Nu ma refer la piatra din rinichii tai, pentru ca nu bei suficienta apa :). Ma refer la o tehnica de clarificare a gandurilor, prin meditatie.
Nu e mare filozofie: Sa te uiti la o piatra si sa iti concentrezi toate gandurile, pana cand intri intr-o stare de constiinta profunda. Si atunci sa incepi sa te “defragmentezi”, sa iti pui ordine in ganduri, in ordinea prioritatilor.
In general, din experienta personala, am vazut ca oamenii se impart in 2 categorii:
– cei carora le merge mintea non-stop, au milioane de ganduri, sunt mai mult sau mai putin haotici (majoritatea)
– cei care au mintea mai mult goala si care se gandesc CONSTIENT la anumite probleme doar cand se concentreaza anume. In rest sunt pusi pe un fel de pilot automat. Atentie, nu este Prostie, pur si simplu este utilizarea mai eficienta a procesorului. (Va mai aduceti aminte de Mel Gibson in “Ce gandesc femeile?”, cand le auzea gandurile si la un moment dat, la secretarele lui nu auzea nimic, pentru ca nu gandeau?:) Ceva de genul asta:) )
Cea mai mare problema acum este ca in capul nostru (generic vorbind), este o varza continua. Si la aceasta varza contribuie 3 lucruri:
1. Avem un asalt informational GIGANT din exterior,
2. Mintea noastra incepe sa faca multitasking si ajungem sa fim tot timpul grabiti, stresati, cu multe probleme pe cap, care se bat pentru suprematie si pentru atentie.
3. Nu avem educatia necesara sa ne facem ordine in propriul cap
Paradoxul este ca din cauza atator ganduri, nu mai poti sa gandesti ceea ce este IMPORTANT pentru tine. Tot felul de nimicuri iti consuma energia si ajungi seara obosit mort. Dormi (agitat) si a doua zi o iei de la capat…. Cum ziceam mai demult, “munca dauneaza grav sanatatii“. Ei bine, poti spune ca Gandirea (haotica, necontrolota), dauneaza grav sanatatii.
Toti cautam solutii. Unele solutii sunt minore, la probleme minore (“De unde gasesc un electrician bun?”, “Cum sa plec mai repede de la munca”, “Sa aleg culoarea rosu sau violet? Care s-o potrivi mai bine cu ochii mei?”). Luam mii de astfel de decizii in FIECARE ZI. Si ne complacem sa ne pierdem timpul si energia gandirii pe tot felul de probleme punctiforme, NEESENTIALE, dar cand vine vorba sa stam sa si ne punem procesorul la treaba pentru o problema MAJORA, existentiala, o amanam.
Cu totii avem probleme mici si mari. Problemele MARI, existentiale chiar, necesita procesare prioritara, nu lasate la coada listei… Asa ca, uitati cum va sugerez sa faceti: (more…)
Intai a fost Japonia. Dupa al doilea razboi mondial, au inceput sa faca produse in cantitati uriase, de o calitate indoielnica. Erau vazuti precum chinezii. Usor, usor, dupa anii ’60 au inceput sa isi faca propriile branduri si dupa anii 80 deja lucrurul “Made in Japan” era sinonim calitatii extreme, fara defecte.
Pe urma a venit China. Cu o forta de munca enorma, costuri mici, si zero respect pentru proprietate intelectuala, sustinuti de guvern, a spart piata. Toate statele lumii dezvoltate au inceput sa isi mute productia din tarile lor catre China (si India). S-au inchis fabrici peste tot in lumea dezvoltata, oamenii dati afara, totul mutat. Pana si o parte din servicii au putut fi relocate.
Acum este un fenomen interesant. China de cateva zeci de ani ii calca pe urme Japoniei. Dupa ce au acumulat resurse financiare uriase, au inceput sa creasca costurile. Daca inainte un chinez era platit 30 usd pe luna, acum salariul mediu in zonele industriale a crescut si a ajuns similar cu tarile din estul europei (parca pe la 200-300 usd). Deja nu mai este asa de ieftin sa produci in China. Se si vede ca s-au imbunatati conditiile de viata – acum chinezii chiar au o bula imobiliara, care se tot umfla… Plus ca odata ce produci in China, guvernul are acces la patentele tale mult mai usor 🙂
Dar in ultima vreme, odata cu evolutia tehnologiei, se simte un nou fenomen. O parte din productia industriala se muta inapoi in statele dezvoltate. Doar ca nu se angajeaza noi oameni de pe pietele locale. Nu. Este vorba despre fabrici complet automatizate, in care nevoia de oameni este aproape de zero. Robotizare! Chinezii, oricat de ieftini ar fi (ceea ce oricum nu mai sunt) sunt enormi de scumpi fata de munca unor roboti! Robotii nu se supara, nu cer marire de salariu, nu au NGO-uri care sa faca scandal ca lucreaza in conditii mizere…
Acum, sunt cateva lucruri care ridica niste intrebari:
1. rata de crestere a populatiei este exponentiala. In ultimii 200 de ani am crescut cu 6 miliarde! Trendul se pastreaza. Deci numarul de guri de hranit (si orgolii aferente) creste fantastic de mult
2. resursele planetei scad
3. automatizarea muncii prin robotizare creste, la fel si productivitatea.
In momentul de fata cei 7 miliarde de oamenii (in crestere) ca sa manance, au trei optiuni:(more…)
“Oau, ce smecheras este copilasul tau!:)” spune un vecin, cu admiratie in priviri. Se uita la un kinder de cativa anisori, imbracat mai “smechereste” si cu o anumita atitudine, pe care o au copii mici care se dau in spectacol cand sunt priviti. Chiar spunand copilasului ca este “smecheras”, respectiva entitate umana se umfla in pene si se comporta mandru de aceasta etichetare. “Oamenii mari ma apreciaza. Ce tare sunt!”
De mici copii parintii vor ca odraslele lor sa fie smechere. De ce? Pentru ca in ultimii 20 de ani, dupa revolutie, s-a dovedit ca “smecheria” este o atitudine asociata cu succesul. Noi oricum, ca romani suntem descurcareti (cea mai descurcareata natie de pe planeta) – daca am avea si curaj si mandrie de sine mai mare ar fi perfect.
Din pacate, smecheria si tupeul au fost asociate cu lucrurile negative. Cu bagatul in fata la coada. Cu nerespectarea celorlalti participanti la trafic. Cu incalcarea flagranta a drepturilor celorlalti.
La fel ca “democratia”, si termenii “tupeu” si “smecher” au fost prost intelese.
Dar sa ne intelegem: Este bine sa avem CURAJ (tupeu). Este bine sa (more…)
Se stie ca, cel putin declarativ, toti oamenii vor mai multi bani. Banii confera o stabilitate si o satisfactie mai mare celor care ii au versus cei care nu ii au. Cele mai multe certuri in cupluri sunt datorita problemelor financiare…. Majoritatea frustrarilor personale sunt legate direct si indirect de bani si mai precis lipsa lor…. Cam toti oamenii vor mai multi bani, desi exista si voci care spun ca banul e ochiul dracului, si ca nu merita sa te agiti pentru asta… Ma rog, fiecare cu sistemul lui de valori 🙂
Am citit zilele trecute in Forbes.com un articol foarte interesant (din pacate, nu l-am mai gasit sa pun link catre el) in care se spunea ca s-au facut studii, din care reiese ca exista un plafon de comoditate financiara pentru fiecare om, si fiecare tara a lumii. Cand il atingem, cresterea ulterioara a veniturilor este superioara cresterii satisfactiei generata de aceasta crestere. Cu alte cuvinte, o dublare a castigurilor peste respectivul plafon nu inseamna si o dublare a satisfactiei.
Evident, aceasta regula NU se aplica la toata lumea, dar se aplica la majoritatea. Si face si sens cat de cat, in idea ca daca atingi un confort financiar, iti permiti sa mai faci si lucruri pentru suflet. Este vorba de prioritati si piramida lui Maslow.
In USA, s-a stabilit ca aceasta limita este undeva in jurul a (more…)
Cat suntem tineri la scoala, ne invartim intr-un cerc foarte mare de cunostinte. Pe masura ce intram in activitatea profesionala, numarul de prieteni incepe usor usor sa scada, urmand ca atunci cand ajungem la varste mai inaintate, numarul de prieteni sa tinda catre zero.
De ce se intampla lucrul asta? Simplu: ne scade dorinta de a ne face noi prieteni + pe de alta parte, din cei existenti incep sa dispara usor usor: ba ne certam cu ei, ba pleaca in diverse zari, ba mor, ba isi iau neveste de tip “ciuma” care nu ii mai lasa sa mai iasa in lume…
Si cu cat ai mai putini prieteni, cu atat e mai greu, cu atat esti mai predispus spre deprimare…
Dar nu trebuie sa fie asa!
Trebuie sa cunoastem oameni noi in mod constant. Este cel mai sanatos lucru. Trebuie sa nu ramanem incremeniti in proiect, deprimati si fara prieteni cu care sa vorbim. Si este asa de usor acum sa gasim oameni cu care sa ne faca placere sa vorbim, oricat de ciudati am fi!
Cunoasteti oameni noi. In fiecare saptamana! E cool, e interesant, iti tine creierul in viata. Merita! Stiu ca ne e lene, stiu ca de mici copii am fost spalati pe creier sa “nu vorbim cu strainii”, (more…)
Ieri am iesit cu kinderii in parc. Parc modern, facut dupa standardele din vest. Cum am intrat, am vazut niste mame putin supradimensionate, in slapi, care stateau pe banca si mancau seminte si scuipau pe jos, in timp ce copii se jucau in jegul lor.
Ma duc la ele si le zic textual: “Va rog frumos sa nu mai scuipati semintele pe jos, ca se face ca la porci si e pacat!”. Dupa care m-am departat, sa ma joc cu copii.
Din cand in cand ma mai uitam la ele si am observat ca mi-au ascultat rugamintea.:)
Dar stateam si ma gandeam: aveam de ales – sa intru intr-o situatie conflictuala cu niste oameni (eu nefiind o persoana conflictuala) sau (more…)
Si asta poti sa iti dai seama uitandu-te la EXEMPLELE din lumea asta.Uita-te la exemplele de langa tine. La prietenii, cunostintele si prietenii prietenilor tai care reusesc ceea ce isi propun!
Oameni care reusesc lucruri WOW.
Oameni cu handicap care reusesc sa faca lucruri pe care cei normali nici nu pot visa.
Oameni cu IQ normal care urca munti (la propriu sau la figurat).
Oameni pe care nu dai doi bani care te surprind ca reusesc, desi sortii le stau impotriva.
Oameni batuti de soarta care nu se dau batuti de tot si cu indarjire merg mai departe.
Oameni care refuza sa piarda.
Oameni care (more…)
Aseara alergam. Dupa jumate de ora, ma plictisisem.
Si “piticul” din spatele capului incepuse sa imi vorbeasca “De ce mai alergi? De ce nu te duci sa lucrezi? Ce sens mai are? Oricum stii ca poti sa alergi inca 2 ore. De ce nu iti utilizezi timpul mai eficient, facand ceva productiv decat alergand de colo colo?…… “. Si, spre rusinea mea, l-am ascultat. Pentru 10 secunde. Dupa care am realizat ca LOGIC era sa imi continui alergarea, pentru ca trebuia sa imi termin ciclul de sport pe ziua respectiva, ca sa ma incadrez in cele 30 de minute de sport pe zi.
In sport, ca si in viata, cel mai mare dusman este acel “mini-me”, (more…)
Traim intr-o lume a comparatiilor. Cine o are (la evolutie personala ma refer!) mai buna, mai stralucitoare, mai banoasa, mai devreme acasa… Cine e mai smecher sau mai putin smecher. Cine are salariu mai mare ca mine. Ce masina conduce celalalt. Ce marca de capra are vecinul. La ce scoala se duce, ce haine poarta, ce gagica…
Totul se compara!
In functie de rezultatele comparatiei si de importanta pe care o dam acelor aspecte comparate, generam niste concluzii si niste frustrari care reprezinta sursa motivatiei actiunilor noastre viitoare.
Mi-ar place sa am un frate geaman. O clona, cu o constiinta comuna, precum borgii din Star Trek. Sa stai fata in fata cu el si sa te ajute sa TE autointelegi, sa vezi mai clar solutia la diversele intrebari care le ai. Sa iti dea suturi in fund sa te apuci/sau sa te tii de treaba (si sa nu te superi pe el, pentru ca el esti tu). Sa te ajute sa iti faci introspectie. Si sa te impiedice sa te minti singur! Si sa te ajute sa vezi solutii.
Sunt 3 cazuri posibile de astfel de ajutoare 1-2-1:
1. Ideal ar fi ca fiecare din noi sa avem o asemenea clona in interiorul nostru. Se numeste alter-ego, constiinta, ratiune.
2. Daca nu e posibil, ideal ar fi sa avem un prieten, o ruda, o persoana cu care sa ne simtim confortabili si la care sa nu intram in defensiva cand ajungem la lucruri grele, despre cine e de vina. Fiind un apropiat, te destainui mai usor, recunosti problemele, nu mai spui “oficial imi merge bine.
3. Daca nu avem nici macar un prieten/ruda, atunci merge sa te ajuti si cu un strain, care sa vrea sa te ajute, sa faci aceasta introspectie. Chit ca este expert intr-un anumit domeniu, sau este pur si simplu o persoana cu bunavointa, care vrea sa fie o lume mai buna in jurul lui.
O persoana externa te poate ajuta sa faci pasi enormi in dezvoltarea ta ca individ. Pentru ca te ajuta sa gasesti raspunsurile cu o claritate mult mai mare.
Ce preferi:
a. o recompensa mica imediata?
b. o recompensa mult mai mare ulterioara, mai mare de cateva ori decat suma recompenselor mici pierdute prin alegerea drumului mai greu?
Oamenii in general prefera prima varianta. Riscuri mai mici, plata imediata. “Ce-i in mana nu-i minciuna”. “Nu dau vrabia din mana pe cioara de pe gard”
Radu Furnica mi-a spus anul trecut despre un test celebru care se face la copii (am uitat cum se cheama).
Copilasului i se pune in fata o farfurie cu bomboane/prajituri care ii plac. Este lasat sa ia una. Dupa care i se spune ca va fi lasat singur si, daca se va abtine sa manance bomboane pana cand va reveni adultul, va primi 2 bomboane, altfel va primi doar una (sau ceva de genul).
Ideea e sa vezi daca omuletul se comporta rational sau impulsiv, acest test fiind un indicator eficient cu privire la viitorul copilului. Cei care se pot abtine de la dulciuri (a.k.a. distractii facile si recompense mici imediate) vor ajunge mai departe in viata. Ceilalti… ei bine, societatea are nevoie si de ei….
Tu? Rezisti la bombonele? Sau nu te poti abtine? 🙂
Vi s-a intamplat sa exclamati “Cata prostie este in jurul nostru”? Mie da. Si de multe ori am constientizat ca si eu sunt in jurul altor persoane care exclama acelasi lucru. ha ha ha. Si pana la un punct este normal.
Prostia in general este compusa din 2 probleme la bibilica:
a. puterea de procesare (procesorul)
b. capacitatea de memorare (hard-discul)
Cu alte cuvinte, ori nu stii ceva, ori nu te duce capul. Acum, este imposibil sa stii totul. Intr-o gasca de fizicieni termonucleari, orice persoana din exterior poate parea un retard care se joaca cu lopatica in nisip. Doar ca este in general o lege a compensatiei, asa ca daca nu ai cunostinte intr-un anumit domeniu, poate (zic poate) ai in alt domeniu. Poate stii sa repari masini. Sau stii sa zugravesti. Sau stii sa faci podul din picioare.
Deci hard-discul l-am rezolvat. Ramane procesorul. Adica ideea sa GANDESTI, sa rationalizezi ceea ce ti se intampla, si sa poti sa tragi niste concluzii pe baza informatiilor care le ai, asa limitate cum sunt ele.
De exemplu, sa calculezi realist ce sanse ai pentru o viata frumoasa in tara X. Sau sa gandesti de ce e bine sau nu e bine sa mananci ciresele “fara carne”. Nu cumva faptul ca (more…)
La inceputul anului va spuneam sa va faceti obiective anuale, pe principiul ca daca nu stii unde vrei sa mergi, cum oare sa ajungi acolo?
Ei bine, s-a dus jumatatea de an. Cum stati cu obiectivele anuale? Sunteti in schema? Nu prea? Le-ati mai urmarit sau le-ati stabilit si ati uitat de ele? 🙂
Acum este ocazia sa faceti un pas in spate si sa evaluati aceasta jumatate de an.
Am auzit un fragment de conversatie dintre un sot si o sotie pe strada. Mi s-a parut foarte relevanta pentru cei care vor sa evolueze si financiar.
Ea catre el: “Draga, chiar asa? Nu putem si noi sa venim cu o idee sa vindem ceva de care milioane de oameni sa aiba nevoie, sa castigam cativa euro de fiecare si sa ne rezolvam astfel situatia financiara?”
Consideratia numarul 1:
Pe majoritatea oamenilor de pe aceasta planeta nu ii intereseaza decat la nivel declarativ sa castige mai multi bani. E un fel de “wishful thinking”, la care raspund afirmativ daca ii intreaba cineva, dar nu fac nimic activ sa isi indeplineasca dezideratul.
Consideratia numarul 2: Cei pe care ii intereseaza sa faca pasul AU DEJA IN CAP toate informatiile necesare sa le vina ideea de tip evrika. Ani de zile au fost expusi la aceste informatii, in mod activ sau pasiv.
In momentul in care le vine IDEEA, posesorului ideii, dar si celorlalti li se pare in majoritatea cazurilor ca e un lucru simplu. Si se oftica cum de nu s-au gandit mai devreme la asta. 🙂
IDEILE GENIALE (inovative sau nu) pot sa va vina doar cu informatiile acumulate deja in creierul vostru personal. Deci, (more…)
De multe ori am intrebat acest lucru. Cel mai des raspuns pe care l-am primit, in special de la persoanele active, era “pe o plaja”. Oamenii spera sa iasa la pensie, sa castige suficienti bani, sau, chiar mai bine, sa isi creeze suficiente surse de finantare pasive care sa le asigure un trai linistit, fara stresul zilei de maine.
Este un deziderat super! Chiar si eu il nutresc. 🙂
Daca si voi aveti un vis similar, atunci va sugerez sa cititi o carte foarte buna, scrisa ca pentru americani (font mare, spatii mari intre randuri, destul de repetitiva cat sa inteleaga oricine mesajul:) ) – “Tata bogat, tata sarac”.
Este un intreg debate de cand lumea si pamantul despre ce se intampla dupa moarte. Unii zic ca te asteapta 99 fecioare, lapte si miere (daca meriti). Altii zic ca nimic. Altii zic ca dracu te ia. Altii zic ca te reincarnezi si mai treci prin viata de mai multe ori pana acumulezi destule puncte ca sa treci la nivelul urmator.
Un lucru este sigur: singura perioada in care ai un control cat de cat este perioada asta, de asa zisa viata/veghe, in care vezi rezultatele actiunilor tale si ale celor din jur. Ce-o fi dupa, vedem noi. Dar conteaza ce este acum.
1. Oamenii nu prea au visuri. Si din cei care au, majoritatea sunt ori OZN-uri intangibile ori visuri pentru care nu fac mai nimic sa le atinga.
2. Oricat de ilogic pare, majoritatea oamenilor nu vor sa depuna efortul necesar atingerii visurilor lor. Nici sa isi asume riscurile.
In schimb, oamenilor le place sa fie asigurati ca sta in puterea lor sa isi atinga visurile. Sa fie VRAJITI de perspectiva. Eventual sa plateasca cu bani decat cu efort. Sa stie ca pot oricand sa slabeasca, sa fie mai frumosi, sa se imbogateasca, etc
O poveste frumoasa, cu happy-end, este de preferat efortului si riscului. De aceea, vanzatorii de iluzii sunt la mare cautare!
Ex: Slabeste repede, fara efort (! – WTF), inghitind pastilele x, y, z.
Ex 2: (more…)
Mamaliga! Las’ ca merge si asa. Capul plecat sabia nu-l taie. Nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala. Lasa ca o sa fie bine. Putea sa fie si mai rau. O sa sari din lac in put. Nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard. Sa fim recunoscatori pentru ce avem. Sa vedem partea plina a paharului. Fii cuminte!
Avem 100 de zicale prin care sa ne justificam lasitatea, lenea si lipsa de implicare. Avem 1000 de motive pentru care sa inghitim o calitate indoielnica a vietii, a serviciilor, a produselor pe care le consumam.
Nu lasa pe nimeni sa iti bage pumnul in gura sau sa te calce pe cap. Este dreptul tau. Nu renunta la el. Nu fi o oaie intr-o turma de oi. Fii macar o oaie informata, cu sange-n vine, care isi stie drepturile si nu vrea sa fie luata de proasta!
In clasele 1-8, la Ploiesti, eram cel mai slab la sport. De departe.
– Cand se alegeau echipele de fotbal, eu eram ultimul ales.
– Cand alergam de rezistenta in jurul scolii, imi dadeam sufletul si deabea ajungeam.
– La viteza eram primul de la coada.
– Muschi – lipsa.
Bine ca ma ducea capul cat de cat si eram printre cei mai buni la invatatura. Tocilar prin definitie, ce sa mai…
Totodata, am avut noroc de cel mai tare profesor de sport din lume. Nae (Domn profesor Danieleanu). The best! Acum il apreciez, dar atunci eram terorizat de el. Ne forta pe noi, prichindeii, ca pe trupele anti-tero: alergare prin zapada, flotari, abdomene, spirit concurential.
Dupa ce am ajuns la liceu, mi-am dat seama ca eram brusc printre cei mai bine pregatiti fizic: abdomene, rezistenta, orice. Eram calit! In plus eram dezgustat de cei care faceau rost de adeverinte sa stea pe banca. Mi se impregnase o mentalitate de luptator, fara ca eu sa imi dau seama.
Acum, dupa ani de zile, imi place sa fac jogging, cate o ora-doua. Imi place sa inot kilometrii odata. In ultimele 12 luni am inotat echivalent distanta Bucuresti – (more…)
Sa incep cu concluzia: FII O STANCA. Stai in picioare, oricat de puternic bate vantul. Dupa furtuna, o sa fii printre cei putini care stau, fata de cei multi care sunt pravaliti la pamant.
Cedam mult prea usor. Apare o piedica mica, ne retragem bosumflati in scorbura noastra, zicandu-ne ca nu am avut noroc, ca nu a fost sa fie, ca sortii sunt potrivnici, ca nu am avut “spate”/bani/pile/noroc in viata.
Vorbeam ieri cu cineva referitor la urmarirea pasiunii in viata, indiferent de costuri. Respectiva persoana in primul an de la absolvirea unei scoli scumpe a lucrat GRATIS in diverse locuri, doar doar sa isi faca un nume. A lucrat (more…)
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
