia lui erau doctori. Dar nu a vrut sa invete atat de multi ani si a facut Psihologia.
Tinta lui de valorizare personala – sa devina cercetator. Dar a trebuit sa lucreze la gradinita de copii hipo-acuzici din Bucuresti, unde s-a legat emotional de nevoia lor de a comunica verbal si a trebui sa citeasca, altfel decat citise in facultate.
L-a ajutat educatia din facultate de cum si unde sa caute informatia.
Profesional exista 2 episoade in viata lui Mircea Toma: inainte de ’89 si dupa ’89.
Pana in ’89 a functionat cumva dus de sistem. Sistemul il pregatise ca student, l-a ajutat sa termine o facultate si sa-i gaseasca un loc de munca.
Dupa ’89 s-a trezit intr-o lume atat de plina de oferte, cat si de restrictii. Acesta a fost inceputul despartirii de profesia in care a investit educatie.
A fost ziarist o buna bucata de vreme, dupa care a inceput rescontructia unei identitati profesionale ce imbina interesul pentru o comunicare publica, cu cea care a insemnat o preagtire riguroasa, facuta la Cluj, intr-o scoala destul de severa, de Psihologie Sociala.
A facut un ONG cu suport academic.
“Am simtit cat conteaza interactiunea.”
“Daca tu nu incerci, e sigur ca nu vei descoperi oferta.”
Cu cat veti lucra mai mult in directia corecta, cu atât mai mult va veti apropia de succes. Prea multi renunta la succes cand sunt doar la o departare de un pas. Il lasa la îndemana altora.
Silviu Biris, cunoscutul actor de la Teatrul National, ne vorbeste la StartEvo despre viata, evolutie, crestere personala, valori, lupta, vise.
“Am devenit actor din intamplare”, iar in acest moment aceasta meserie il implineste, dar din care zice ca a stiut ca nu o sa se “imbogatesca.”
I-ar fi placut sa se faca politist sau bucatar, dar s-a facut actor. Din intamplare.
“Nu am intampinat multe obstacole din cauza unui optimism exacerbat.”
Daca a insistat, a facut-o doar dintr-o convingere clara, ca asta si-a dorit la momentul respectiv.
“Am intrat din primul foc la Institut, am luat concursul la Teatrul National. N-am jucat o perioada, ceea ce a fost ca o ucenicie, aici a fost foarte greu, dar am rabdat, iar cand nu am mai putut rabda am luat taurul de coarne.”
A trebuit sa invete si sa fure meserie, un exemplu pentru el fiind Maestru Radu Beligan.
“Important este ca ceea ce faci, sa faci si cu placere, dar si cu convingere.”
Asculta-i sfaturile si vizioneaza interviul in intregime.
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
Noi oamenii, romani sau nu, avem o mare problema cu cea ce se numeste ZONA DE CONFORT.
