Cand vine vorba de a realiza lucruri in viata, indiferent de domeniul de activitate, cam toata lumea ajunge la aceiasi concluzie: ne-ar placea sa avem un geaman, care sa ne spuna ce sa facem, sa ne indrume, eventual sa stea si cu biciul pe noi.
Acel frate geaman iti striga:
– Alooo, vrei sa slabesti? Atunci nu mai manca ca porcul!
– Vrei sa te angajezi? Trimite mai mult decat 2 cv-uri pe an
– Vrei o jumatate? Atunci invinge-ti timiditatea si actioneaza
– Vrei… orice? Atunci, misca-ti fundul. Haide, haide, 1, 2, 1, 2…
Deci, acest frate geaman ar avea cel putin 2 linii in descrierea postului:
– sa iti arate directia in care sa mergi
– sa iti dea un branci (sustinut) in directia respectiva
Dar oare de ce avem nevoie de acest alter-ego cu bici, creier si dorinta sa ne ajute?
Fratele geaman ar trebui sa fie CONSTIINTA noastra, cu care sa fim intr-o relatie mult mai buna 🙂 Pacat ca nu o ascultam aproape niciodata 🙂
Oare pentru ca suntem PREA SLABI sa facem noi, cu propriul nostru creier din dotare, aceste actiuni? Oare pentru ca ne este LENE? Oare pentru ca ne place sa avem garantia faptului ca raspunderea este a altcuiva, dar beneficiile sunt ale noastre?
Afaceri de miliarde de dolari s-au construit pe aceasta dorinta de a fi ajutati de catre altii, pentru ca suntem prea lenesi/slabi/autosuficienti cat sa preferam sa dam bani ca sa ajungem pe o posibila scurtatura la obiectiv:
– solutii de slabit fara sa faci obositoarea miscare
– educatia de carton, unde dai multi bani ca sa primesti o diploma
– castiga 3000 de eur cu doar 100 eur investiti…
– tragi pe nas praf alb si ai tot ce iti doresti
Lenea e mare cucoana si noi, homo sapiens, suntem prin excelenta fiinte lenese.
Cand suntem mici, parintii actioneaza: Gigele invata, ca altfel o sa ajungi la sapat santuri.Gigele, invata, ca nu te mai joci pe Playstation diseara! Si Gigel se executa, dus cu zaharelul sau cu biciul. Daca ne obisnuim de mici sa fim sustinuti, si sa ni se dea mura-n gura, sunt sanse mari sa ne placa acest lucru si cand ne facem mari. Dar, daca ni se da MOTIVATIA de mici, atunci energia actiunilor pleaca din noi.
Stiti care este vestea buna? In viata de zi cu zi, o constiinta slaba poate fi suplinita prin: (more…)
(Inainte de articol, vreau sa va fac o propunere de colaborare: daca aveti firma (sau stiti pe cineva care are firma) si aveti profit pe 2012, conform legii puteti sa directionati 20% din Impozitul pe Profit datorat statului catre Asociatia StartEvo. Pe voi nu va costa nimic in plus, dar de acei banuti beneficiati de foarte multa expunere INSPIRATIONALA. Daca sunteti interesati, dati-ne un email la go-arond-StartEvo.com pentru detalii. Aveti doar de castigat! Multumim.)
S-a facut un experiment. Unor oameni li s-au aratat 2 poze cu acelasi nene in 2 ipostaze diferite. Intr-o poza “pozatul” era cumintel, cu freza pe-o parte, cu pulover cu carouri. In alta era imbracat la costum, genul “nesimtit”, in scaun, cu picioarele pe un birou si cu o tigara in coltul gurii.
Subiectii erau intrebati in care din cele 2 ipostaze li se pare ca omul este mai competent, mai increzator, cu sanse mai mari sa fie angajat pe o pozitie directoriala, etc. Evident, “nesimtitul” a castigat fara drept de apel.
Desi de mici copii suntem prelucrati mental de catre parinti si societate sa fim cuminti, sa ascultam, sa invatam, sa stam in banca noastra, sa fim robotei, CEI CARE AFISEAZA INCREDERE NETARMURITA IN EI CASTIGA. De la gagici (care sunt mai atrase genetic de baietii rai decat de baietii cu freza pe o parte, datorita increderii instinctive pe care o capata in respectivul mascul ca ii poate oferi ce are nevoie), pana la angajare, unde angajatorii prefera sa ii ia pe cei siguri de ei.
Desi, cand stam la o cafea, toti judecam negativ pe cei care sunt plini de ei, aroganti, tupeisti, smecheri, siguri ca detin adevarul absolut, cand e vorba practic, (more…)
Tu cat “brain time” iti aloci chestiunilor serioase? Adica, scazand din activitatea ta cerebrala necesitatile fiziologice, hranirea, securitatea, confortul termic, distractia pe moment, ce ramane? Ma refer in special la lucruri care sa aiba implicatii pe termen mediu si lung. Lucruri care ne diferentiaza de animalele care traiesc de azi pe maine?
In decembrie am intrebat multi romani, din diverse zone sociale, ce obiective au pentru acest an, 2013. Majoritatea, nu numai ca NU aveau vreun obiectiv, dar nu aveau nici macar vreo dorinta, vreun deziderat, vreo speranta!!! 🙁 Trist. Unii ziceau ca au vazut ca nu li se indeplinesc visurile. Altii au zis ca prefera sa nu aiba asteptari, ca ce o fi, o fi.
Doar o minoritate a putut sa afirme ca au niste planuri concrete pentru 2013. Intamplator, aceia erau oamenii activi, cu care iti face placere sa vorbesti. Oamenii care castiga mai multi bani, care sunt mai impliniti, care realizeaza mai multe in viata.
Este o profetie care se auto-implineste. Sau, cum e vorba romaneasca: “La omul sarac, nici boii nu trag.”
Consider ca este pacat ca majoritatea romanilor (la fel ca majoritatea populatiei planetare) se incadreaza in categoria “ce-o fi, o fi”. Dar cum am zis de nenumarate ori, trebuie sa fie si oameni care sa sape santuri, sa dea cu matura, etc. Nu putem fi toti ingineri la NASA sau neurochirugi.
Ceea ce voi spune in randurile urmatoare probabil ca va mira destula lume. Hi hi hi. Ca multe alte lucruri care le spunem noi, la StartEvo.
Nu stiu de voi, dar eu m-am saturat de business-ul MOTIVATIEI. Atat de cei care dau motivatie cat si de cei care primesc. Sa incepem cu ultimii.
A. CEI CARE PRIMESC MOTIVATIE.
Noi oamenii suntem slabi. Preferam de 1000 de ori sa credem ca suntem puternici si ca putem face ceea ce ne dorim, dar pana la urma NU o facem. De aceea, oamenii cauta motivatie, cand aceasta motivatie ar trebui sa vina din interior.
Daca nu ai motivatie, poti sa stai si in cap, ca degeaba. Nu o sa iti fie mai bine. Intotdeauna, motivatia vine dintr-o frustrare (mai pozitiva sau mai negativa): Vreau bani, vreau gagic/vreau gagica, vreau sa nu mai fiu prostul satului, vreau sa demonstrez, vreau sa nu mor de foame, vreau sa….. (piramida lui Maslow). Cand acea frustrare se transforma si in actiuni concrete, deabea atunci se poate spune ca avem motivatie utila. Altfel suntem doar frustrati si gata. Si e trist.
Cand cineva vine la mine si imi spune ca are nevoie de MOTIVATIE, stiu imediat ca este un om slab. Pentru ca este o amiba, care pluteste leganat de valuri, fara sa vrea sau sa aiba forta sa isi duca viata intr-un sens sau altul. Daca nu ai MOTIVATIE, nu ai energia necesara sa mergi din punctul A in punctul B. Asa ca mai bine stai acasa si te prostesti singur cu diverse surse de motivatie, doar, doar o sa iti vina si tie cheful si energia sa faci ceva.
Oamenii care nu au MOTIVATIE sunt o cauza pierduta, pana cand in momentul in care isi gasesc motivatia. Ca atunci cand iti iei un pumn in nas de la cineva si vrei sa te razbuni, atunci apare motivatia.
Motivatia insa este total diferita de INSPIRATIE, care este ceea ce vrem noi sa oferim.
Pe noi, la StartEvo, NU NE INTERESEAZA OAMENII CARE CAUTA MOTIVARE. Ii indrumam sa se duca la toate prostiile de situri, care au aparut ca ciupercile dupa ploaie, sa se uite pe citate, pe apusuri de soare, pe poze cu Dalai Lama care spune chestii destepte si pe poze cu pisicute mushy stuff.
La StartEvo, noi vrem oamenii care AU DEJA MOTIVATIE si cauta modalitati sa isi indeplineasca visul. Noi vrem oameni care cauta INSPIRATIE!
B. CEI CARE DAU MOTIVATIE
Oamenilor trebuie sa li se spuna ca sunt frumosi, destepti, cu stea in frunte. Trebuie sa li se confirme ca pot sa faca orice isi pun in cap, ca sky is the limit. BULLSHIT. Oamenii vor sa fie prostiti pe fata, si sunt foarte fericiti pentru asta. De aceea exista o mega industrie a iluziilor. Iluzia frumusetii (smacolinele, carpele de firma, etc), iluzia horoscopului, iluzia educatiei formale prin diplome, etc. Ne place sa fim prostiti. Ne pastreaza zona de confort aproape de noi.
Atata timp cat exista cerere pentru asa ceva, vor exista si oameni care vor oferi asa ceva. Sa va dau exemplu nostru, la StartEvo. Si noi am mai publicat din cand in cand lucruri motivationale. De ce? Pentru ca am vazut ca un citat strange like-uri in prostie, pe cand un anunt serios, care iti poate schimba viata nu intereseaza mai pe nimeni. Vorba cantecului: I’m a Barbie girl/ In a Barbie world/ Cu capul din plastic/Si ma simt fantastic… Asta suntem cu totii. Piata cere asa ceva. La fel cum piata cere de la televiziuni accidente auto, violuri, cine cu cine se cearta in politica, ce face Becali, ce crede nu stiu ce pitzipoanca despre un subiect stupid, etc.
Nu. Nu am intarziat cu 3 zile sa va spunem Craciun Fericit! Vrem sa fim primii care va zic acest lucru pentru urmatorul Craciun, cu 362 de zile inainte 😛
Oricum, sa fim seriosi, in ultimele zile de dinaintea Craciunului, la ce haos a fost, v-a mai ars voua sa cititi urari de bine trimise de cunoscuti? Chiar si acum, cand stati cu burta in sus deabia rasufland de sarmalele si carnatii ingerati.
Apropo, ati mai primit SMS-uri din ciclul “cei 3 magi, care sa coboare pe o raza, cu mos craciun si renii, care s-au ratacit, etc, etc” Nu-i asa ca toate par template-uri luate de pe Net? 🙂
Ce am mai facut noi in ultima vreme?
Am pastrat traditia StartEvo. Cu alte cuvinte, in ultima saptamana am ajutat copii. Daca pana acum, de 5 ani de zile incoace ajutam copii bolnavi de cancer in stadii terminale (in parteneriat cu diferite fundatii care ii aveau in evidenta, precum Hospice, Casa Sperantei sau Mobilmed), anul asta am facut o mica schimbare. (more…)
Dupa cum probabil stiti, motivul pentru care brusc in ultima vreme am lasat-o mai moale cu activitatea pe StartEvo este simplu.
Iulian Craciun, unul din noi, cei 3 fondatori (cel mai destept;), s-a hotarat sa candideze la SENAT. Si nu asa, oricum, ci impotriva lui Dan Voiculescu.
In ultimele zile am avut ocazia sa vorbim TOTI trei cu mii de persoane abordate direct pe strada. (Cred ca toata viata mea la un loc nu am vorbit cu atatea persoane straine “agatate” pe strada:) ). Noi pana acum am vorbit la multe mii de persoane, dar erau in cadrul unor evenimente organizate, in care oamenii respectivi SE ASTEPTAU sa le spunem ceva. Aici nu. Aici pur si simplu “agatam” oamenii pe strada, sa le vorbim de Iulian Craciun.
Si am observat cateva lucruri interesante:
Majoritatea oamenilor asteapta sa LI SE DEA. De la “Ce imi dai ca sa te votez?” pana la “Nu ai si tu un pix, ceva?”. Cand le zici: “Eu nu am nimic de dat, ai gresit ghiseul” deja se rupe filmul. Nimeni nu isi pune problema ca daca le dai spaga, pe urma trebuie sa o recuperezi de 100X. Si de unde oare. Tot din banii lor. Dar asta e, majoritatea gandesc cat lungimea nasului.
Majoritatea oamenilor sunt statici in gandire, sunt blocati in situatia in care stau si nu mai vor sa mai faca un efort minim. Este trist ca s-a ajuns aici dupa 23 de ani de viata politica odioasa.
Multi oameni iti pun stampila in frunte, desi nu te cunosc:
Esti corupt, securist, nenorocit – asa sunteti toti, nu incercati sa mai ne prostiti. Cred ca si daca Chuck Norris, Isus, Buddha, Maica Tereza si Mahatma Gandhi ar veni sa candideze, toti s-ar trezi cu stampila asta: lasa-ne bai, ca stim noi ca vrei sa te imbogatesti
Esti handicapat. De ce nu stai acasa cuminte, la caldura. De ce te agiti? Ce castigi? Mai bine nu te bagi. Stai acasa cumintel si asteapta sa mori…
Daca nu promiti marea cu sarea, nu esti meserias. Oare cat de idioti sunt unii? Chiar nu s-au invatat minte ca toate alegerile de ani de zile sunt concursuri de MISS? Cine minte mai frumos si cine baga mai multi bani castiga potul cel mare?
Categoria cea mai trista stiti care e? Nu sunt pensionarii, asa cum v-ati gandi. Nu! Sunt tinerii. Eu personal oricum am vorbit cu mii de tineri din licee si facultati. Dar acum parca am vazut o alta fata a tineretului proletar.
majoritatea se potrivesc cantecului celebru: “I’m a Barbie girl/In a Barbie world/Am capul din plastic/Si ma simt fantastic….”. Mallurile sunt pline de ei.
unii sunt idealisti dusi cu capul. Spun ca “e timpul pentru o schimbare… ceasul al 12-lea… ticalosii si coruptii trebuie sa moara… ca daca as avea o mitraliera, ce as face…” Si cand le zici de Iulian “uite frate schimbarea. E OMUL care e total diferit de toti ceilalti. E omul cu cea mai mare putere interioara din Romania. E ok….” se uita la tine ca la felul 14 si zic “nu, nu, trebuie cineva diferit, cineva care sa nu fie politic, cineva care sa aiba istoric”….” “Da, iulian e. Uite-te la el” si pleaca, vorbind singuri in lumea lor… Ciudati. Sigur dau like la toate prostiile pe facebook, la toate petitiile online, la “salvati planeta”, dar cand e vorba sa mute o frunza, stramba din nas.
Am gasit foarte putini tineri rationali, cu care sa poti vorbi. Cu argumente, cu concepte. Nu conta ca unii erau pro USL sau pro ARD. Atata timp cat discutia era una rationala, era o placere sa vorbesti cu ei.
E frustrant. Vrei sa faci un bine si vezi ca nu esti apreciat. Este ca vorba aia romaneasca, cu facerea de bine, daca o stiti…. E logic ca oamenii cu valoare nu vor sa se bage in politica. Au altceva mai bun de facut decat sa fie injurati de oameni nerecunoscatori. Dar asta e…
Stiti insa care e partea magica? Trecand peste “barbie head”, peste “nerecunoscatori”, peste sictiriti, peste fanatici si alte categorii demografice, la un moment dat ai ocazia sa intalnesti OAMENI. Si acei oameni INTELEG si iti sunt recunoscatori. Si pentru acel ceva merita sa induri toata cealalata experienta negativa.
Acei oameni fac sa MERITE TOTUL. Pleci de acolo cu lacrimi in ochi. Pleci cu constiinta datoriei, a sacrificiului si a dorintei de a face BINE! Si asta conteaza enorm. Despre asta e vorba.
Si noi, cand am inceput acum aproape 2 ani proiectul StartEvo ne-am lovit de acest lucru. Vrei sa faci un bine si 79% din romani (statistic vorbind) nu il apreciaza. Desi initial a fost un factor demotivant, am reusit sa ne “montam” si sa ne gandim ca plusvaloarea adusa celor 21% care vor sa fie ajutati merita cu varf si indesat. Iulian incearca sa faca acelasi lucru si aici, in Senat.
Incerci sa te uiti la THE BIG PICTURE, sa gasesti un scop mai mare pentru care sa traiesti, nu doar pentru carnati si cascaval. Sa spui ca NU traiesti degeaba. Sa lasi ceva in urma ta. Motul piramidei lui Maslow. Oricat de greu, oricat de demotivant este…. Chit ca pierzi, nu conteaza. E un lucru care trebuie sa il faci, altfel o sa regreti o viata intreaga.
Asta conteaza!
PS. Daca vreti sa deveniti voluntari in campania lui Iulian pana pe 9 decembrie, trimiti-i un email la go-arond-IulianCraciun.com. Multumesc.
Ma tot gandesc ce face o persoana sa fie puternica. Si nu ma refer la definitia clara, data de Forbes, cu topurile lor ale persoanelor (barbati sau femei) cei mai puternici la nivel global, gen Obama sau Merkel. Acest gen de putere inseamna sa ai la indemana o gramada de smardoi (alias armate, NATO, servicii secrete, etc), influenta sau bani. Si nu ma refer nici la puterea fizica, sa poata sa ridice 200kg impins de la piept.
Ma refer la PUTERE INTERIOARA. Acel “mojo” care te face sa nu cazi la podea cand soarta iti cara pumni cu nemiluita. Acel ceva care te face sa mai storci inca o farama de energie sa stai in picioare.
Pe mine personal ma intereseaza sa cunosc persoane PUTERNICE, cu un caracter de piatra. Genul de oameni care nu abandoneaza lupta orice ar fi. Sau care desi au foarte multe necazuri, nu cedeaza.
Caracterul unui om se vede atunci cand ii este greu. Nu atunci cand totul este roz si diafan. Multi probabil se gandesc la parintii lor, ca exemple de determinare si putere interioara (vorba aia, daca tot te-au suportat si te-au facut sa fii omul care esti acum, merita recunostinta ta). Altii se gandesc la prieteni sau cunostinte care prin determinarea lor sunt INSPIRATIONALI. Altii citesc biografii ale celor care au demonstrat ceva in viata…
Tu cat de puternica esti ca persoana? Cat de inaintata este “limita ta de rupere”?
Avem de jur imprejurul nostru caractere slabe. Oameni care nu se pot abtine sa nu manance ca spartii, oameni care nu se pot abtine sa devina lenesi, sa zaca in fata televizorului, sa se planga, sa se vaite cat de rea e viata cu ei. Aceste caractere sunt o jignire adusa darwinismului. Parameci care traiesc doar prin prisma inertiei si a inventiei numita “protectie sociala”.
Din punctul meu de vedere, puterea interioara este data de MOTIVATIE. Iar MOTIVATIA vine din SPERANTA si/sau FRUSTRARE. Combinat cu motul piramidei lui Maslow (ultimele 2-3 nivele).
O persoana puternica iese din zona de confort. O persoana puternica face ceea ce trebuie, desi nu ii place. Si devine, fara sa vrea, o sursa de inspiratie. “Daca x-ulescu a putut sa faca asta, atunci si eu pot. Ce, eu am ciunga-n par?”
Pentru mine, un exemplu de persoana puternica este (more…)
Ieri am vazut o scena emotionanta. O mama care inota alaturi de copilul ei, care avea sindrom Down. Baietelul avea vreo 10 ani… Era si tatal prin preajma. Amandoi parintii erau plini de dragoste si devotament pentru copilul lor, desi cu ochii putin cam tristi (lucru de inteles de altfel).
Vazand scena, am cazut putin pe ganduri (am fost recunoscator pentru ceea ce sunt si ceea ce am, am simtit empatie, am incercat sa inteleg ce este in sufletul parintilor, etc). Dupa care mi-a trecut un gand prin minte: ca mi-as da o zi din viata mea ca sa ajut acel copil sa fie sanatos. Nu a fost ceva gandit, calculat, ci o pornire instinctiva, care mi-a pus ulterior la incercare egoismul si capacitatea de auto-conservare. As face un sacrificiu foarte mare, ca sa am o satisfactie foarte mare.
Buun. O zi din viata. E mult, e putin? Dar daca aceasta zi “data” ar insemna ca o zi din viata sa muncesti 24/24 pentru acel ceva? In contul datoriei. Parca nu mai suna atat de dramatic. Deja parca suna a voluntariat, iar voluntariat este o actiune mult mai acceptabila social. Plus ca voluntarii, cand muncesc, o fac cu zambetul pe buze, pentru ca au satisfactia muncii. Voluntarii nu se duc la SCARBICI! (altfel ar fi niste voluntari nu foarte destepti).
Dar daca in loc de o zi ai da un an din viata ta? Sau 20 de ani?
Si schimband putin rationamentul, dar daca ai da acelasi numar de zile/ani nu pentru o cauza nobila, care sa iti dea o plusvaloare, ci pentru o cauza rea? Sa fie unitati de timp risipite in van, dupa care sa iti para rau?
Si pe urma am constientizat ca fiecare dintre noi dam “zile de la mineeeeeee” pentru o gramada de lucruri, pe care ulterior le regretam. Cum e reclama la Practiker “Cu banii pe 6 ore de munca mi-am luat un ghiveci cu flori”.
De exemplu, sa dai “zile de la tineeee” pentru produse de care nu ai nevoie, cu bani pe care nu ii ai, ca sa impresionezi oameni care nu iti plac.
Sau alt exemplu: sa stai ani de zile la un serviciu la care sa te duci in scarba. Deci, ai dat zile de la tine (o multime) ca sa fii nefericit (si sa iti platesti niste facturi). Dar cand tragi linie, daca anii munciti nu i-ai muncit fericit, e destul de neagra situatia.
Deja 5 ani de zile poti sa-i exprimi in procente mari din viata (15% din viata mea mi-am cedat-o si in schimb am fost si nefericit).
Pe vremuri ma uitam la toate prostiile pe care le debitau “prietenii” mei pe facebook.
Pe vremuri citeam cu nesat titluri si articole din presa online romaneasca de genul: “A calcat-o TIR-ul. Vezi cum arata dupa”.
Pe vremuri ma incarcam cu negativism din jurul meu.
Pe vremuri imi pasa ce ziceau oamenii despre mine, despre felul cum arat, despre defectele mele de “fabricatie”.
Pe vremuri chiar imi placea Mircea Badea.
Pe vremuri dadeam claxoane in trafic, ii claxonam pe cei care deabia se miscau cand se facea verde la semafor (recunosc, inca mai fac asta!).
Pe vremuri ma suparam cand gaseam masina zgariata sau lovita in parcare…
Pe vremuri ma concentram pe minusuri, nu pe plusuri, considerandu-ma o persoana “realista” si oarecum cinica, in loc de una pozitiva.
Dar am realizat ca sunt prost daca ma las influentat negativ de astfel de lucruri. Ma suparam total gratuit. Imi scadeam singur calitatea vietii – iar asta e dovada de prostie imaturitate!
Pe vremuri, am vazut la Tele-Enciclopedia un documentar despre rechini, in care se spunea ca, spre deosebire de alti pesti, rechinii nu dorm niciodata. Daca ar fi dormit, nu ar mai fi trecut suficient de multa apa cu oxigen prin branhiile lor si s-ar fi sufocat. Asa ca erau condamnati la miscare continua, daca vor sa supravietuiasca. (Intre timp s-a descoperit ca sunt rechini care mai trag aghioase, fara sa isi puna in pericol existenta)
Mi s-a parut foarte greu pentru o vietate sa faca asta.
Pe urma, am mai avut o imagine cat de cat similara la oameni. Expresia “stau la suprafata apei”. Este destul de costisitor energetic sa stai la suprafata si sa nu te ineci. Trebuie sa dai din maini, din picioare, sa faci pluta, sa respiri. Daca abandonezi lupta, mori in cateva minute.
Ei bine, si in viata de zi cu zi intalnim acest fenomen. Cu totii. Trebuie sa inotam, sa depunem energie, sa cheltuim resurse (gen bani, munca, nervi, stres) ca sa stam la suprafata. Cateodata ni se pare al dracului de greu, mai ales daca suntem in mijlocul oceanului si ne agatam de o bucata de lemn cu o flotabilitate insuficienta. Mai luam o gura de apa, ne mai panicam, mai dam din maini, mai vine un val, mai tragem o gura de aer, ne mai deprimam, ce sa mai, o taraim… Altii, si-au asigurat o flotabilitate suficienta. Stau intr-o barcuta, vaporas sau ditamai vaporul. Altii stau in avion, nici macar nu ating apa (decat atunci cand li se termina combustibilul sau au vreun accident).
Ce sa mai vorbim, ideea e ca fiecare din noi ar prefera sa stea cat mai departe de apa, sa ii scada riscul de inec.
Dar fiecare respiratie costa.
Si sunt costuri fixe si costuri variabile.
Costurile variabile le stim (cate cifre burtiforme):
– intretinerea = 90 eur
– curentul = 15 eur
– internetul + cablul =15 eur
– transportul = 40 eur (daca faceti naveta cu fundul in masina, puteti sa ajungeti la sume cu 3 cifre lunar)
– sanatatea = 100 eur (pastile, doctori, spagi, suplimente)
– sport = 50 eur
– mancarea = 500 eur
– etc, etc, etc
Costurile fixe, de exemplu amortizarile, daca esti proprietar:
– apartament: 145 eur/luna
(sa zicem ca blocul este din 1960, are vechime de 52 de ani, este subrezit de cutremure, durata de viata estimata pana cade, maxim 20 de ani, valoare pe piata acum aprox 35,000 eur. 35,000 eur:240 luni = 145 eur)
Eu personal nu suport plangaciosii. Cei care tot timpul se plang de ceva, se lamenteaza ca universul comploteaza impotriva lor. Toti ceilalti sunt rai, interesati, peste tot vad minusuri, dezastre, o suta de motive pentru care traim intr-o tara de kko, …. Plangaciosii spun ca toata lumea e de vina, mai putin ei: politicienii, sistemul de educatie, manelistii, tiganii, vecinii rai, companiile capitaliste care exploateaza, rockerii soiosi, tinerii din ziua de azi, basescu, cercurile de interese, familia, etc. Toti sunt de vina, doar ei sunt cei mai apropiati de perfectiune. Sunt neintelesi.
Plangaciosii sunt niste oameni slabi. Oameni care nu merita sa le acord atentie. Ei sug energia oricarui om normal si orice incercare sa ii ajuti se soldeaza cu un mare consum nervos. In plus, plangaciosii, chiar daca ii ajuti, la sfarsit ajungi la concluzia ca i-ai ajutat degeaba. Ti-ai pierdut si timpul, te-ai si enervat si nici nu ai facut o diferenta notabila.
Plangaciosii sunt oameni PROSTI. Pentru ca ei ALEG sa se lamenteze, in loc sa faca ceva ce tine de ei. Pentru ca refuza sa vada ce tine de ei sa rezolve si dau vina pe factori externi.
Cati plangaciosi avem in Romania? Din pacate, Majoritatea. Pentru ca plangaciosii sunt CARCOTASII. Iar noi, ca natie, suntem carcotasi prin definitie. La naiba, chiar si acest articol este unul carcotas 🙂
Cand am un plangacios intr-un cerc in care ma invart, imediat incerc sa ma departez de el. Pentru ca iti scade calitatea vietii sa interactionezi cu asemenea oameni. Odata de constientizezi ca tine de tine sa iti faci viata mai frumoasa, te concentrezi pe lucrurile pe care tu poti sa le schimbi.
Nu iti place tara? Pleaca, schimb-o sau alege sa ignori partile urate
Nu iti place jobul? Pleaca, schimba-l sau traieste in ignoranta
Nu iti place partea goala a paharului? Uite-te la partea plina.
Nu va suparati pe mine, nu e o intrebare peiorativa 🙂 Ci una foarte legitima, validata de multi oameni destepti cu care am vorbit de-a lungul timpului.
Noi, oamenii nu prea gandim. Si nu ma refer la:
trebuie sa inspir, trebuie sa expir, trebuie sa inspir, …
ia mustarul, trage apa, unde am pus hainele, unde sa ma duc azi
o avea DD bani pentru Oltchim, etc
Ma refer la a te GANDI STRATEGIC PENTRU TINE. Sa stai si sa analizezi situatia in care esti, fara intreruperi externe, sa tragi niste concluzii, sa iti stabilesti un plan, niste obiective. Sa gasesti solutii complexe la probleme complexe. Sa gandesti STRATEGIC, nu operational (in “micimi“, care iti fac rutina zilnica)
Ce este interesant este ca noi avem toate raspunsurile in noi. Trebuie doar sa stam si sa GANDIM. Sa ne punem procesorul la treaba, suficient de mult cat sa gasim solutia.
Vi s-a intamplat vreodata sa vedeti o idee geniala, la care sa reactionati: “Vai, cat de simpla este! Cum de nu s-a gandit nimeni la ea pana acum? Chiar, ma oftic ca nu mi-a venit si mie aceasta idee, pentru ca este foarte accesibila”. Sau vi s-a intamplat sa aveti o problema in cap, la care sa nu ii gasiti solutia mult timp, dar care sa va framante. Si cand ati zis EVRIKA, atunci brusc sa va mirati cum nu ati vazut solutia pana atunci, ca era langa voi?
Ei bine, majoritatea solutiilor la probleme sunt foarte usor de gasit, daca depui putina GANDIRE structurata. Asa, daca speri sa visezi intr-o noapte solutia, poate sa treaca viata intreaga. Oportunitati pierdute.
Noua oamenilor, ni se pare ca gandim mult. Asa e, dar majoritatea proceselor din procesor sunt pentru lucruri operationale, tactice, care ne asigura supravietuirea zi de zi. Ne fac sa fim niste parameci intr-o supa de nutrienti, cuprinsi intr-o miscare browniana fara inceput si sfarsit. Foarte putini dintre noi, paramecii, ajungem sa ne stabilim o directie mai lunga decat lungul nasului si sa o urmam cu determinare. Creierasul nostru trebuie sa se zmulga din lenea gandurilor pe termen scurt si sa se concentreze si pe termen lung. Si nici nu trebuie sa fie foarte des. Dar aceste momente trebuie sa existe.
In ultima saptamana, toti fondatorii StartEvo am fost in vacanta. Unii la turci (Alina si Noro), Iulian la greci. Noi, la turci, ne-am luat inima in dinti si am mers sa facem scuba diving, in conditiile in care amandoi eram convinsi ca nu o sa depasim frica de a respira sub apa.
Ei bine, AM REUSIT, motiv pentru care suntem foarte mandri de noi insine. 🙂
Mai mult decat atat, ne-a placut enorm. Si am gasit un fir rosu, care ar putea explica si de ce.
Noua, oamenilor, din cele mai vechi timpuri, ne place sa traim in realitati virtuale, unde sa ne facem viata perfecta, unde sa nu mai avem grijile zilnice, unde sa scapam (macar partial) de frustrarile care pe unii ne macina. Cat de bine ar fi sa ai un locsor al tau care sa te scoata din rutina zilnica, sa iti ofere un respiro? Sau, chiar mai multe locusoare?
Exemple:
jocurile video, gen WOW, Starcraft, Farmville, etc, unde uiti de tine cu anii. Si daca nu esti in fata calculatorului tot timpul, echipa ta pierde puncte pretioase
realitatile virtuale (mai stiti Second Life, unde iti creai un avatar si iti traiai viata pe calculator?)
Facebook-ul (sau alte situri de social media) – unde te uita dumnezeu dand likeuri la pozele idioate puse de prietenii tai, din care pe multi nu i-ai vazut niciodata la fata. Unde totul este perfect, si toti o duc super…
filmele (pe unii ii uita dumnezeu in fata serialelor, a filmelor)
role playing (genul de contabil cuminte care 5 zile pe saptamana sta cuminte in cubiculul sau, lucrand, iar in weekend isi vopseste unghiile cu negru si se duce la cluburi de rock gothic, sau cu rucsacul in spinare se duce la festivale de muzica, unde se bestializeaza, complet)
Eu sunt barbat. Ca toti barbatii care se respecta, urasc din tot sufletul sa merg la shopping. Este ceva visceral. Pe langa nervii aferenti, am observat insa ca in acele putine dati cand sunt obligat de consoarta sa fac ture prin magazine, obosesc.
Si am zis: Daca obosesc, inseamna ca se consuma si niste calorii. Daca se consuma calorii, poate pot fi cat de cat masurate si comparate, cu activitati, care, de exemplu imi fac placere.
Asa ca, vinerea trecuta, in timp ce eram prin AFI Cotroceni la o sesiune de plimbari prin magazine, am zis sa fac un experiment. Si am dat drumul la aplicatia Nike Plus Running, sa imi calculeze traseul, caloriile si timpul. Din pacate, nu mi-a venit idea mai repede, asa ca am imortalizat doar 18,41 de minute, dar este suficient cat sa ne facem o parere despre aceasta comparatie.
Daca este sa te uiti in presa (din Romania), ajungi inevitabil la concluzia ca o sa murim, ca lumea merge catre dezastru, ca apocalipsa este dupa colt. Inundatii, pandemii globale, crize financiare monstruoase, boli care tot apar, somaj, revolte, incalcarea drepturilor cetatenilor, teoria conspiratiei, meteoriti care ne trec pe langa ureche, accidente, dezastre ecologice, etc, etc.
Dar lucrurile nu stau chiar asa de rau, comparand cu toata istoria noastra de umanitate, de aprox 6000 de ani, de cand ne alergau mamutii pana acum.
Speranta de viata a crescut. Cine trecea de 30 de ani era considerat batran. Toti faceau copii repede, pentru ca stiau ca or sa dea coltul destul de repede
Mortalitatea infantila a scazut
Numarul de morti datorate bolilor mai mult sau mai putin simple a scazut: Inainte, orice apendicita, orice infectie la o masea sau o pneumonie erau fatale. Acum sunt exceptii.
Curatenia a crescut: Acum 400 de ani, toate orasele din Europa civilizata erau o hazna infecta. Oamenii aruncau galeata cu nevoi direct in capul trecatorilor. Acum e mai curat. Chiar si oamenii sunt mai curati: inainte era conceptul ca daca faci baie mai des de odata pe an te poti imbolnavi si muri. Oamenii de la curtea Regelui Soare, Ludovic al XIV, toti erau plini de paduchi si puteau groaznic.
Incendiile au scazut ca pondere distructiva per eveniment. Inainte, cand lovea un incendiu, jumatate dintr-un oras disparea. Acum exista metode de interventie mult mai eficiente. 1-2 case maxim. (more…)
Multitaskingul este prea ridicat in slavi. Pur si simplu, cand alergi dupa mai multi iepuri risti sa nu prinzi nici unul. Mai ales daca esti barbat, si noi barbatii suntem cunoscuti notoriu ca nu prea putem sa facem mai multe lucruri simultan 🙂
Apropo, la tine la munca, seful tau ce parere are de faptul ca ai lucra si in alta parte? Din punct de vedere legal nu are cum sa iti interzica – este restrangerea dreptului la munca. Dar din punct de vedere practic, multi sefi nu sunt de acord cu 2 locuri de munca simultane. Logica pentru firma este buna: iti pierzi eficienta daca nu iti concentrezi mintea 100% intr-o singura directie. Chiar si logica pentru tine face sens pana la un moment dat sa te concentrezi doar intr-o directie.
De fapt, chiar multitaskingul la calculatoare nu inseamna procesare in paralel continua. Procesorul proceseaza cate putin din fiecare program, intr-o secventa rapida, astfel incat sa mearga cu fiecare in paralel. Dar, tehnic, inseamna ca tot un lucru pe rand face. 🙂
Acum, daca incerci tu ca om sa fii multitasking, cu cat ai fragmentarea mentala mai mare, cu atat pierzi timp inutil. Trebuie sa iti aduci aminte care erau premizele proiectului, sa gandesti, sa implementezi, sa pui pauza ca sa te apuci de alt proiect. De aceea, unul din cele mai eficiente sfaturi cand este vorba de crescut productivitatea, este sa ai cat mai putine intreruperi.
Cu cat faci un lucru mai mult timp, neintrerupt, cu atat devii mai eficient.
Asa ca, daca nu esti un geniu al jonglarii eficiente cu mai multe proiecte in acelasi timp, incearca sa iti simplifici activitatea cat mai mult. Fa un singur lucru si bun. Dupa care treci la urmatorul. Si asa evoluezi mai rapid!
…. Lasa suma si adresa si te contactam noi :))) Lasand gluma la o parte, la sfarsitul articolului o sa va povestesc ceva apropo de asta 🙂
Cu totii stim ca este foarte bine sa ai rezerve financiare, din mai multe considerente, cel mai important este factorul psihologic: iti confera o libertate mai mare (sa gandesti, sa lucrezi, sa iti cresti calitatea vietii) si absoarbe o parte din riscul vietii moderne. Daca ai o rezerva care sa acopere cateva luni/ani de costuri curente (mancare, cazare, distractii, rate, etc), nu mai muncesti ca un sclav, de la luna la alta, disperat, alergand ca un hamster intr-o roata.
Cand te gandesti la rezerve, sunt 2 categorii:
1. banii pusi deoparte
2. surse de cashflow independente de tine si prezenta ta
1. Banii pusi deoparte (aici intrand partial si valorile pe care le ai si pe care poti sa le monetizezi intr-un interval scurt prin vanzare) sunt zona ta de siguranta. Partea proasta e ca oricati ai avea, daca incepi sa consumi din ei, la un moment dat se duc. Si atunci, daca nu poti/vrei sa iti reiei activitatea productiva, ramai la mila celorlalti: familie, stat, primarie, trecatori. Nasol. Si e doar o chestiune de timp pana cand o sa devii batran, obosit, sa nu mai vezi bine, sa te doara salele – cu alte cuvinte sa iti pierzi capacitatea productiva. Deci este foarte bine sa ai rezerve, dar nu suficient…
2. Sursele de cashflow independente sunt sfantul graal al finantelor personale. Daca vrei relaxare cu adevarat, atunci ar trebui sa ai niste surse de venit care sa iti intre in visterie, chit ca esti in spital, tot in gips, ca esti plecat din tara sau in coma. Exemple de astfel de cashflow-uri:
a. sa ai un imobil care sa genereze chirie
b. sa inventezi ceva, de pe urma careia sa incasezi redevente (more…)
Va plac inceputurile de an? Mie da. Sunt ocazia unui nou inceput. Sunt optimiste. Cu totii spunem: anul asta o sa fac si o sa dreg. O sa dau jos din burta. O sa invat sa skiez. O sa castig mai multi bani. O sa stau mai mult cu familia. O sa… o sa… o sa…
Si de multe ori, cand ajungem in T1, stam si ne miram: a mai trecut un an si nu am facut un anume lucru pe care mi l-am propus. Din nou :). De ce oare? Totusi, au fost 365 de zile… Cum de nu am reusit? Au fost stelele potrivnice? Soarta? Am avut alte prioritati? Si daca te iei la bani marunti si nu te minti singur, ajungi sa gasesti raspunsul, oricat de neplacut ar fi el pentru tine. Si de obicei, una din problemele majore este ALOCAREA TIMPULUI.
Ei bine, am ajuns la concluzia ca pierdutul alocarea timpului are un grad mare de similaritate cu luatul pulsului.
Pulsul se exprima in batai de inima pe minut. Nu trebuie sa stai 1 minut sa numeri de cate ori iti zvacneste artera. Trebuie doar sa numeri timp de 10 secunde si pe urma sa inmultesti cu 6.
La fel si cu administrarea propriului timp. Este suficient sa observi cum incerci sa iti indeplinesti obiectivul initial intr-un interval de timp fractionat care sa fie relevant ulterior multiplicarea lui. Poti spune ca daca urmaresti ce faci intr-o zi/saptamana/luna/trimestru, poti emula rezultatul pentru un an intreg. Cu alte cuvinte, daca freci menta 3 luni intr-o anumita privinta, sunt sanse mari sa continui aceasta activitate nelucrativa si restul de luni…. Si atunci, daca inmultesti rezultatele de pe un trimestru (care sa zicem sunt aproape de zero) cu 4, rezulta tot aproape zero.
Sigur, aici sunt cateva discutii:
1. Simptomul de ingrasatul porcului in ajun, care este reprezentativ pentru romani. Lasi totul pe ultima suta de metri. Poate sa functioneze sau nu. De 2 ani de zile, copii care dau bacalaureatul pot spune mai bine. 😉
2. Nu o sa vedeti niciodata un sportiv de performanta care sta o saptamana si zace uitandu-se la seriale, si apoi se antreneaza o saptamana, dupa care (more…)
Simplu. Faci o carte, pe care o intitulezi: “Cum sa castigi 1 milion de eur”. O vinzi cu 10 eur la 100,000 de doritori. Si textul din carte este” Raspuns: Uite asa!”. Genial, nu?:)
Iulian mi-a spus zilele trecute o vorba de duh, spusa de Balzac sau Mark Twain sau… care mi s-a parut wow: “Oamenii sunt asa de usor de prostit, dar sunt atat de greu de convins ulterior ca au fost prostiti!”. Toti credem ca stim adevarul absolut. Toti suntem convinsi ca noi suntem destepti si restul prosti. E in natura noastra. Constientizarea propriei conditii este cel mai greu de facut.
Vad peste tot in jurul meu oameni care ori sunt idioti defetisti convinsi (nu se poate, nu avem nici o sansa in tara asta, este oribil, nu pot sa fac nimic aici…) ori sunt flower-power (care forteaza la maxim limitele gandirii pozitive), in general tinerii fara experienta, viitori candidati pentru prima categorie.
Foarte putini sunt la mijloc, oameni cu scaun la cap, muncitori, optimisti si destepti, care sa stie in ce sa isi investeasca resursele. Si care se uita cum construiesc caramida cu caramida, isi analizeaza traseul profesional si il accelereaza.
StartEvo isi propune sa ingroase randurile acestei de-a 3-a categorie.
ESTE ORIBIL DE GREU SA REUSESTI sa iesi in fata. Cine iti spune ca e usor, abereaza. Este oribil de greu. Dar este bine ca e asa. Altfel, toti am fi (more…)
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
Nu. Nu am intarziat cu 3 zile sa va spunem Craciun Fericit! Vrem sa fim primii care va zic acest lucru pentru urmatorul Craciun, cu 362 de zile inainte 😛
