Martin Harris este ambasadorul Marii Britanii in Romania, avand o cariera de peste 20 de ani in slujba Majestatii Sale. Intrucat tot ne-am intalnit pe la diverse evenimente, ne-am gandit sa il rugam sa ne spuna povestea.
Martin Harris: Pentru mine e foarte interesant sa lucrez intr-o tara intr-un proces de tranzitie, unde e un proces dinamic de schimbare.
Pentru un diplomat/ambasador sunt cateva calitati importante. Cea mai importanta: “Sa aiba o intelegere buna de oameni si de echipa.”
Eu am aici in Bucuresti o echipa foarte buna. Si rolul meu este sa sprijin obiectivele lor.
StartEvo: Cum motivati echipa? Si cum v-au motivat altii? Cum v-au ajutat sa mergeti mai departe? (more…)
Incercati sa faceti ceva deosebit weekendul asta. Ceva ce nu faceti foarte des. Iesiti din zona de confort a distractiei clasice weekendiene. Indrazniti sa faceti ceva diferit. Indrazniti sa va reinventati.
Ieri ne-am vazut cu domnul Prigoana senior la Parlament, sa ne inspire si pe noi cu chintesenta experientei dansului de viata. A fost o intalnire si o filmare foarte faina. Printre altele, ne-a sfatuit sa mancam mai multa ceapa si usturoi, ca sa avem imunitatea mai buna (si eu si Alina eram raciti cobza). Ne-a si promis o reteta in acest sens 🙂
Este o filmare marca StartEvo inspirationala, savuroasa, care merita urmarita 🙂 Silviu Prigoana ne spune cum a vandut blugi, cum a lucrat ca ospatar, prin ce drame a trecut si ce planuri are pe termen scurt (printre care o fetita;) ).
Ca de obicei, va transcriem cateva idei si va uram sa aplicati in viata voastra ce considerati util din experienta dlui Prigoana:)
Putine lucruri pe lumea asta, inventate de barbati, au avut ca sursa de inspiratie altceva decat FEMEIA. Si-au fost scrise multe pagini pe aceasta tema. Nu aveam cum sa nu amintim azi, 8 Martie, ca “Orice barbat puternic are in spate o femeie puternica” sau ca
“Femeia e forta motrica a vietii. Barbatul e doar cheia de contact.” (Valeriu Butulescu)
Iata ce au mai spus barbatii de-a lungul vietii despre femeie: (more…)
Ieri a fost o zi speciala. Dupa o gramada de licee la care am fost, in zone mai mult sau mai putin dezvoltate din Romania, ieri am fost invitati sa vorbim la cel mai tare liceu din Romania (British School).
Aici invata copii de expati, antreprenori, oameni cu o situatie materiala foarte buna, limba de predare fiind evident engleza.
Moderatorul intalnirii a fost domnul Radu Furnica, cunoscutul head-hunter.
Tema intalnirii a fost optiunile de cariera, plusuri si minusuri la fiecare, evident cu accent pe partea de antreprenoriat, unde noi activam :).
A fost foarte interesant. Mai asteptam astfel de invitatii 🙂
Din scoala generala suntem invatati ca UNIREA FACE PUTEREA. Corect? Vorba cantecului
“Unde-i unul, nu-i putere
Si butoiu-i plin cu bere
Unde-s doi, puterea creste
Si butoiul se goleste.”
Cand stateam noi anul trecut si ne gandeam cum sa pozitionam StartEvo, la un moment dat ne gandeam sa adoptam un mesaj mobilizator, de genul WE CAN DO IT. Sa agregam masele, sa facem o miscare bazate pe binele comun. Pana cand ne-am dat seama ca in Romania acest lucru este o utopie foarte greu de realizat.
Romanii sunt INDIVIDUALISTI, nu sunt jucatori in echipa. Noi suntem smecheri. Noi suntem destepti, restul sunt fraieri. “I’m the best and f*ck the rest”. Nu ne intereseaza soarta celuilalt. Nu intervenim daca cineva ia bataie pe strada. Fiecare pentru el.
In caz de cataclism nuclear, romanii au sanse cele mai mari de supravietuire, pentru ca noi ne descurcam SINGURI.
Acest individualism accentuat face ca ideea de unire in Romania sa fie extrem de greu de atins.
Vreti sa va energizati, asa de dimineata?:) Urmariti povestea de viata inspirationala a doamnei Teo Trandafir in 11 minute, pentru StartEvo. Ne cerem scuze de acum ca nu am reusit sa dactilografiem decat o mica frantura din ce a spus, dar vorbeste atat de repede si amuzant, incat nu am facut fata :)) Un material StartEvo 100% recomandat!
Teo Trandafir: Imi face foarte mare placere si onoare sa stau de vorba cu dvs astazi.
M-am nascut pe 2 iunie 68, in Pitesti.
Am facut scoala la tara, cum se facea. Am facut araba principal si engleza secundar. (more…)
Bogdan Nitu este fondatorul celei mai premiate agentii de interactive din Romania: Webstyler. E un tip super ok, pasionat de ceea ce face (e control freak, dar se trateaza:) ). Ne stim de multi ani si l-am rugat sa ne povesteasca cum a reusit.
Asadar, daca sunteti antreprenori, viitori antreprenori sau chiar fosti antreprenori, va invitam sa urmariti video-ul, sa vedeti cum a reusit Bogdan Nitu in viata! Si sa vedeti ce greseli a facut pana acum, ca voi sa nu le mai faceti. Pentru ca invatand si impartasind succesele si esecurile devenim mai buni in ceea ce facem. (more…)
De Marius Brinzea sunt sanse minime sa fi auzit vreodata. Dar, dintre toate povestile de viata StartEvo, a lui mi-a placut cel mai mult. Este o chintesenta a vietii unui om care a facut atat de multe prin viata si a vazut atat de multe incat ramai WOW.
Marius este un om foarte modest, care nu da interviuri si care isi vede de treaba lui. Dar pentru ca stiam ca a trecut prin multe si este omul a carui pasiune te INSPIRA sa mergi mai departe, l-am rugat de mult sa ne dea acest interviu.
Ascultati-l. Nu o sa va para rau.
Sunt director de marketing si vanzari la o companie care raspunde de reciclarea a 70% din ambalajele comercializate in Romania. Dar asta nu are nici o importanta, ci ca fac cu foarte mare pasiune ceea ce fac.
Marius Brinzea: Sunt recunoscator parintilor mei pentru o copilarie foarte fericita. Mama si tatal meu au muncit foarte mult sa creasca 5 copii. De la mama am luat vointa, determinarea si de la tata am luat creatia si pasiunea pentru frumos. […]
Viata mea a avut etape. Fiecare etapa a fost o evolutie superioara fata de etapa precedenta si din fiecare etapa am tras cate un invatamant. […]
In copilarie, la Predeal, am facut foarte mult sport. Am batut toti muntii. Interminabile orele de ski, sanius, fotbal, tenis. Acolo mi s-a dezvoltat spiritul. Bucuria de a trai. […]
Cand aveam 7-8 ani mi s-a intampalt un lucru de o mare importanta pentru mine. Tatal asculta radio Europa Libera si canta Carmina Burana. Si tata, pe ganduri, mi-a spus ca: fiinta umana, in esenta ei, trebuie sa aiba 4 puncte cardinale: Omul trebuie sa fie liber, intelept, sa iubeasca muzica si sa aiba simtul umorului. Habar nu aveam ce inseamna, dar am avut senzatia ca cineva mi-a dezvaluit secretul vietii.
In clasa V-a am descoperit creatia in sine. Atunci la scoala se faceau compuneri. Am descoperit de forta cuvintelor puse unele langa altele.[…]
Cred ca ce realizeaza omul in viata ar trebui sa fie nu prin competitie, ci prin creatie. Sunt lucruri care raman o eternitate si care te vor reprezenta pe tine. […]
Am crescut inconjurat de carti, sport…
Am ajuns in clasa a 11 – trebuia sa ma hotarasc in ce directie merg. Am avut o discutie cu tata. Eu i-am spus ca vreau umanism. Tata a zis: nu o sa faci bani cu umanismul – fa un invatamant economic, ca sa ai bani si o sa ai timp si pentru umanism. […]
Marius Brinzea: Toate au un sens in viata. […]
Am citit cartea “Zborurile mele” – aventurile unui pilot faimos al Frantei care a setat rutele comerciale aviatice Paris – Buenos Aires. Am fost fascinat de viata acestui om, de cate a vazut in viata lui. […]In imaginatia mea, nu aveam limite. […]
Marius Brinzea: Sansa mea in viata a fost ca am fost inconjurat de oameni mult mai destepti ca mine. Si care au avut bunavointa sa impartaseasca cu mine experientele lor de viata.
Am avut un profesor de meditatii la matematica de la ASE, la Bucuresti, Radu Ion. La un moment dat m-a intrebat: “Marius, ce faci tu pe tren de la Predeal pana la Bucuresti?”. Eu am zis: “Invat.” “Eronat. Este un timp pentru toate. Intra in contact cu oamenii de langa tine, din compartimentul respectiv. Vei fi surprins de ce vei constata.” […]
Atunci am constatat prima data modul de abordare al lucrurilor: cel simplist si cel complex. […]
A urmat examenul, l-am picat cu brio.:) Am dat suprafata unui triunghi ABC cu suprafata negativa. Eram un “geniu”. Dezastru total. Mama suparata. Tata a reactionat mai indulgent. Cheltuise o avere sa am aceasta pregatire. Mie nu mi se parea atat de grav.
Oamenii in momentele T0 nu constientizeaza ca doar se schimba un drum. Pur si simplu se schimba un drum. […]
Mama ajunsese sefa de alimentara – insemna ceva pe vremea lui ceausescu. Desi terminasem primul liceul si puteam sa ajung tehnician silvic, prin relatiile care le avea, mama m-a trimis in padure, sa lucrez muncitor forestier. […]Colegii mei radeau de mine: spuneau ca nu puteam sa car nici o drujba. Eram subiectul de distractie in fiecare zi. […]Toate astea au luat sfarsit cand mi-am castigat respectul. In decembrie 88, colegii mei mancau slanina, beau palinca si in gluma mi-au zis: taie si tu copacul ala. Eu, un tar de om, reusisem sa tai copacul. 🙂 […]
Mama m-a anuntat ca s-a terminat aventura la padure si am plecat in armata. […]Am zis ca vreau sa lucrez cu oamenii. Atunci am facut scoala de sanitari. […]
In armata am invatat ce inseamna camaraderia si prietenia adevarata (Mihai Margineanu). Nu trebuie sa imi pese doar de mine, ci si de cei din jurul lor. Ne-am trezit la revolutie cu arma in mana, tragand in decembrie 89, cand am petrecut 4 zile de razboi, la depozitul de armament la chitila.
Atunci am vazut ca putem gandi prin perspectiva colectivitatii, nu doar a individului. […]
Am terminat armata, am ajuns sa lucrez in hotelul unde lucra tata. […] Si am avut un soc total, ca am plecat de jos. Mi s-a zis, ca sa poti sa intri in costum la receptia hotelului, trebuie sa o iei de jos: carat bagaje, facut comisioane, etc
Deabea dupa 1 an si ceva am ajuns la receptie. Dar stiam tot ce misca in hotel. […]
Intr-o seara, aveam 21 ani, in 1991, un actual mare mogul si om de business imi zice: “Te vad in acest hotel de peste 1 an de zile. Iti mai dau un an de zile. Daca nu pleci tu, o sa te concediez.” De ce?” “Pentru ca meriti mai mult.” […]Partea cea mai buna din povestea asta a fost ca l-am crezut. Si am plecat 🙂
Am ajuns in Gara de Nord in Bucuresti si am inceput sa dau telefoane. Aveam foarte multi ”prieteni”, avand in vedere ca atunci era foarte greu sa obtii rezervari la un hotel de lux si eu facusem aceste rezervari. Am avut surpriza sa vad ca nu imi erau prieteni, nici amici – erau pe interese. Aveam sa constat diferenta intre perceptie si realitate. Cand mi-au mai ramas bani sa dau 2 telefoane, mi-am adus aminte ca am avut un camarad de arme. L-am sunat pe Mihai Margineanu. M-a intrebat “Unde esti?” “In gara de nord.” […] “Stai acolo unde esti.” A venit cu cu o dacie neagra amarata. Si a zis “Daca avem cartofi, mancam cartofi. Daca avem friptura, mancam friptura”. Asta inseamna cu adevarat camaraderia si prietenia intre oameni.
A inceput facultatea. Nu mai aveam bani. Mergeam pe jos din Pantelimon pana la facultate la ase, ca nu aveam bani de RATB. […]
Marius Brinzea: Nu lasati pe nimeni sa va spuna cine sunteti si ce puteti sa faceti.
Un coleg de facultate mi-a spus ca s-au deschis cazinourile. Si acolo puteam sa ma angajez sa lucrez noaptea. […]
La interviu, persoana care era imbracata cel mai lejer era chiar directorul general. Si imi spune ca am o cravata ca a lui. Neavand experienta interviurilor, am raspuns cu o gluma. Am spus “Tocmai ti-a fost pradata casa. Asta e cravata ta”. A inceput sa rada si a zis “maine vreau sa vii sa lucrezi pentru noi.”
A urmat scoala de crupieri. Am fost cel mai slab crupier existent ever. Toata lumea imi spunea “elefantul”. Imi scapau jetoanele. Eram praf si pulbere. Dupa 1 an jumate de munca, practica, exercitiu, am ajuns director adjunct de cazinou.
La 25 de ani, deja am preluat primul meu cazinou. Erau 5 in toata tara, unul il conduceam eu, la Iasi.
Au fost 4 ani fantastici. Toata lumea ma deplangea, dar eram foarte fericit. […]Lucram 17 ore, dar in fiecare dimineata eram foarte fericit. Munceam foarte mult. Petreceam 8-9 ore in cazinou, noaptea si 8 ore la facultate. […]Veneam cu rapidul dimineata cand se inchidea cazinoul. La 2, cand se terminau cursurile, luam rapidul inapoi la Iasi. Eram musafir in camera mea de hotel. Dormeam pe trenuri.
Marius Brinzea: Intotdeauna am gasit resursele sa fac ceea ce imi place.
Am realizat ca oricat de talentat ai fi, fara munca si fara exercitiu nu poti sa ajungi in varf. […]
S-a terminat facultatea (management-marketing), trebuia sa imi aleg un drum in viata. […] M-au chemat la Brussels sa lucrez in comunicare. Am stat mai putin de jumate de an. Actele mele nu corespundeau cerintelor Uniunii Europene.
M-am intors in tara si au urmat un sir de elemente extrem de negative. Culmineaza cu moartea tatalui meu intr-un accident de masina. Timp de 2 ani nu am mai avut o tinta. […] Si am zis ce mi-ar place sa fac? Mi-ar place sa calatoresc[…]
O calatorie este ca o universitate. […]
Am tot apelat vreo 2 ani de zile la o agentie de recrutare din Brasov. […] Cei care nu isi vor schimba modul de gandire, nu vor schimba nimic niciodata. Si mi-am depus CV-ul la New-York. In 10 zile eram in avion spre Miami. […]
Am vazut 80 de tari, 36 de insule exotice, am intrat in contact cu sute de mii de persoane. Am intrat in contact cu natura umana. […] Aud de multe ori ca oamenii sunt rai. Nu este adevarat. Noi in sinea noastra suntem pozitivi. […]
Au fost ani in care m-am maturizat. […]Lumea este mult mai mica decat pare. […]
In cei 4 ani am lucrat in zona cazinourilor si pe urma m-am transferat in zona operatiunilor hoteliere. Eram responsabil de activitatea de check-in pe una din cele mai luxoase linii de croaziera din lume. A fost un challenge permanent. Mii de turisti …zeci de angajati …contactul permanent cu 53 de natii.
[…]
In 2004 a trebuit sa iau o decizie de ordin emotional si m-am intors in tara. Familie, responsabilitati, ce inseamna sa iti construiesti o casa. […]
Problemele insa au aparut cu angajarea 🙂 Optiunile erau foarte reduse. Mi s-a oferit sa lucrez in comunicare, la o companie farmaceutica. Nu stiam nimic despre comunicare. Dupa un an jumate am castigat un Golden PR Award, pentru o campanie nationala de donare de sange. Lectia care am invatat-o pe acel podium: omul are limitele pe care si le seteaza el insusi. […]
Aventura mea in industria farmaceutica a luat sfarsit in decembrie 2005, in urma unei discutii pe care am avut-o cu directorul de corporate affairs al unei mari multinationale, m-a intrebat daca nu vreau sa iau parte la un proiect foarte mare: transformarea Romaniei intr-o tara mai curata.
Aveam prima data sansa, ca prin munca pe care o fac sa daruiesc ceva tarii din care am venit.
Rezultaltele intotdeauna apar cand faci totul cu pasiune. […]
Am descoperit ca libertatea e un atribut al mintii. Dreptul tau de a fi tu insuti.
Ca si sfat: cred ca toata viata omul trebuie neincetat sa se cunoasca pe sine insusi. Un om in momentul in care inceteaza aceasta introspectie, moare putin.
Corina Dragotescu, jurnalist la Romania TV, are o poveste foarte frumoasa in spate. Ne spune cum a intrat in presa si era un ziarist prost profesional si a trebuit sa invete. Ne spune cum a reusit sa se bata cu cancerul. Ne spune ce a functionat in cazul ei, ca sa aiba succes. O poveste care merita ascultata si invatamintele trase. Scuzati harmalaia de fond, am filmat-o direct in redactie. 🙂
Sunt Corina Dragotescu, jurnalist Romania TV.
Sunt jurnalist de 22 de ani. Stiu ca am muncit foarte foarte mult.
Corina Dragotescu: Am intrat in presa in 1990 printr-un noroc chior. Mi-am dorit foarte mult sa ajung in presa. Am scris un articol anti-PNTCD si l-am trimis la 2 ziare. Dupa un timp m-au sunat cei de la Adevarul si m-au intrebat daca vreau sa lucrez cu ei.
Pe 1 martie 1990 m-am angajat la ei. De cand ma stiu am vrut sa fiu jurnalist de presa scrisa.
Eram un ziarist prost (profesional) si a trebuit sa muncesc pe branci ani de zile. Nu stiam sa scriu pentru presa scrisa. Nu stiam cum sa imbrac informatia ca sa se vanda. Uneori nu vedeam informatia cum trebuie. Altadata dadeam (more…)
Ieri am fost la Ministerul Tineretului si Sportului, la sediul Federatiei Romane de Gimnastica Ritmica, sa vorbim cu o tanara campioana: Alexandra Piscupescu. Un copil/adult care a citit Harry Potter, Mary Poppins si Ion Creanga si care munceste de la 6 ani sa faca performanta si sa reprezinte cu cinste Romania la competitiile mondiale.
Am fost curiosi sa vedem cum poti sa ai succes la varste atat de fragede. Un film de 5 minute, in care secretele succesului sunt:
– MUNCA
– SA ITI URMEZI VISUL
– SA NU RENUNTI NICIODATA LA CEEA CE ITI PLACE!
Va invitam sa urmariti filmul si va dorim sa aveti determinarea si taria ei de caracter! (more…)
Exista un paradox. Desi multi vor sa reuseasca, doar putini reusesc. Peste tot sunt retete ale succesului, si StartEvo ofera slava domnului, cele mai multe. Dar, cu toate ca informatia exista, putini reusesc. Oare de ce? Pai sa facem un mic calcul:
Din 100% oameni, unii sunt multumiti cu status quo-ul lor, altii nu. ->
Din 100% cei care NU sunt multumiti de status quo-ul lor, (more…)
Luca Niculescu, jurnalist la Radio France International, ne spune in 2 minute cum a decurs viata lui, ce l-a facut sa fie omul care este acum. Scurt si la obiect. 🙂 (more…)
Intr-un final glorios, am reusit sa adunam pozele de la mai multi din voluntarii nostrii pentru Craciun Special, ca sa va aratam voua, celorlalti, cum a fost. (daca dati scroll, o sa le vedeti). 🙂 A fost super si multumim tututor pentru ajutor 🙂
Sa va readucem aminte: StartEvo a organizat in decembrie o actiune pentru a ajuta copii bolnavi de cancer in stadii terminale. Este al 5-lea an in care am facut aceasta actiune, inainte in nume personal, acum sub stindardul StartEvo.
Am colaborat cu Fundatia Hospice – Casa Sperantei (Gina Vlascianu si Alex Padureanu); ei ne-au furnizat lista copiilor bolnavi.
Am vizitat in total 51 copii.
Am primit mii de lei donatii, cu care am cumparat din Cora 2 masini de alimente.
Multumiri sponsorilor nostrii care au dat bani special pentru aceasta actiune:
– Signum Expert (cea mai tare firma de contabilitate ever) – Doamna Corina Goarna care a donat si bani si a fost si Mos Craciun pentru cateva familii
– Alibaba Tours (Florentina Yildizoglu) pentru generoasa donatie financiara.
– Somes SRL pentru EXTREM de generoasa donatia financiara (multumim)
Am primit peste 100 de kg de jucarii, hainute, paturi, pampersi, etc. Multumiri in acest sens Scolii 56 Jose Marti, doamnei profesoare Raluca Ciocan si copiilor din clasele 3 A, 3 D si 7 C care au adus de acasa valuri valuri jucarii pentru copii.
Mosi Craciuni si Spiridusi au fost:
Mihai Ghita & Aura Bardescu, Marcela Ganea si Marius Brinzea, Stefan Chiperi, Constantin (doar constantin 🙂 ), Corina Goarna, Ninel Ureche, Noro & Alina.
Alte persoane care au contribuit la succesul actiunii:
Olesea Melnic, Ema si Iulian Craciun, Ninel Ureche, Marius Brinzea, George Mihalache si Raluca Ciocan, Artemis Boldea, George Pogorelschi, Steluta Stoian, Roxana Pavelescu si familiei ei, Irina si Cosmin Costache.
Multumiri SPRINT CURIER, care a trimis GRATUIT pachete in tara la familiile nevoiase.
Dragos Dehelean este un bun prieten al nostru, de pe vremea cand organiza Olimpiadele Comunicarii. In Romania, Dragos este sinonim cu termenul CSR (Corporate Social Responsability), la fel cum e xerox cu copiatoarele si adidas cu pantofii sport. Stiind cat de implicat este pe partea asta, extrem de importanta in business-ul de azi, l-am rugat sa ne povesteasca experienta lui, sa invatam si noi ceva din ea:)
Alice este o femeie foarte energica si ambitioasa. 29 ani, din Ploiesti, are o firma de rent-a-car si a organizat o asociatie nonprofit “Femei in afaceri”. Are o poveste de succes foarte frumoasa, care merita studiata si trase invataminte. In continuare, asa cum v-am obisnuit, cateva idei din cadrul interviului.
Am inceput de la 18 ani. Primul pas a fost plecand in Grecia. Ai mei isi faceau vacantele in Grecia. Am mers si eu cu ei si dupa 2 zile m-am angajat ca ospatarita. L-am angajat si pe fratele meu si am stat o luna jumate. 🙂
M-am intors (se termina vacanta) si am intrat la facultate. In primul an am lucrat ca receptionera la un cazino mare din Bucuresti (fostul Sofitel).
Doi ani de zile am lucrat pe piata de capital, dupa care m-am intors in Ploiesti. Dar nu era ce vroiam eu. Dupa 2 ani de zile stand in Ploiesti si facand din cand in cand Grecia am hotarat ca trebuie sa ajung in Bucuresti. Aveam vise foarte mari. Vroiam sa ii demonstrez tatalui meu ca pot sa fac ceva pe picioarele mele. (more…)
Radu Clondescu este General Manager la EMI Music Publishing Romania. Cand ne-am intalnit, in decembrie, la nivel global Sony tocmai cumparase tot grupul EMI. Era un grad foarte mare de incertitudine cu privire la viitor. Asa ca acest interviu are o nota introspectiva, dar totodata pune accent si pe viitor. Concluzia? Sansa exista sau nu exista. Pregatirea este de baza. Fiti optimisti si munciti pentru asta!
Alex Todericiu este o personalitate de exceptie. Nascut in 1967 la Bucuresti, tatal a fost profesor universitar de istoria stiintei la Paris – Sorbona, Todericiu a crescut in familia dirijorului Horia Andreescu si traieste de mai mult de douazeci de ani la Viena, unde a absolvit studii de filozofie si stiinte politice cu un doctorat. A publicat zeci de articole despre Romania in presa austriaca (Der Standard, News, Neue Kronen Zeitung) si germana (Kölner Stadtanzeiger, Stern/ Gruner + Jahr) si a relatat din pozitia de corespondent al posturilor de radio RFE/ RL, Deutsche Welle si BBC (departamentele romanesti) in Austria. Consilier de intreprindere al Master Chem Oil, consilier al presedintelui bursei austriece de energie EXAA, jurnalist acreditat al cotidianului de limba germana “Allgemeine Deutsche Zeitung” la Viena. Sustine in Austria conferinte publice despre Romania si este membru al Asociatiei presei straine din Viena din 1991. O experienta de viata uriasa.
In casa dr. Alex Todericiu din Bucuresti, anul trecut, in compania unor intelectuali de marca, ne-a venit ideea numita StartEvo. Am purtat la sfarsitul lui 2011 cu dr. Todericiu o discutie extrem de interesanta, utila mai ales pentru cei care cocheteaza cu ideea plecarii din tara. (more…)
Ai vazut acele situatii disperate la TV si pe net, in care se fac apeluri la donatii pentru copii bolnavi? Si saracii oameni trebuie sa stranga 100,000 eur in 1-2 luni, altfel copilul lor moare?
Incearca cateva secunde sa te pui in acea situatie disperata. Doar incearca.
…..[timp de gandire 30 sec]….
Ai simtit DISPERAREA? Ai simtit cum incepe sa iti functioneze creierul febril, sa cauti solutii la problema ta presanta? Sa vezi cum apar noi solutii? Solutii la care nu te gandeai pana acum?
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
