Ca este optimist desi soarta ii da crosee dupa crosee.
Ca este incapatanat sa creada ca lucrurile vor fi mai bune.
Ca nu se da batut cand i se ineaca corabiile.
Tu ce grad de toleranta ai la esecuri/lovituri? Mai mare, mai mica? Spre deosebire de loviturile fizice, care iti pot “stinge lumina”, cele psihice de multe ori se pot contracara prin DECIZIE personala.
Spune asa: Eu DECID sa nu ma las influentat de asta. Decid sa nu ma supar ca un bou mi-a zgariat masina. Decid sa nu ma supar ca am un sef idiot. Decid sa nu pun la suflet ca Steaua a luat bataie (presupunand ca tii cu Steaua) sau ca ai primit numai refuzuri.
Puterea este o chestiune de optiune personala. Oamenii determinati si ambitiosi, puternici mental, sunt ceea ce se cheama oameni puternici.
Alege sa fii un om puternic. Chiar daca soarta tine sa te testeze. Ce alta optiune ai?
1. Stiti de ce oamenii care locuiesc la etajul 1 traiesc mai mult decat cei care traiesc la etajul 9? Pentru ca cei de la etajul 1 urca pe scari, pe cand cei de la etajul 9 merg cu liftul.
2. Stiati ca cei care merg cu masina traiesc mai putin decat cei care merg cu mijloacele de transport in comun?
3. De ce in New-York rata obezitatii este cea mai mica din SUA? Pentru ca aproape toti sunt obligati sa mearga cu metroul. Iar mersul pana la si de la metrou ajuta sa mentinerea siluetei mai bune decat la cei care merg cu masina peste tot.
Am citit ieri in forbes.com un articol foarte interesant (scuze, azi nu am mai gasit linkul exact sa il pun). Doctorii au descoperit ca 30 de minute de miscare pe zi sunt aproape nesemnificative (in sensul ca ajuta, dar este prea putin). Conteaza cat la suta din timpul din stare de veghe il folosesti ca sa te misti si cat il folosesti ca sa stai. Si explicatiile erau multiple:
– prin miscarea muschilor se elimina mult mai eficient toxinele prin sistemul circulator (limfatic si sanguin), care toxine duc la tot felul de cancere – imbunatatirea circulatiei sanguine reduce dramatic riscul de boli cardiovasculare, etc, etc
Toata lumea stie ca oamenii din mediul rural, care se misca de dimineata pana seara, sunt mai sanatosi decat tinerii din ziua de azi.
Acum, intrebarea de 100 puncte este: “Ce dracu sa fac ca sa imi schimb TOT stilul de viata, sa ma misc cat mai mult, dar sa imi faca si placere?”. Pentru ca daca esti atras mai mult de confort decat de efort, nu o sa faci purici prea multi pe planeta asta. Si atunci activitatea trebuie sa faca placere, altfel ajungi urgent pe canapea din nou.
La munca stam 10 ore cu fundul pe scaun. Dupa care (more…)
Sunt foarte incantat de o descoperire personala. In domeniul managementului de proiect, e un fel de reinventare a apei calde, dar, chiar si asa, sunt foarte entuziast. 🙂 Si vreau sa v-o impartasesc si voua, poate va ajuta.
Pentru cine nu stie, Kanban-ul este o metoda de procedurizare inventata de japonezi, care sa te faca sa te organizezi mai bine si sa fii mai eficient. Intrucat eu ma ocup de mai multe proiecte simultan si lucrez cu mai multi colegi in acelasi timp pentru tot felul de proiecte, de diverse magnitudini, proveniente si specificitati, care evoluau constant, trebuia sa gasesc o modalitate prin care sa ma eficientizez. Nu de alta, dar conform trendului actual, urma sa dau coltul, cu toate externalizarile de responsabilitati… 🙂
Asa ca:
– am fost in Bricostore si am luat o placa de pluta de 1 metru x 0.5.
– am atarnat-o de peretele biroului meu
– am luat o gramada de bolduri colorate si post-it-uri fosforescente si am inceput sa ma joc cu proiectele personale. Fiecare culoare are propria insemnatate, fiecare manager de proiect are propria coloana.
Sper sa nu ajung asa 🙂
Care sunt beneficiile:
– vad dintr-o privire cum sta situatia. Cate proiecte am eu si colegii sefi de proiecte, magnitudinea, importanta, etc.
– nu se mai pierd proiecte “de pe radar”
– se vede gradul de incarcare per echipe si pentru mine personal
Cateodata variantele cele mai simple sunt cele mai bune. Noi lucram si cu Basecamp, cu AtTask, cu Google Docs, calendare sincronizate, etc… dar am vazut ca o simpla bucata de pluta imi arata clar prioritatile, si nu ma mai pacalesc singur 🙂
Asa ca va recomand si voua, daca aveti probleme de organizare interna, sa rupeti pisica in doua si sa incercati sa va reinventati activitatea. Incercati lucruri simple, pentru ca merita.
Pe vremuri, cand lucram la BestJobs, am facut un studiu pe vreo 2000 de respondenti, reprezentativ la nivelul tarii, referitor la intentia de a deveni antreprenor. Cifrele erau socante: peste 60-70% din romani sustineau sus si tare ca asta vor face in viata: antreprenoriat!
Toti se saturasera de sefii lor, majoritatea spunea ca daca ar fi in locul lor ar mari salariile angajatilor (adica ei)… Ce sa mai, parea ca tara asta o sa devina un Pamantul Fagaduintei pentru antreprenori.
Problema este ca, si atunci si acum, suntem varza la acest capitol. Ca procent in populatie, stam pe penultimul loc in Europa la acest capitol.
Dar, de ce este asa mare discrepanta intre ce zicem si ce facem? Stiu, suna ca o intrebare retorica 🙂
Evident, din cauza scuzelor MOTIVELOR 🙂 Nu am timp, am prea mult de munca la job, sunt prea obosit, e criza, e iarna, nu e momentul potrivit, nu stiu ce sa fac exact, taxele, capul plecat sabia nu-l taie, dar de ce sa ma stresez acum… Si multe altele
Dar care este scuza PRINCIPALA? NU AM BANI DE INVESTIT.
Am vorbit cu mai multi doritori de antreprenoriat, sa vedem de ce este asa de mare piedica. Si ce am descoperit este ca in timp ce 1/3 sunt niste probleme reale, restul de 2/3 sunt aberatii venind din necunoastere.
Sa le luam pe rand:
Bani pentru infiintarea unei firme
Ca sa faci o firma in Romania este foarte simplu fata de cum era pe vremuri. Te duci frumos la Registrul Comertului pe propriile tale picioare, de la Informatii ti se da o foita cu o lista de documente de care ai nevoie (copii buletine, acordul vecinilor, act societate, etc). Faci rost de respectivele documente, le pui intr-un dosar si vii din nou. Tot de acolo iei disponibilitatea pentru numele firmei, depui actele si gata, te cheama dupa cateva zile. Costurile, impreuna cu stampilele sunt undeva sub 150 eur. Nu ai nevoie de avocat, de notar sau altele de genul.
Sediu
Intr-o vreme de criza, este ideal sa nu dai bani pe sediu. Multi isi iau sediu, mobila, calculatoare, licente, etc. Platesc costurile de servicii ca pentru firme, care toate sunt mai mari (de la Internet pana la gaze). Chiria e mai mare, chiar si la intretinere te umfla daca esti firma. Incepe cu MINIMUL necesar, salveaza fiecare euroi, pentru ca, cel putin la inceput, nu se justifica sa te arunci la costuri. Evident, conteaza si domeniul de activitate, dar, acum, cum sunt foarte multe afaceri care NU au musai nevoie de sediu fizic, problema este mult si simpla.
Costuri periodice, indiferent de cata activitate o sa ai, sunt minim 3:
Contabila (stiu firme mici care prefera sa isi faca ele contabilitatea, sa stea pe la cozi, pe la ITM, etc). Parerea mea este ca nu se justifica de nici o culoare sa iti pierzi timpul pentru aprox 100 eur + TVA/luna. In schimb asigura-te ca ai o contabila careia ii merge creierul, nu doar face inregistrari in inertie. Ar fi bine sa te si sfatuiasca ce sa faci, ca sa iti optimizezi costurile.
Costurile cu contul bancar
Costurile minime cu cheltuielile salariale (tot trebuie sa ai un angajat pe firma, chiar daca esti tu si chiar daca esti cu 1-2 ore pe zi)
Transport: Unii patroni “proaspeti” primul lucru care il vor este masina. Ce patron o sa fiu daca merg cu metroul? Raspuns: (more…)
Eram cat pe ce sa scriu un articol referitor la trenduri, cand m-am oprit, aducandu-mi aminte ca am spus ceva diametral opus acum ceva vreme (Teoria Punctelor de Inflexiune), lucru in care cred in continuare cu tarie. Asa ca am ajuns intr-o dilema, fapt pentru care va cer ajutorul. 😉
Dar cum am ajuns aici: multi dintre noi zic ca vor sa evolueze, dar cand se mai termina un an vad ca sunt tot acolo. Si mai trece un an si sunt tot acolo. Bat pasul pe loc.
Am ajuns la concluzia ca poti sa estimezi ce ti se va intampla peste un an (evident cu oaresicare marja de eroare) uitandu-te la o unitate de timp suficient de mare cat sa poti scala rezultatele. Cu alte cuvinte “Daca freci menta acum, o sa freci menta si peste un an“.
Trendurile sunt, pentru cine isi aduce aminte de matematica din liceu/facultate, o modalitate prin care poti prevedea viitorul apropiat pe baza evolutiei trecute. Adica se face un grafic cu, sa zicem, evolutia pe ani a cifrei de afaceri a unei firme pe ultimii x ani, tragi o mediana si poti sa iti dai seama, cu un grad de predictibilitate X evolutia pe anii urmatori. Evident, daca peste respectiva firma cade un meteorit, s-au dus naibii estimarile, cu sau fara trenduri.
Dar, statistic vorbind, poti emite o ipoteza despre viitorul apropiat. 🙂
Asa cum poti sa emiti judecati matematice despre trenduri economice, cam la fel te poti hazarda sa estimezi evolutia personala a cuiva. Cu alte cuvinte, daca vezi pe cineva ca de 5 ani freaca menta si se rateaza, poti spune, cu un grad destul de mare de certitudine ca asta o sa faca si in urmatorii 1-2 ani.
Unii oameni, printre care ma numar si eu, am incercat la un moment sa gasesc niste relatii intre starea initiala a unei persoane si evolutia ei peste multi ani. Evident, daca cunosti o persoana de 2 ani de zile, este o probabilitate foarte mica sa ai dreptate daca estimezi ca o sa se rateze sau nu peste alti 20 de ani. Dar chiar si asa, am incercat si am testat acest lucru, concluzia nefiind una extrem de relevanta.
Exista o stare inertiala foarte mare. Si voi, daca va uitati in jurul vostru, veti vedea “lepre” care sunt asa de ani de zile si care vor fi la fel si in viitor. La fel, vedeti ca sunt oameni care au crescut pana acum si puteti sa estimati ca vor creste si in continuare.
Dupa cum va spuneam, eu sunt din ADN o persoana introverta. Cand eram in liceu, eram introvert hard-core. Va mai povesteam eu de asta aici.
Din dorinta mea de a-mi depasi conditia, am inceput sa fac tot felul de experimente. In special experimente care ma scot din zona de confort. De exemplu:
In decembrie am impartit fluturasi cu Iulian Craciun la metrou la Brancoveanu, de ma intalneam cu diversi cunoscuti, care se mirau si ziceau: “Ce dracu cauti aici, nu ai o companie de condus???”
Am facut “vanzare” cu Iulian Craciun, cand a candidat la Senat anul trecut. Adica eram imbracat cu o canadiana colorata strident, cu “Iulian Craciun Senator” si abordam oamenii pe strada, incercand sa le “vand” candidatul. Intr-o singura zi am vorbit cu mai multi oameni straini decat am vorbit in TOATA viata mea. Vreo 400. Enorm!
De ceva vreme am inceput sa testez sa fiu mai “vorbaret”. Adica sa vorbesc mai mult decat trebuie cu persoane pe care nu le cunosc. 🙂
Vreau sa dau un exemplu o situatie – “Vrei sa cumperi cartofi la piata.” Cum arata un exemplu clasic de conversatie?
Tu: “Dati-mi si mie 2 kile de cartofi”
Vanzator: “4 lei”
Tu (eventual, daca esti bine-crescut): “Multumesc. O zi buna.”
Vanzator (daca nu este “miticul” perfect, prototipul perfect de vanzator bucurestean sictirit): “Eu multumesc. Va mai asteptam.”
Cum arata acum o conversatie de achizitie cartofi purtata de mine?
Eu: “Sarumanaaaaa! Ce mai faceti?” (inca o data mentionez ca nu le cunosc pe respectabile dudui care vand in piata.)
Ea (socata): “Aaaa…. bine”
Eu: “Cum merge vanzarea? Vad ca nu prea sunt clienti.”
Ea: “…Pai e cam greu, criza…”
Eu: “Dati-mi si mie niste dovlecei d’aia mai frumosi, care va plac dvs. Si 2 kile de cartofi, asa mai potriviti. Dar sunteti bine, ca va vad cam suparata?”
Ea (mai relaxata): “Pfiuuu. Pai am crezut ca sunteti Garda. Ca a venit de 2 ori saptamana asta. Si ma si gandeam. Nici nu prea am vanzari si iar au venit astia…”
Eu: “Adica, cum, daca va dau “sarumana” inseamna ca sunt de la Garda? Clientii nu va dau Buna ziua? :)”
Ea: “Pai… nu prea.”
…
(aici mai discutam diverse)
…
Ea: “Uitati si restul. Multumim frumos si va mai asteptam pe la noi.”
Eu: “Eu mersi. 🙂 Si acum actele la control! Hahaha. Glumeam. Sa aveti o zi buna!”
Desi nu toate conversatiile sunt atat de pitoresti, incerc sa ma bag in seama cu toate babele (indiferent daca vand patrunjel sau papaya). Si am vazut ca sunt mult mai prietenoase.
Cand vine vorba de a realiza lucruri in viata, indiferent de domeniul de activitate, cam toata lumea ajunge la aceiasi concluzie: ne-ar placea sa avem un geaman, care sa ne spuna ce sa facem, sa ne indrume, eventual sa stea si cu biciul pe noi.
Acel frate geaman iti striga:
– Alooo, vrei sa slabesti? Atunci nu mai manca ca porcul!
– Vrei sa te angajezi? Trimite mai mult decat 2 cv-uri pe an
– Vrei o jumatate? Atunci invinge-ti timiditatea si actioneaza
– Vrei… orice? Atunci, misca-ti fundul. Haide, haide, 1, 2, 1, 2…
Deci, acest frate geaman ar avea cel putin 2 linii in descrierea postului:
– sa iti arate directia in care sa mergi
– sa iti dea un branci (sustinut) in directia respectiva
Dar oare de ce avem nevoie de acest alter-ego cu bici, creier si dorinta sa ne ajute?
Fratele geaman ar trebui sa fie CONSTIINTA noastra, cu care sa fim intr-o relatie mult mai buna 🙂 Pacat ca nu o ascultam aproape niciodata 🙂
Oare pentru ca suntem PREA SLABI sa facem noi, cu propriul nostru creier din dotare, aceste actiuni? Oare pentru ca ne este LENE? Oare pentru ca ne place sa avem garantia faptului ca raspunderea este a altcuiva, dar beneficiile sunt ale noastre?
Afaceri de miliarde de dolari s-au construit pe aceasta dorinta de a fi ajutati de catre altii, pentru ca suntem prea lenesi/slabi/autosuficienti cat sa preferam sa dam bani ca sa ajungem pe o posibila scurtatura la obiectiv:
– solutii de slabit fara sa faci obositoarea miscare
– educatia de carton, unde dai multi bani ca sa primesti o diploma
– castiga 3000 de eur cu doar 100 eur investiti…
– tragi pe nas praf alb si ai tot ce iti doresti
Lenea e mare cucoana si noi, homo sapiens, suntem prin excelenta fiinte lenese.
Cand suntem mici, parintii actioneaza: Gigele invata, ca altfel o sa ajungi la sapat santuri.Gigele, invata, ca nu te mai joci pe Playstation diseara! Si Gigel se executa, dus cu zaharelul sau cu biciul. Daca ne obisnuim de mici sa fim sustinuti, si sa ni se dea mura-n gura, sunt sanse mari sa ne placa acest lucru si cand ne facem mari. Dar, daca ni se da MOTIVATIA de mici, atunci energia actiunilor pleaca din noi.
Stiti care este vestea buna? In viata de zi cu zi, o constiinta slaba poate fi suplinita prin: (more…)
(Inainte de articol, vreau sa va fac o propunere de colaborare: daca aveti firma (sau stiti pe cineva care are firma) si aveti profit pe 2012, conform legii puteti sa directionati 20% din Impozitul pe Profit datorat statului catre Asociatia StartEvo. Pe voi nu va costa nimic in plus, dar de acei banuti beneficiati de foarte multa expunere INSPIRATIONALA. Daca sunteti interesati, dati-ne un email la go-arond-StartEvo.com pentru detalii. Aveti doar de castigat! Multumim.)
S-a facut un experiment. Unor oameni li s-au aratat 2 poze cu acelasi nene in 2 ipostaze diferite. Intr-o poza “pozatul” era cumintel, cu freza pe-o parte, cu pulover cu carouri. In alta era imbracat la costum, genul “nesimtit”, in scaun, cu picioarele pe un birou si cu o tigara in coltul gurii.
Subiectii erau intrebati in care din cele 2 ipostaze li se pare ca omul este mai competent, mai increzator, cu sanse mai mari sa fie angajat pe o pozitie directoriala, etc. Evident, “nesimtitul” a castigat fara drept de apel.
Desi de mici copii suntem prelucrati mental de catre parinti si societate sa fim cuminti, sa ascultam, sa invatam, sa stam in banca noastra, sa fim robotei, CEI CARE AFISEAZA INCREDERE NETARMURITA IN EI CASTIGA. De la gagici (care sunt mai atrase genetic de baietii rai decat de baietii cu freza pe o parte, datorita increderii instinctive pe care o capata in respectivul mascul ca ii poate oferi ce are nevoie), pana la angajare, unde angajatorii prefera sa ii ia pe cei siguri de ei.
Desi, cand stam la o cafea, toti judecam negativ pe cei care sunt plini de ei, aroganti, tupeisti, smecheri, siguri ca detin adevarul absolut, cand e vorba practic, (more…)
Tu cat “brain time” iti aloci chestiunilor serioase? Adica, scazand din activitatea ta cerebrala necesitatile fiziologice, hranirea, securitatea, confortul termic, distractia pe moment, ce ramane? Ma refer in special la lucruri care sa aiba implicatii pe termen mediu si lung. Lucruri care ne diferentiaza de animalele care traiesc de azi pe maine?
In decembrie am intrebat multi romani, din diverse zone sociale, ce obiective au pentru acest an, 2013. Majoritatea, nu numai ca NU aveau vreun obiectiv, dar nu aveau nici macar vreo dorinta, vreun deziderat, vreo speranta!!! 🙁 Trist. Unii ziceau ca au vazut ca nu li se indeplinesc visurile. Altii au zis ca prefera sa nu aiba asteptari, ca ce o fi, o fi.
Doar o minoritate a putut sa afirme ca au niste planuri concrete pentru 2013. Intamplator, aceia erau oamenii activi, cu care iti face placere sa vorbesti. Oamenii care castiga mai multi bani, care sunt mai impliniti, care realizeaza mai multe in viata.
Este o profetie care se auto-implineste. Sau, cum e vorba romaneasca: “La omul sarac, nici boii nu trag.”
Consider ca este pacat ca majoritatea romanilor (la fel ca majoritatea populatiei planetare) se incadreaza in categoria “ce-o fi, o fi”. Dar cum am zis de nenumarate ori, trebuie sa fie si oameni care sa sape santuri, sa dea cu matura, etc. Nu putem fi toti ingineri la NASA sau neurochirugi.
Ceea ce voi spune in randurile urmatoare probabil ca va mira destula lume. Hi hi hi. Ca multe alte lucruri care le spunem noi, la StartEvo.
Nu stiu de voi, dar eu m-am saturat de business-ul MOTIVATIEI. Atat de cei care dau motivatie cat si de cei care primesc. Sa incepem cu ultimii.
A. CEI CARE PRIMESC MOTIVATIE.
Noi oamenii suntem slabi. Preferam de 1000 de ori sa credem ca suntem puternici si ca putem face ceea ce ne dorim, dar pana la urma NU o facem. De aceea, oamenii cauta motivatie, cand aceasta motivatie ar trebui sa vina din interior.
Daca nu ai motivatie, poti sa stai si in cap, ca degeaba. Nu o sa iti fie mai bine. Intotdeauna, motivatia vine dintr-o frustrare (mai pozitiva sau mai negativa): Vreau bani, vreau gagic/vreau gagica, vreau sa nu mai fiu prostul satului, vreau sa demonstrez, vreau sa nu mor de foame, vreau sa….. (piramida lui Maslow). Cand acea frustrare se transforma si in actiuni concrete, deabea atunci se poate spune ca avem motivatie utila. Altfel suntem doar frustrati si gata. Si e trist.
Cand cineva vine la mine si imi spune ca are nevoie de MOTIVATIE, stiu imediat ca este un om slab. Pentru ca este o amiba, care pluteste leganat de valuri, fara sa vrea sau sa aiba forta sa isi duca viata intr-un sens sau altul. Daca nu ai MOTIVATIE, nu ai energia necesara sa mergi din punctul A in punctul B. Asa ca mai bine stai acasa si te prostesti singur cu diverse surse de motivatie, doar, doar o sa iti vina si tie cheful si energia sa faci ceva.
Oamenii care nu au MOTIVATIE sunt o cauza pierduta, pana cand in momentul in care isi gasesc motivatia. Ca atunci cand iti iei un pumn in nas de la cineva si vrei sa te razbuni, atunci apare motivatia.
Motivatia insa este total diferita de INSPIRATIE, care este ceea ce vrem noi sa oferim.
Pe noi, la StartEvo, NU NE INTERESEAZA OAMENII CARE CAUTA MOTIVARE. Ii indrumam sa se duca la toate prostiile de situri, care au aparut ca ciupercile dupa ploaie, sa se uite pe citate, pe apusuri de soare, pe poze cu Dalai Lama care spune chestii destepte si pe poze cu pisicute mushy stuff.
La StartEvo, noi vrem oamenii care AU DEJA MOTIVATIE si cauta modalitati sa isi indeplineasca visul. Noi vrem oameni care cauta INSPIRATIE!
B. CEI CARE DAU MOTIVATIE
Oamenilor trebuie sa li se spuna ca sunt frumosi, destepti, cu stea in frunte. Trebuie sa li se confirme ca pot sa faca orice isi pun in cap, ca sky is the limit. BULLSHIT. Oamenii vor sa fie prostiti pe fata, si sunt foarte fericiti pentru asta. De aceea exista o mega industrie a iluziilor. Iluzia frumusetii (smacolinele, carpele de firma, etc), iluzia horoscopului, iluzia educatiei formale prin diplome, etc. Ne place sa fim prostiti. Ne pastreaza zona de confort aproape de noi.
Atata timp cat exista cerere pentru asa ceva, vor exista si oameni care vor oferi asa ceva. Sa va dau exemplu nostru, la StartEvo. Si noi am mai publicat din cand in cand lucruri motivationale. De ce? Pentru ca am vazut ca un citat strange like-uri in prostie, pe cand un anunt serios, care iti poate schimba viata nu intereseaza mai pe nimeni. Vorba cantecului: I’m a Barbie girl/ In a Barbie world/ Cu capul din plastic/Si ma simt fantastic… Asta suntem cu totii. Piata cere asa ceva. La fel cum piata cere de la televiziuni accidente auto, violuri, cine cu cine se cearta in politica, ce face Becali, ce crede nu stiu ce pitzipoanca despre un subiect stupid, etc.
Nu. Nu am intarziat cu 3 zile sa va spunem Craciun Fericit! Vrem sa fim primii care va zic acest lucru pentru urmatorul Craciun, cu 362 de zile inainte 😛
Oricum, sa fim seriosi, in ultimele zile de dinaintea Craciunului, la ce haos a fost, v-a mai ars voua sa cititi urari de bine trimise de cunoscuti? Chiar si acum, cand stati cu burta in sus deabia rasufland de sarmalele si carnatii ingerati.
Apropo, ati mai primit SMS-uri din ciclul “cei 3 magi, care sa coboare pe o raza, cu mos craciun si renii, care s-au ratacit, etc, etc” Nu-i asa ca toate par template-uri luate de pe Net? 🙂
Ce am mai facut noi in ultima vreme?
Am pastrat traditia StartEvo. Cu alte cuvinte, in ultima saptamana am ajutat copii. Daca pana acum, de 5 ani de zile incoace ajutam copii bolnavi de cancer in stadii terminale (in parteneriat cu diferite fundatii care ii aveau in evidenta, precum Hospice, Casa Sperantei sau Mobilmed), anul asta am facut o mica schimbare. (more…)
Dupa cum probabil stiti, motivul pentru care brusc in ultima vreme am lasat-o mai moale cu activitatea pe StartEvo este simplu.
Iulian Craciun, unul din noi, cei 3 fondatori (cel mai destept;), s-a hotarat sa candideze la SENAT. Si nu asa, oricum, ci impotriva lui Dan Voiculescu.
In ultimele zile am avut ocazia sa vorbim TOTI trei cu mii de persoane abordate direct pe strada. (Cred ca toata viata mea la un loc nu am vorbit cu atatea persoane straine “agatate” pe strada:) ). Noi pana acum am vorbit la multe mii de persoane, dar erau in cadrul unor evenimente organizate, in care oamenii respectivi SE ASTEPTAU sa le spunem ceva. Aici nu. Aici pur si simplu “agatam” oamenii pe strada, sa le vorbim de Iulian Craciun.
Si am observat cateva lucruri interesante:
Majoritatea oamenilor asteapta sa LI SE DEA. De la “Ce imi dai ca sa te votez?” pana la “Nu ai si tu un pix, ceva?”. Cand le zici: “Eu nu am nimic de dat, ai gresit ghiseul” deja se rupe filmul. Nimeni nu isi pune problema ca daca le dai spaga, pe urma trebuie sa o recuperezi de 100X. Si de unde oare. Tot din banii lor. Dar asta e, majoritatea gandesc cat lungimea nasului.
Majoritatea oamenilor sunt statici in gandire, sunt blocati in situatia in care stau si nu mai vor sa mai faca un efort minim. Este trist ca s-a ajuns aici dupa 23 de ani de viata politica odioasa.
Multi oameni iti pun stampila in frunte, desi nu te cunosc:
Esti corupt, securist, nenorocit – asa sunteti toti, nu incercati sa mai ne prostiti. Cred ca si daca Chuck Norris, Isus, Buddha, Maica Tereza si Mahatma Gandhi ar veni sa candideze, toti s-ar trezi cu stampila asta: lasa-ne bai, ca stim noi ca vrei sa te imbogatesti
Esti handicapat. De ce nu stai acasa cuminte, la caldura. De ce te agiti? Ce castigi? Mai bine nu te bagi. Stai acasa cumintel si asteapta sa mori…
Daca nu promiti marea cu sarea, nu esti meserias. Oare cat de idioti sunt unii? Chiar nu s-au invatat minte ca toate alegerile de ani de zile sunt concursuri de MISS? Cine minte mai frumos si cine baga mai multi bani castiga potul cel mare?
Categoria cea mai trista stiti care e? Nu sunt pensionarii, asa cum v-ati gandi. Nu! Sunt tinerii. Eu personal oricum am vorbit cu mii de tineri din licee si facultati. Dar acum parca am vazut o alta fata a tineretului proletar.
majoritatea se potrivesc cantecului celebru: “I’m a Barbie girl/In a Barbie world/Am capul din plastic/Si ma simt fantastic….”. Mallurile sunt pline de ei.
unii sunt idealisti dusi cu capul. Spun ca “e timpul pentru o schimbare… ceasul al 12-lea… ticalosii si coruptii trebuie sa moara… ca daca as avea o mitraliera, ce as face…” Si cand le zici de Iulian “uite frate schimbarea. E OMUL care e total diferit de toti ceilalti. E omul cu cea mai mare putere interioara din Romania. E ok….” se uita la tine ca la felul 14 si zic “nu, nu, trebuie cineva diferit, cineva care sa nu fie politic, cineva care sa aiba istoric”….” “Da, iulian e. Uite-te la el” si pleaca, vorbind singuri in lumea lor… Ciudati. Sigur dau like la toate prostiile pe facebook, la toate petitiile online, la “salvati planeta”, dar cand e vorba sa mute o frunza, stramba din nas.
Am gasit foarte putini tineri rationali, cu care sa poti vorbi. Cu argumente, cu concepte. Nu conta ca unii erau pro USL sau pro ARD. Atata timp cat discutia era una rationala, era o placere sa vorbesti cu ei.
E frustrant. Vrei sa faci un bine si vezi ca nu esti apreciat. Este ca vorba aia romaneasca, cu facerea de bine, daca o stiti…. E logic ca oamenii cu valoare nu vor sa se bage in politica. Au altceva mai bun de facut decat sa fie injurati de oameni nerecunoscatori. Dar asta e…
Stiti insa care e partea magica? Trecand peste “barbie head”, peste “nerecunoscatori”, peste sictiriti, peste fanatici si alte categorii demografice, la un moment dat ai ocazia sa intalnesti OAMENI. Si acei oameni INTELEG si iti sunt recunoscatori. Si pentru acel ceva merita sa induri toata cealalata experienta negativa.
Acei oameni fac sa MERITE TOTUL. Pleci de acolo cu lacrimi in ochi. Pleci cu constiinta datoriei, a sacrificiului si a dorintei de a face BINE! Si asta conteaza enorm. Despre asta e vorba.
Si noi, cand am inceput acum aproape 2 ani proiectul StartEvo ne-am lovit de acest lucru. Vrei sa faci un bine si 79% din romani (statistic vorbind) nu il apreciaza. Desi initial a fost un factor demotivant, am reusit sa ne “montam” si sa ne gandim ca plusvaloarea adusa celor 21% care vor sa fie ajutati merita cu varf si indesat. Iulian incearca sa faca acelasi lucru si aici, in Senat.
Incerci sa te uiti la THE BIG PICTURE, sa gasesti un scop mai mare pentru care sa traiesti, nu doar pentru carnati si cascaval. Sa spui ca NU traiesti degeaba. Sa lasi ceva in urma ta. Motul piramidei lui Maslow. Oricat de greu, oricat de demotivant este…. Chit ca pierzi, nu conteaza. E un lucru care trebuie sa il faci, altfel o sa regreti o viata intreaga.
Asta conteaza!
PS. Daca vreti sa deveniti voluntari in campania lui Iulian pana pe 9 decembrie, trimiti-i un email la go-arond-IulianCraciun.com. Multumesc.
Ma tot gandesc ce face o persoana sa fie puternica. Si nu ma refer la definitia clara, data de Forbes, cu topurile lor ale persoanelor (barbati sau femei) cei mai puternici la nivel global, gen Obama sau Merkel. Acest gen de putere inseamna sa ai la indemana o gramada de smardoi (alias armate, NATO, servicii secrete, etc), influenta sau bani. Si nu ma refer nici la puterea fizica, sa poata sa ridice 200kg impins de la piept.
Ma refer la PUTERE INTERIOARA. Acel “mojo” care te face sa nu cazi la podea cand soarta iti cara pumni cu nemiluita. Acel ceva care te face sa mai storci inca o farama de energie sa stai in picioare.
Pe mine personal ma intereseaza sa cunosc persoane PUTERNICE, cu un caracter de piatra. Genul de oameni care nu abandoneaza lupta orice ar fi. Sau care desi au foarte multe necazuri, nu cedeaza.
Caracterul unui om se vede atunci cand ii este greu. Nu atunci cand totul este roz si diafan. Multi probabil se gandesc la parintii lor, ca exemple de determinare si putere interioara (vorba aia, daca tot te-au suportat si te-au facut sa fii omul care esti acum, merita recunostinta ta). Altii se gandesc la prieteni sau cunostinte care prin determinarea lor sunt INSPIRATIONALI. Altii citesc biografii ale celor care au demonstrat ceva in viata…
Tu cat de puternica esti ca persoana? Cat de inaintata este “limita ta de rupere”?
Avem de jur imprejurul nostru caractere slabe. Oameni care nu se pot abtine sa nu manance ca spartii, oameni care nu se pot abtine sa devina lenesi, sa zaca in fata televizorului, sa se planga, sa se vaite cat de rea e viata cu ei. Aceste caractere sunt o jignire adusa darwinismului. Parameci care traiesc doar prin prisma inertiei si a inventiei numita “protectie sociala”.
Din punctul meu de vedere, puterea interioara este data de MOTIVATIE. Iar MOTIVATIA vine din SPERANTA si/sau FRUSTRARE. Combinat cu motul piramidei lui Maslow (ultimele 2-3 nivele).
O persoana puternica iese din zona de confort. O persoana puternica face ceea ce trebuie, desi nu ii place. Si devine, fara sa vrea, o sursa de inspiratie. “Daca x-ulescu a putut sa faca asta, atunci si eu pot. Ce, eu am ciunga-n par?”
Pentru mine, un exemplu de persoana puternica este (more…)
Ieri am vazut o scena emotionanta. O mama care inota alaturi de copilul ei, care avea sindrom Down. Baietelul avea vreo 10 ani… Era si tatal prin preajma. Amandoi parintii erau plini de dragoste si devotament pentru copilul lor, desi cu ochii putin cam tristi (lucru de inteles de altfel).
Vazand scena, am cazut putin pe ganduri (am fost recunoscator pentru ceea ce sunt si ceea ce am, am simtit empatie, am incercat sa inteleg ce este in sufletul parintilor, etc). Dupa care mi-a trecut un gand prin minte: ca mi-as da o zi din viata mea ca sa ajut acel copil sa fie sanatos. Nu a fost ceva gandit, calculat, ci o pornire instinctiva, care mi-a pus ulterior la incercare egoismul si capacitatea de auto-conservare. As face un sacrificiu foarte mare, ca sa am o satisfactie foarte mare.
Buun. O zi din viata. E mult, e putin? Dar daca aceasta zi “data” ar insemna ca o zi din viata sa muncesti 24/24 pentru acel ceva? In contul datoriei. Parca nu mai suna atat de dramatic. Deja parca suna a voluntariat, iar voluntariat este o actiune mult mai acceptabila social. Plus ca voluntarii, cand muncesc, o fac cu zambetul pe buze, pentru ca au satisfactia muncii. Voluntarii nu se duc la SCARBICI! (altfel ar fi niste voluntari nu foarte destepti).
Dar daca in loc de o zi ai da un an din viata ta? Sau 20 de ani?
Si schimband putin rationamentul, dar daca ai da acelasi numar de zile/ani nu pentru o cauza nobila, care sa iti dea o plusvaloare, ci pentru o cauza rea? Sa fie unitati de timp risipite in van, dupa care sa iti para rau?
Si pe urma am constientizat ca fiecare dintre noi dam “zile de la mineeeeeee” pentru o gramada de lucruri, pe care ulterior le regretam. Cum e reclama la Practiker “Cu banii pe 6 ore de munca mi-am luat un ghiveci cu flori”.
De exemplu, sa dai “zile de la tineeee” pentru produse de care nu ai nevoie, cu bani pe care nu ii ai, ca sa impresionezi oameni care nu iti plac.
Sau alt exemplu: sa stai ani de zile la un serviciu la care sa te duci in scarba. Deci, ai dat zile de la tine (o multime) ca sa fii nefericit (si sa iti platesti niste facturi). Dar cand tragi linie, daca anii munciti nu i-ai muncit fericit, e destul de neagra situatia.
Deja 5 ani de zile poti sa-i exprimi in procente mari din viata (15% din viata mea mi-am cedat-o si in schimb am fost si nefericit).
Pe vremuri ma uitam la toate prostiile pe care le debitau “prietenii” mei pe facebook.
Pe vremuri citeam cu nesat titluri si articole din presa online romaneasca de genul: “A calcat-o TIR-ul. Vezi cum arata dupa”.
Pe vremuri ma incarcam cu negativism din jurul meu.
Pe vremuri imi pasa ce ziceau oamenii despre mine, despre felul cum arat, despre defectele mele de “fabricatie”.
Pe vremuri chiar imi placea Mircea Badea.
Pe vremuri dadeam claxoane in trafic, ii claxonam pe cei care deabia se miscau cand se facea verde la semafor (recunosc, inca mai fac asta!).
Pe vremuri ma suparam cand gaseam masina zgariata sau lovita in parcare…
Pe vremuri ma concentram pe minusuri, nu pe plusuri, considerandu-ma o persoana “realista” si oarecum cinica, in loc de una pozitiva.
Dar am realizat ca sunt prost daca ma las influentat negativ de astfel de lucruri. Ma suparam total gratuit. Imi scadeam singur calitatea vietii – iar asta e dovada de prostie imaturitate!
Pe vremuri, am vazut la Tele-Enciclopedia un documentar despre rechini, in care se spunea ca, spre deosebire de alti pesti, rechinii nu dorm niciodata. Daca ar fi dormit, nu ar mai fi trecut suficient de multa apa cu oxigen prin branhiile lor si s-ar fi sufocat. Asa ca erau condamnati la miscare continua, daca vor sa supravietuiasca. (Intre timp s-a descoperit ca sunt rechini care mai trag aghioase, fara sa isi puna in pericol existenta)
Mi s-a parut foarte greu pentru o vietate sa faca asta.
Pe urma, am mai avut o imagine cat de cat similara la oameni. Expresia “stau la suprafata apei”. Este destul de costisitor energetic sa stai la suprafata si sa nu te ineci. Trebuie sa dai din maini, din picioare, sa faci pluta, sa respiri. Daca abandonezi lupta, mori in cateva minute.
Ei bine, si in viata de zi cu zi intalnim acest fenomen. Cu totii. Trebuie sa inotam, sa depunem energie, sa cheltuim resurse (gen bani, munca, nervi, stres) ca sa stam la suprafata. Cateodata ni se pare al dracului de greu, mai ales daca suntem in mijlocul oceanului si ne agatam de o bucata de lemn cu o flotabilitate insuficienta. Mai luam o gura de apa, ne mai panicam, mai dam din maini, mai vine un val, mai tragem o gura de aer, ne mai deprimam, ce sa mai, o taraim… Altii, si-au asigurat o flotabilitate suficienta. Stau intr-o barcuta, vaporas sau ditamai vaporul. Altii stau in avion, nici macar nu ating apa (decat atunci cand li se termina combustibilul sau au vreun accident).
Ce sa mai vorbim, ideea e ca fiecare din noi ar prefera sa stea cat mai departe de apa, sa ii scada riscul de inec.
Dar fiecare respiratie costa.
Si sunt costuri fixe si costuri variabile.
Costurile variabile le stim (cate cifre burtiforme):
– intretinerea = 90 eur
– curentul = 15 eur
– internetul + cablul =15 eur
– transportul = 40 eur (daca faceti naveta cu fundul in masina, puteti sa ajungeti la sume cu 3 cifre lunar)
– sanatatea = 100 eur (pastile, doctori, spagi, suplimente)
– sport = 50 eur
– mancarea = 500 eur
– etc, etc, etc
Costurile fixe, de exemplu amortizarile, daca esti proprietar:
– apartament: 145 eur/luna
(sa zicem ca blocul este din 1960, are vechime de 52 de ani, este subrezit de cutremure, durata de viata estimata pana cade, maxim 20 de ani, valoare pe piata acum aprox 35,000 eur. 35,000 eur:240 luni = 145 eur)
Eu personal nu suport plangaciosii. Cei care tot timpul se plang de ceva, se lamenteaza ca universul comploteaza impotriva lor. Toti ceilalti sunt rai, interesati, peste tot vad minusuri, dezastre, o suta de motive pentru care traim intr-o tara de kko, …. Plangaciosii spun ca toata lumea e de vina, mai putin ei: politicienii, sistemul de educatie, manelistii, tiganii, vecinii rai, companiile capitaliste care exploateaza, rockerii soiosi, tinerii din ziua de azi, basescu, cercurile de interese, familia, etc. Toti sunt de vina, doar ei sunt cei mai apropiati de perfectiune. Sunt neintelesi.
Plangaciosii sunt niste oameni slabi. Oameni care nu merita sa le acord atentie. Ei sug energia oricarui om normal si orice incercare sa ii ajuti se soldeaza cu un mare consum nervos. In plus, plangaciosii, chiar daca ii ajuti, la sfarsit ajungi la concluzia ca i-ai ajutat degeaba. Ti-ai pierdut si timpul, te-ai si enervat si nici nu ai facut o diferenta notabila.
Plangaciosii sunt oameni PROSTI. Pentru ca ei ALEG sa se lamenteze, in loc sa faca ceva ce tine de ei. Pentru ca refuza sa vada ce tine de ei sa rezolve si dau vina pe factori externi.
Cati plangaciosi avem in Romania? Din pacate, Majoritatea. Pentru ca plangaciosii sunt CARCOTASII. Iar noi, ca natie, suntem carcotasi prin definitie. La naiba, chiar si acest articol este unul carcotas 🙂
Cand am un plangacios intr-un cerc in care ma invart, imediat incerc sa ma departez de el. Pentru ca iti scade calitatea vietii sa interactionezi cu asemenea oameni. Odata de constientizezi ca tine de tine sa iti faci viata mai frumoasa, te concentrezi pe lucrurile pe care tu poti sa le schimbi.
Nu iti place tara? Pleaca, schimb-o sau alege sa ignori partile urate
Nu iti place jobul? Pleaca, schimba-l sau traieste in ignoranta
Nu iti place partea goala a paharului? Uite-te la partea plina.
Nu va suparati pe mine, nu e o intrebare peiorativa 🙂 Ci una foarte legitima, validata de multi oameni destepti cu care am vorbit de-a lungul timpului.
Noi, oamenii nu prea gandim. Si nu ma refer la:
trebuie sa inspir, trebuie sa expir, trebuie sa inspir, …
ia mustarul, trage apa, unde am pus hainele, unde sa ma duc azi
o avea DD bani pentru Oltchim, etc
Ma refer la a te GANDI STRATEGIC PENTRU TINE. Sa stai si sa analizezi situatia in care esti, fara intreruperi externe, sa tragi niste concluzii, sa iti stabilesti un plan, niste obiective. Sa gasesti solutii complexe la probleme complexe. Sa gandesti STRATEGIC, nu operational (in “micimi“, care iti fac rutina zilnica)
Ce este interesant este ca noi avem toate raspunsurile in noi. Trebuie doar sa stam si sa GANDIM. Sa ne punem procesorul la treaba, suficient de mult cat sa gasim solutia.
Vi s-a intamplat vreodata sa vedeti o idee geniala, la care sa reactionati: “Vai, cat de simpla este! Cum de nu s-a gandit nimeni la ea pana acum? Chiar, ma oftic ca nu mi-a venit si mie aceasta idee, pentru ca este foarte accesibila”. Sau vi s-a intamplat sa aveti o problema in cap, la care sa nu ii gasiti solutia mult timp, dar care sa va framante. Si cand ati zis EVRIKA, atunci brusc sa va mirati cum nu ati vazut solutia pana atunci, ca era langa voi?
Ei bine, majoritatea solutiilor la probleme sunt foarte usor de gasit, daca depui putina GANDIRE structurata. Asa, daca speri sa visezi intr-o noapte solutia, poate sa treaca viata intreaga. Oportunitati pierdute.
Noua oamenilor, ni se pare ca gandim mult. Asa e, dar majoritatea proceselor din procesor sunt pentru lucruri operationale, tactice, care ne asigura supravietuirea zi de zi. Ne fac sa fim niste parameci intr-o supa de nutrienti, cuprinsi intr-o miscare browniana fara inceput si sfarsit. Foarte putini dintre noi, paramecii, ajungem sa ne stabilim o directie mai lunga decat lungul nasului si sa o urmam cu determinare. Creierasul nostru trebuie sa se zmulga din lenea gandurilor pe termen scurt si sa se concentreze si pe termen lung. Si nici nu trebuie sa fie foarte des. Dar aceste momente trebuie sa existe.
In ultima saptamana, toti fondatorii StartEvo am fost in vacanta. Unii la turci (Alina si Noro), Iulian la greci. Noi, la turci, ne-am luat inima in dinti si am mers sa facem scuba diving, in conditiile in care amandoi eram convinsi ca nu o sa depasim frica de a respira sub apa.
Ei bine, AM REUSIT, motiv pentru care suntem foarte mandri de noi insine. 🙂
Mai mult decat atat, ne-a placut enorm. Si am gasit un fir rosu, care ar putea explica si de ce.
Noua, oamenilor, din cele mai vechi timpuri, ne place sa traim in realitati virtuale, unde sa ne facem viata perfecta, unde sa nu mai avem grijile zilnice, unde sa scapam (macar partial) de frustrarile care pe unii ne macina. Cat de bine ar fi sa ai un locsor al tau care sa te scoata din rutina zilnica, sa iti ofere un respiro? Sau, chiar mai multe locusoare?
Exemple:
jocurile video, gen WOW, Starcraft, Farmville, etc, unde uiti de tine cu anii. Si daca nu esti in fata calculatorului tot timpul, echipa ta pierde puncte pretioase
realitatile virtuale (mai stiti Second Life, unde iti creai un avatar si iti traiai viata pe calculator?)
Facebook-ul (sau alte situri de social media) – unde te uita dumnezeu dand likeuri la pozele idioate puse de prietenii tai, din care pe multi nu i-ai vazut niciodata la fata. Unde totul este perfect, si toti o duc super…
filmele (pe unii ii uita dumnezeu in fata serialelor, a filmelor)
role playing (genul de contabil cuminte care 5 zile pe saptamana sta cuminte in cubiculul sau, lucrand, iar in weekend isi vopseste unghiile cu negru si se duce la cluburi de rock gothic, sau cu rucsacul in spinare se duce la festivale de muzica, unde se bestializeaza, complet)
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
Nu. Nu am intarziat cu 3 zile sa va spunem Craciun Fericit! Vrem sa fim primii care va zic acest lucru pentru urmatorul Craciun, cu 362 de zile inainte 😛
