Eu sunt un introvert prin nastere. Intotdeauna am fost cuminte, am invatat, am stat in banca mea, nu am facut tampenii. Evident, am fost “ajutat” sa raman in aceasta stare de anumite defecte fizice care ma faceau sa ies in evidenta negativ si care ma complexau in tinerete.

Usor usor am constientizat ca nu ma simteam in largul meu cu persoane straine, imi era greu sa initializez discutii cu ei. Nivelul de emotivitate era foarte crescut, astfel incat multe din primele mele experiente de vorbit in public au fost dezastre epice. Multa furie interioara, canalizata in munca, in sport, in imaginatie.

Pana cand intr-o zi, in care am constientizat ca usor usor ma schimb, ajutat si de un mediu extrovert in care ma nimerisem (la Coca-Cola Romania), unde eu eram de departe singurul ciudat introvert intr-o mare de extroverti.

Intotdeauna vroiam sa pot sa fiu o persoana sociala, dar imi era foarte, foarte greu. Nu era natural pentru mine. Si stiam ca m-as fi simtit superbine daca as fi reusit sa imi depasesc fricile interioare si sa evoluez.

 

In lumea asta globalizata in care traim ajuta sa fi EXTROVERT. Un extrovert castiga mai multi bani, are parte de femei frumoase, are mai multe relatii, se integreaza foarte repede in orice comunitate. Plus ca se simte mai bine in pielea lui.

 

Dar ce inseamna sa fi EXTROVERT? Sa iti iei energia din interactiunea cu ceilalti. Pe cand INTROVERT inseamna ca interactiunea cu ceilalti sa te secatuiasca de energie si sa preferi sa stai in patratica ta si sa te joci cu jucariile tale.

Conceptul de introvert/extrovert este la fel ca ying/yang. Fiecare din noi are mai mult sau mai putin din fiecare cele 2 elemente. Unii oameni tind spre un capat al spectrului, fiind evident mai introverti, altii, dimpotriva tind sa fie extroverti. Unii sunt obositori de extroverti, altii sunt enervanti de introverti.

Din cate mi-am dat seama, introvertii sunt introverti din trei considerente (mostenire genetica, educatie si experiente).

Sa le luam pe rand:

Mostenirea genetica. De mici copii, unii se joaca cu alti copii, altii stau intr-un colt si se jucau cu masinutele sau indienii.

Educatia: Cel mai bine se vede la popoare. Un introvert american este mai extrovert decat un extrovert japonez :). Noi, esticii, mai avem si niste complexe de inferioritate care se adauga la starea noastra naturala, ceea ce ne fac sa devenim si mai introverti.

Experientele: Pana la urma, educatia si experientele au o zona destul de comuna. O experienta negativa te inchide, una pozitiva iti da aripi. Daca te-a lungul timpului, de exemplu familia iti da peste nas: Taci! Stai in banca ta! Stai cuminte! Nu iesi in evidenta! automat devii mai introvert. Daca, dimpotriva te educa si te forteaza sa iti depasesti limitele, sansele sunt sa iti faca placere beneficiile extrovertismului si sa mai vrei.

Ideea este: daca esti INTROVERT si ti-ar place sa fii MAI EXTROVERT, tine de tine sa te educi. Daca esti fericit cu nivelul tau de introvertism, atunci evident, iti poti concentra eforturile in alte directii, care te preocupa sa le imbunatatesti.

Noi am vazut pe propria piele ca SE POATE! Satisfactiile sunt imense. Pentru ca pana la urma totul este in capul tau!

Start Evo!

 

 

 

Ti-a placut? Citeste si: