Ieri si azi am fost toti 3 la ICEEFest, unul dintre cele mai mari evenimente de internet din zona asta a lumii. Foarte multi vorbitori aveau in powerpointuri poze cu copii care stateau cu nasul in ipaduri, ifoane si alte dracovenii cu sau fara i. Toti vorbitorii spuneau despre noile generatii, care sunt native in noua tehnologie, fata de noi, babalacii, care am vazut un calculator cand aveam 18 ani.
Si era o mare discutie despre cum accesul la informatie, noile dispozitive mobile si internetul omniprezent schimba si va schimba viata, modul in care gandim, in care invatam, interactionam si asa mai departe. Iar faptul ca juniorii respectivi stateau ‘conectati’ la matrice ii umplea de optimism, mandrie si speranta pe vorbitori. Ia uite cat de tari sunt astia micii, bla bla bla.
Mie mi se pare o tampenie fara de margini aceasta abordare.
Si vreau sa imi explic pozitia.
Oamenii sunt fiinte lenese, ilogice si emotionale. Intotdeauna vor alege drumul cel mai scurt, intotdeauna vor alege lucrul usor fata de lucrul cel greu. Intotdeauna vor alege sa citeasca stiri de tabloid versus romane de calitate. Intotdeauna vor prefera superficialul profundului.
Noile tehnologii le ofera exact ceea ce le trebuie. O cale foarte scurta sa isi satisfaca placerile imediate. INSTANT GRATIFICATION. Carpe diem. Un fast food pentru creier. Entertainment rapid si facil.
Daca va uitati la cele mai traficate site-uri din lume si din Romania, nu sunt cele de cunostinte, gen harvard business review, nasa, discovery, science, mit, etc… Sunt cele de consumerism facil. Video, poze, jocuri, texte socante, wow, tabloide…, ce pisici a postat vecina pe facebook, ce citate inspirationale a mai publicat nu stiu ce ciudat….
Cand merg la carciuma, vad peste tot invariabil copii abandonati cu ipad-urile in mana, care stau hipnotizati cu orele. Nu stiu sa se joace cu alti copii, nu stiu sa interactioneze corect, stau acolo in lumea lor. Iar parintii sunt mandri de ei. 🙁
La fel, foarte multi parinti (fara ipad) isi lasa copii pe calculator. Pe Youtube. Pe jocuri. Pe chat. Pe Facebook. Si cand la liceu ii intrebi ce stiu sa faca pe calculator, habar nu au. Copii isi pierd ani din viata in mod inutil si periculos. Intr-o epoca in care informatia este omniprezenta, ajungi sa dai search pe google sa afli si cat fac 2 + 2… De ce sa te chinui, daca ai acolo raspunsurile? De ce sa iti supui creierul la cazne prea mari?
Noile tehnologii indeamna la superficialitate. Jurnalistii sunt platiti in functie de cate vizualizari au la articolelele scrise. Normal ca au tot interesul sa arunce bombe care sa creeze dazbateri furtunoase, gen “Dzeu nu exista. Cainii vagabonzi trebuie omorati. Avortul este bun/rau. X-ulescu este homosexual?….
Internetul ne prosteste. Este un fapt dovedit stiintific. Deja abuzul de internet ridica multe semne de intrebare. Am vorbit cu multi angajatori si majoritatea spuneau ca daca vad un candidat ca pierde prea mult timp online respectivul are o bila neagra. Ce poate sa iti spuna despre calitatea unui om care il vezi ca pierde cateva ore pe zi actualizandu-si contul de facebook?
Desteptaciunea nu este data de timpul pe care il pierzi jucand “bubbles” sau “Sanii ucigasi” Dimpotriva.
Asa ca, va rog, daca sunteti parinti, aveti grija sa nu va lobotomizati mostenitorii. Acelasi sfat este valabil si pentru voi. Fugiti cat mai mult de Internetul facil. Este nociv. Credeti-ma, va spune asta cineva care vinde asa ceva de 15 ani de zile in toata lumea 🙂
Daca utilizati internetul, folositi partile utile. Educati-va, comunicati activ, informati-va si cam atat. Nu pierdeti timpul. E prea valoros sa dati like-uri la toate prostiile care le posteaza prietenii vostri virtuali. 🙂
Acum multi ani de zile am avut o dezbatere cu cineva care care spunea ca visul ei era sa fie invatatoare. Eu am fost foarte dezamagit ca o persoana desteapta (asa cum o consideram) poate sa isi puna obiective atat de mici. Eram foarte contrariat cum unii oameni pot sa fie atat de limitati.
Mi-a luat multa vreme sa inteleg ca, din fericire, oamenii sunt diferiti. Ca problema era la mine, nu la ei. Nu toti pot avea visuri identice. Nu toti vor sa fie manageri, patroni, imparati, smecheri cu BMW-uri sau VIP-uri. Unii vor sa fie gradinari. Altii vor sa fie paraziti. Altii, neveste de VIP. Fiecare dintre noi avem propriile visuri si nu este corect sa pretinzi de la ceilalti sa aiba aceleasi visuri ca tine. Din fericire. Fiecare dintre noi isi face viata cu mana lui.
Fluture iesind din cocon
Si multa vreme mi-a luat sa invatat sa accept asta. Dar din cand in cand mai am rabufniri. 🙂
Ieri am intalnit cu adolescenta cu telefonul lipit de cap. Vorbea non-stop. Cand am intrebat-o pe mama ei ce vrea sa se faca in viata, mi-a raspuns ca nu stie. De fata cu mine a intrebat-o pe fiica-sa, care a raspuns in dorul lelii: “Vreau sa fiu casierita, vanzatoare, vreau sa fiu ceva simplu.”. Fetei nu ii place sa invete, considera educatia o corvoada si prefera ceva simplu in viata…. Imi venea sa ii dau doua palme si ei si mamei respectivei, sa le trezesc la realitate, sa vada ca lenea lor si lipsa de implicare ii va strica viata fetei. Pacat.
Tot ieri, am primit un telefon. Cineva apela la noi, la StartEvo, via pile, pentru o mica favoare. Sa ii dam cuiva o adeverinta de practica la noi, la asociatie. De ce? Sa o arate la facultate. Am innebunit. Noua, care ne zbatem sa trezim lumea sa faca ceva daca vor sa isi atinga visul, sa vina sa ne ceara noua o adeverinta a rusinii? Eu am o antipatie viscerala fata de acest gen de oameni, care se fofileaza de la munca si pe urma se plang pe la toate usile ca piata muncii este nedreapta, ca nu ii angajeaza nimeni. Foarte bine le face. Dar, ca sa fim pozitivi, i-am spus ca o sa ii dau adeverinta de practica DUPA ce face practica la noi. NU inainte. Probabil ca am ridicat niste sprancene, dar evident ca nu imi pasa nici cat negru sub unghie.
Este atat de mare potentialul in noi si ne este atat de usor sa il ratam… Ar trebui sa ne punem intrebari la care sa raspundem cinstit. Ar trebui sa ne re-evaluam in mod constant situatia si sa ne intrebam daca suntem fericiti asa cum suntem. A vrea mai mult de la viata nu este un pacat, este o virtute. Glorificarea lenei si a situatiei existente nu poate sa duca la nimic bun.
Partea buna este ca intr-o mare de lenesi, cand cineva ridica capul, evolueaza mult mai repede. De aceea “smecherii” castiga. De aceea este lumea impartita in smecheri si fraieri. De aceea o actiune, indiferent de cat de mica, intr-o mare de inertie, poate sa il propulseze pe cel care are curajul sa o faca spre orizonturi noi. De aceea, curajosii ajung departe si lenesii ajung sa se planga. Fiti curajosi!
Sunt perioade in viata unui om in care este inclinat mai mult sau mai putin spre spiritualitate sau spre stiinta. Si am vazut ca omul care evolueaza, ajunge sa evolueze si apropo de mixul de credinta/stiinta pe care il considera ca raspuns la problemele lui.
De exemplu, eu, cand eram mic, eram MEGA fascinat de tot ce tine de paranormal. Telepatie, telekinezie, bioenergie, lumi paralele, extraterestrii, si lista continua…
Cand am intrat in viata ‘reala’, cu salarii, facturi, casa, consumerism, am lasat usor usor balta acest aspect si m-am concentrat pe lucrurile palpabile. Dar mi-am promis ca la un moment dat, cand ma voi mai maturiza, sa ma reapuc de lucrurile mai putin tangibile. De ce? Din dorinta de a avea mai multa speranta.
Cu cat oamenii se apropie mai mult de sfarsitul vietii, cu atat devin mai filozofi sau VOR sa creada in ceva, care sa le faca existanta mai placuta. Si cu cat crezi mai mult in acel ceva, cu atat e mai buna calitatea vietii. Asa s-au nascut religiile, pentru ca au gasit un teren fertil in mintea oamenilor care cautau raspunsuri. Nu conteaza ca unii cred intr-o divinitate, pe care o denumesc in multiple feluri, nu conteaza ca unii cred in reincarnare sau in viata de apoi. Intotdeauna cei care cred puternic in ceva vor fi mai fericiti decat cei care nu cred.
Deci, cum ziceam, acum sunt intr-o perioada din viata mea in care sunt al dracului de sceptic. 🙂
Si am gasit argumentul suprem pentru care cred eu ca activitatea paranormala este BULLSHIT. Si vreau sa o impartasesc cu voi, poate ca ne va ajuta in evolutia noastra personala. 🙂 (more…)
Laslo Pacso, nascut in Hunedoara, antreprenor (actualmente la Business Days), ne-a dat un scurt interviu de 9 minute. Merita sa il urmariti!
Am terminat telecomunicatiile. Desi sunt inginer, nu am practicat niciodata ingineria. Din anul 2-3 de facultate am prins flama antreprenoriatului.
Am trait in Timisoara multa vreme. Am pornit aici primul business in telecomunicatii. Am ajuns pana la 14 magazine. Am facut un exit.[…]
Dupa aceasta prima experienta antreprenoriala, am practicat diverse proiecte in domeniul sanatatii vreo 3 ani de zile.
Recent am infiintat o asociatie care are focusul de a ajuta antreprenorii din Romania si la a acrea o cultura antreprenoriala sanatoasa.
In martie 2010 s-a nascut in Tg Mures acest proiect – Business Days.
Vrem sa ajutam oamenii de afaceri sa se dezvolte oferindu-le atat platforme online, cat si prin intermediul evenimentelor si a emisiunilor pe care le facem. […]
Asta e foarte pe scurt parcursul profesional din ultimii ani. […]
Pot sa spun ca viata mi-a oferit destul de multe provocari. Invat foarte mult din interactiunea cu alti oameni. Sunt genul de om care nu penalizez din prima greselile.
Am avut multi sefi pe vremea cand lucram care erau intoleranti – am considerat ca asta nu m-a ajutat sa ma dezvolt. […]
Imi place foarte mult sa incurajez tinerii sa vina alaturi de proiectele noastre. Avem foarte multe colaborari cu voluntari.[…]
Spiritul antreprenorial cateodata este mai puternic decat spiritul salarial.
Exemplul personal este cel mai important lucru
Subventionam participarea tinerilor la evenimente.
Invataminte:
Am invatat ca in momente dificile este foarte important sa iti rescrii ADN-ul. Flexibilitatea este foarte importanta.[…]
Intre bani si timp exista un echilibru. Cand ai bani, poti sa cumperi timp (sa angajezi, sa dai altora sa faca). Si invers.
Impreuna, mai multi putem face lucrurile mult mai bune decat fiecare pentru el.[…] Cand oameni de valoare se aduna si actioneaza in jurul acelui scop, se intampla lucruri frumoase. (more…)
Atunci este timpul sa il exersezi. 🙂 Noi, la StartEvo, iti recomandam 3 evenimente de profil, care se desfasoara acum, in luna mai.
Targu-Mures – 24-26 mai, Startup Weekend Mures Bucuresti – 22 mai, Leadership Summit Bucuresti – 16-17 mai, European CSR Lessons
Mai jos aveti detalii despre fiecare in parte:
Targu-Mures – 24-26 mai, Startup Weekend Mures
Ai o idee de business? Vino la Startup Weekend Mures!
Vino intre 24-26 mai la Startup Weekend, un eveniment international care sustine tinerii antreprenori, si care va avea loc pentru prima data in Mures, la Universitatea Petru Maior.
Startup Weekend este un eveniment de 54 de ore care aduce impreuna tineri pasionati de antreprenoriat care formeaza echipe in jurul ideilor participantilor, dezvolta produse si lanseaza noi companii in doar trei zile. La final, echipele participante isi prezinta conceptul de business in fata unui juriu de specialitate.
Evenimentul va debuta vineri, 24 mai, cu o sesiune de pitching in cadrul careia participanti isi vor prezenta ideile de afaceri si vor incerca sa atraga sustinerea publicului, echipele urmand sa fie formate in jurul celor mai bune idei determinate prin vot. Dupa ce sambata si duminica se vor dedica dezvoltarii unui produs minim viabil, echipele vor inchide sesiunea cu prezentarea prototipurilor dezvoltate in fata unui juriu de specialitate.
Cui se adreseaza?
Evenimentul este dedicat antreprenorilor, dezvoltatorilor, specialistilor de marketing si social media, studentilor, dar si oricui doreste sa petreaca un weekend intens si distractiv construind o echipa pentru a incepe o noua companie intr-un mediu in care orice este posibil.
lStudenti de la universitatile din Targu Mures, dar nu numai
lPasionati de antreprenoriat din domeniile: IT, Design, Business (marketing, vanzari)
De ce sa participi?
Arati ce stii. Invata lucrand si punand in aplicare ceea ce stii. Nu te baza doar pe teorie, construieste propria strategie si testeaz-o pe parcurs.
Creezi relatii. Startup Weekend atrage pe cei mai buni si energici oameni cu idei, pe cei care seamana cu tine. Lucrand impreuna un weekend la startup-ul vostru cu potential si rezolvand probleme reale, cladesti relatii de durata si poti chiar sa primesti o oferta de job sau oferta unui investitor.
Stai de vorba cu fondatori. Ideile bune sunt importante, dar echipele grozave sunt si mai importante. La Startup Weekend Mures ai cele mai bune sanse sa intalnesti un co-fondator cu care iti poti lansa startup-ul.
Inveti ceva nou. Ai la dispozitie 54 de ore in care poti sa fii creativ, sa inveti si sa gresesti fara sa fii judecat. E oportunitatea ideala sa lucrezi cu o platforma noua, un nou limbaj de programare sau un tool de marketing sau research nou.
Asculti parerea expertilor. Am invitat experti si antreprenori locali si internationali in tehnologie si afaceri. Ai ocazia sa validezi ideile tale si sa primesti sfaturi valoroase.
Mentori: Calin Fusu – Founder and CEO Grup Neogen, Rumen Iliev – Portfolio Manager at LAUNCHub, Calin Stefanescu – CEO Tjobs.ro, Frederic Lasnier – President and CEO at Pentalog, Philipp Kandal – Co-Fondator Skobbler, Simon Obstbaum – Business Angel Yopeso/Germania, Dragos Pahontu – CEO Sysgenic Group, Ciprian Morar – CEO&Fondator Lateral, Calin Biris – Marketing Manager la Zonga.ro, Iulia Sara – Fondator Active Labs, Alex Pana – IT Director la The Development Factory, Dumitru Radoiu – Profesor UPM
Speaker: Calin Enachescu – Rector Universitatea Petru Maior
Facilitator: Vlad Ciurca
Te-ai convins ca merita?
Inscrie-te chiar acum!
Atat de multe pentru o investie atat de mica. Startup Weekend Mures costa doar 30 EUR (25 EUR pentru studenti) daca iti iei biletul pana pe 31 martie. Acesta acopera 7 mese, gustari, acces la resurse din partea sponsorilor globali, toata cafeaua si energizantul de care ai nevoie.
Cine organizeaza?
Startup Weekende o retea globala de leaderi si antreprenori pasionati, uniti de misiunea de a inspira, educa si stimula oameni, echipe si comunitati.
Aflat la a III-a editie, “European CSR Lessons” este un eveniment de 2 zile, organizat de ResponsabilitateSociala.ro in parteneriat cu o serie de companii multinationale prezente in Romania, precum si cu autoritati publice (Ministere).
Scopul sau este sa-i ofere publicului inspiratie despre potentialul CSR, prin exemple de succes din spatiul european.
La eveniment vor participa invitati internationali care vor prezenta studii de caz exceptionale despre initiative de CSR pe care le-au derulat, apoi vor intra in dialog cu publicul despre situatia domeniului CSR din tara din care provine si din Europa. Totodata, companiile partenere vor prezenta initiative locale de succes, prin care au schimbat in bine viata societatii romanesti.
Cu aceasta ocazie, reprezentanti ai ministerelor, precum si europarlamentari romani si straini vor vorbi despre planurile lor referitoare la incurajarea practicilor de afaceri responsabile.
Evenimentul se adreseaza tuturor liderilor de opinie care vor sa inteleaga mai bine domeniul CSR, facand o comparatie corecta intre initiativele din Romania si cele de pe alte piete europene: profesionisti din companii sau agentii, autoritati publice, lideri ONG, jurnalisti, bloggeri, reprezentanti ai mediului universitar etc.
De ce sa participi?
Iata cateva motive pentru care nu trebuie sa ratezi European CSR Lessons:
Vei afla exemple de proiecte de CSR exceptionale, despre care nu ti-ai fi imaginat ca se intampla in Europa.
Vei intelege mai bine de ce este CSR-ul o solutie pentru dezvoltarea sociala si economica a Romaniei.
Vei participa la un dialog care-ti va permite sa faci o comparatie corecta intre domeniul CSR din tara noastra si situatia din restul Europei.
Vei discuta cu profesionistii care decid strategiile de CSR ale unor companii de top.
Vei putea intra in dialog cu experti si decidentii politici la nivel national si international.
Vei interactiona cu peste 350 de membri de seama ai comunitatii de CSR, prezenti la cel mai influent eveniment al anului.
Zilele trecute am vazut un articol foarte tare pe un blog de care nu auzisem pana atunci. Mi-a placut atat de mult incat nu m-am putut abtine sa nu il impartasesc si cu voi aici.
Motivul? Este exact ceea ce spunem si noi la StartEvo de vreo 2 ani de zile incoace. Explica verde-n fata cateva lucruri care trebuiesc constientizate de catre toata lumea care vrea sa obtina ceva mai mult de la viata.
Am o super idee de afaceri. Sa producem o pastila de optimism incurabil (si nu ma refer la ecstazy sau alte etnobotanice:)). Si sa iei una pe zi, dimineata pe stomacul gol, ca sa iti dea o credinta habotnica, hard-core, ca totul o sa fie bine.
Imaginati-va: o treime din omenire sufera de depresie si de lipsa de speranta. Celelalte 2/3 au perioade fluctuante de optimism/pesimism – cu exceptia idiotilor, celor extrem de puternici mental si celor saraci cu duhul, care sunt zen non-stop. Cu totii am experimentat si culmile exilirante ale perspectivei succesului (optimismului) dar si vaile intunecate ale lipsei de speranta (pesimism).
Evident, in functie de structura interioara a fiecaruia din noi, fiecare ne invartim undeva intre cele 2 extreme.
– Unii se plimba cu norul de ploaie deasupra capului mai tot timpul. Sunt cei care vad ca un ghinion nu vine niciodata singur, ca vestile rele se succed una dupa cealalta si celebra luminita de la capatul tunelului este din ce in ce mai plapanda.
– Altii, mai putini la numar, merg mai tot timpul pe val. Sunt energizati, sunt optimisti, toate se leaga.
Cred ca majoritatea din noi incercam sa ne montam in perioadele bune, ca sa reusim sa trecem cat mai bine peste perioadele mai putin bune. Si pe masura ce devenim mai intelepti, vedem ca tine de noi aceasta variatie.
Dar, ce este interesant este ca TOTUL tine de perceptie. De felul nostru de a privi lucrurile. Noi, cu propriul nostru creier ne stabilim limita la care decidem daca suntem fericiti sau nu. Noi hotaram daca paharul incomplet de plin este satisfacator sau nu pentru noi.
Unii sunt suparati ca nu au ultimul model de Lamborghini. Altii sunt fericiti ca au avut ce sa puna pe masa azi si copii nu s-au culcat cu burta goala. Daca fericirea este o chestiune personala, in care lupti cu perceptiile si mai ales cu perceptiile care incearca sa ti le insufle iuresul comercial, atunci este in puterea noastra sa devenim mai fericiti din “poiner”. Sa invarti un intrerupator si sa devii mai fericit. Atat de simplu!
De aici si ideea cu pastila de optimism. Iei pastila si ajungi sa crezi 100%, cu TARIE, ca totul va fi bine. Si acest optimism sa iti dea PUTEREA sa tragi la jug ca sa ajungi unde vrei sa ajungi. Eu cred ca o astfel de pastila ar fi un super produs comercial. INCREDEREA IN SINE, OPTIMISMUL si CREDINTA ca totul va fi bine pot sa miste munti. Este o profetie care se auto-implineste. La fel ca atunci cand gandesti ca totul va merge rau. Chiar asa si este.
Dar de ce am lua o astfel de pastila? Oare nu este suficienta puterea noastra interioara sa zicem “STOP gandirii negative, pesimiste“? Se pare ca nu. Suntem slabi si avem nevoie de ajutor ca sa evoluam mai repede. O pastila de optimism ar insemna un astfel de ajutor extern. Ganditi-va cati iau suplimente de slabit in greutate de lene. Majoritatea.
Este o dovada de desteptaciune sa stii ce sa lasi sa te afecteze si ce nu. Pe sleau, e o dovada de prostie imaturitate sa te superi ca nu arati la fel de perfect ca Angelina Jolie care este photoshopata la greu. Sau ca ti-a zgariat un bou masina. Sau ca nu ai un yacht.
Ma uit la oameni “sfinti”, care au ajuns sa se debaraseze de stresul lumesc. Oameni intelepti, asceti, filozofi, care se concentreaza pe infrumusetarea sufletului decat pe imbunatatirea stomacului si a masinii personale. Ei sunt oamenii cu adevarati fericiti, care transcend micilor probleme lumesti. Eu cred ca corpul lor a inceput sa isi produca singur componentele pastilei de optimism. Ar trebui sa le urmam exemplul daca vrem ca fericirea personala sa ne creasca.
Sfatul nostru: Vorbiti cu oameni mai destepti decat voi! Ei va vor arata usor-usor cum sa va produceti singuri pastilele de optimism. Multa bafta!
Retrospectiv privind, evolutia are 3 componente. Evolutie pe care o vrei tu, evolutie de tip “norocul prostului” sau evolutie ca te obliga altii.
Prima categorie e legata de bla bla-ul clasic: “You can do it!” ,”Yes, I can see the light!”, “Totul este posibil.”, “Nu te da batut.”, “Sunt proactiv.”, “Vreau sa ma fac vedeta, ma duc si imi pun silicoane.”, “Ma apuc de tras de fiare.” Tine de tine sa reusesti si ai toata stima mea daca faci ceea ce iti propui. Aici intra oamenii ambitiosi si puternici! A doua categorie este de genul “mergi cu valul”: “Ia uite, dom’ne, am ajuns la 40 de ani si nu mai sunt atat de aurolac pe cat eram cand eram mic. Acum pot sa imi permit o cola, sa merg la mall, sa imi iau un tricou mulat…” A treia categorie este cea care nu ne place. Evolutia cu ajutorul coercitiei. Sau mai plastic zic, cu ajutorul batei. X il obliga pe Y sa isi schimbe comportamentul. Parerea mea este ca noi romanii avem nevoie de aceasta a 3-a categorie intr-o proportie mult mai mare. Sa explic.
Zilele trecute eram in parc cu copii. Si erau 2 femei pe la 25-30 de ani care mancau seminte si scuipau cojile pe jos. Evident, mi se pune pata si ma iau de ele.
– O sa faceti voi curat? – De ce, este vreo problema? – Da, este. Pentru ca transformati parcul acesta intr-o groapa de gunoi. Si pe urma va plangeti ca traim intr-o tara murdara, de c***t. Din cauza unor oameni ca voi imi este rusine sa spun ca sunt roman. – Sa te f*******&67^@@@!~?!!!&!
Cum poti sa faci pe cineva sa evolueze, sa fie civilizat, daca respectivul nu vrea? Raspunsul: ca in armata: “Nu stii? Te invatam. Nu poti? Te ajutam. Nu vrei? Te obligam.” Primele 2 aspecte sunt acoperite. Trebuie insa musai sa facem partea de OBLIGATIVITATE.
Evolutia cu bata. Nu te conformezi standardelor evolutive? Zdrang, o bata-n cap (metaforic vorbind). Si tot asa.
Noi romanii admiram civilizatia vesticilor. Cat de nemti sunt nemtii. Cat de curati, cat de civilizati, cat de corecti sunt. Pai de sute de ani, daca ieseau din rand, erau impuscati. Evident ca s-au cumintit si s-au conformat regulilor.
Problema la noi nu este de lipsa de legislatie/reguli. Legi avem tona. Problema este de CERTITUDINEA PEDEPSEI. Daca nu esti sigur ca o sa fii pedepsit, chiar daca dam pedeapsa cu moartea, nu e o problema, regulile se vor incalca in continuare.
Sa va dau cateva exemple: Uitati-va la rovigneta. De cand au pus sistemele de amendare automata, cu camere, gradul de conformitate a crescut enorm, pentru ca stii ca iti iei amenda automat. La fel si cu ridicarea masinilor (desi e o masura destul de abuziva, imi slujeste ca argumentatie in expunere). De cand se stie ca anumite zone sunt vizate de ridicarea de masini, foarte putini mai parcheaza acolo. Certitudinea implica o actiune.
Acum, sunt cateva aspecte de discutat: 1. Cine impune standardele de evolutie cu forta? Poate ca mie imi place sa stau in maldare de gunoaie, cu 100 de pisici care miauna si cu 100 de caini maidanezi. Poate ca mie imi place jegul. Poate ca mie mi se pare normal sa arunc gunoaiele din masina, sa scuip pe strada sau sa scriu MU*E STEAUA in lift. E libertate, nu? 🙂
2. De ce sa ader la niste criterii pe care nici macar nu le vad corecte? Toata lumea arunca hartiile pe strada, eu de ce sa nu o fac? Toata lumea fura, eu de ce nu? Toata lumea asteapta pe altii sa le dea, ce, eu sunt mai fraier?
Educatia este fundamentala. Iar componenta de coercitie din educatie este enorm de importanta. Incerci cu frumosul, dar daca vezi ca nu se poate, ajungi si la pedepse.
Si mai este un ultim aspect.
De ce dracu ne batem capul? Lasa-l pe om sa stea in zeama lui. Daca e prost, merita sa ramana in continuare asa. Pe principiul “Facerea de bine este f***** de mama”. Vrei sa faci bine si vezi ca unii oameni NU MERITA sa fie ajutati, iar evolutia prin coercitie este o evolutie care genereaza conflict. Scoti niste oameni din zona lor de confort. Eventual, dupa o perioada de timp ajung sa aprecieze ca i-ai scos din starea in care erau. Dar pe moment se bat sa isi pastreze status quo-ul.
Acum este in dezbatere publica noul cod rutier cu amenzi foarte mari, dar si cu modalitati de oferire de certitudine pentru pedeapsa. Logic, face sens ca toata lumea sa respecte regulile. Am avea o lume mai buna. Practic, fiind aproape toti cu musca pe caciula mai mult sau mai putin, am prefera sa nu se aplice. Dar aplicarea regulilor este pentru noi evolutie. O evolutie cu ajutorul batei. Dar evolutie.
Evolutia prin coercitie la nivel personal are foarte multe parti bune, mai ales daca cei care te obliga la evolutie stiu mai bine decat tine. Problema este ca in general cei care au coercitia la indemana, TOTI cred ca stiu mai bine. 🙂
Eu, spre exemplu, cand eram in generala vroiam sa ma duc la liceu de electronica. De ce? Pentru ca noi aveam un televizor cu lampi alb-negru care se strica tot timpul. Evident, chemam reparatorul de televizoare tot timpul. Si mi se parea ca te umpli de bani daca esti reparator de televizoare. Doar ca maica-mea avea alta parere. “Trebuie sa te faci contabil – contabilii castiga bani” (era atunci perioada dupa revolutie cand se faceau firme si se cereau contabili). Asa ca am intrat in domeniul economic, unde a fost mult mai bine. La mine a functionat. Si la altii functioneaza, la altii nu (mai ales daca ulterior ajungi sa vezi ca adultii au o viziune prea ingusta). Depinde de mai multi factori. Eu am avut norocul ca maica-mea avea o viziune mai buna decat mine, copilul visator. Altii au ajuns in cariere pe care le urasc fiind impinsi de parinti care le vroiau binele, dar nu aveau viziune. Dar o sa vorbim alta data despre asta…:)
Acestea fiind zise, va rog si pe voi sa atrageti atentia celor care scuipa semintele pe strada sa nu o mai faca. 🙂 Sa folositi puterea voastra de coercitie sa faceti bine, sa faceti lumea din jurul vostru sa evolueze. Bafta!
Am un prieten care spune lucrul acesta. Si are dreptate (in foarte mare parte). Exista o inertie in a adopta lucrurile, in a lua decizii si in a-ti forma o parere despre ceva/cineva.
Decizia de cumparare a unui frigider dureaza in medie 6 luni. Adica timpul de cand apare nevoia pana cand ai efectiv frigiderul in casa. De obicei nu este o decizie de impuls.
Cand femeile vad o pereche de pantofi care musai trebuie sa ii aiba, pe langa celelalte 100 de perechi, decizia de cumparare dureaza 10 minute. Clar, decizie de impuls.
Un telefon mobil, aproximativ o luna.
Pentru o vacanta, poate sa dureze tot cateva luni. Si tot asa….
Imaginati-va ca respectivii care vand aceste produse cu durata mai mare de decizie, pana tu, cumparator, faci efectiv achizitia, trebuie sa depuna un efort consistent in timp. Trebuie sa aplice tactica picaturii chinezesti. Sa fie acolo, pe “radarul” consumatorului. Si, daca sunt suficient de persistenti si constanti in timp si reusesc sa il convinga, e doar o chestiune de statistica si de timp pana cand respectivii vor cumpara.
In facultate aveam un coleg care “baga fise” la fete. Pur si simplu nu se lasa, si desi stia ca unele erau inabordabile pentru cei ca el (nici frumos, nici bogat), facea lucrul acesta cu obstinenta. Evident, ca era o persoana foarte placuta de sexul feminin. Si acum este un vanzator de cariera in industria auto, ducand “bagatul de fise” la un nou nivel.
Faptul ca NU SE DADEA BATUT il ajuta enorm. Pentru ca stia ca isi imbunatateste sansele. Stia ca statistic trebuia sa vorbeasca cu X oameni, iar din acestia y% sigur cumparau. Erau numere.
Toti vindem ceva. Unii timpul, altii cunostintele, altii produse sau servicii. Daca nu reusim sa ne vindem repede ce avem de vandut nu trebuie sa abandonam. Trebuie sa gasim explicatii LOGICE si solutii la fel de LOGICE. Si sa nu ne dam batuti, pentru ca pana la urma, statistic vorbind, o sa avem succes 😉
Chiar, daca altii pot, tu de ce nu ai putea? Ai ciunga in par? Nu sunt aliniate planetele? Nu te duce procesorul? PROSTII. In special daca ai exemple clare ca altii au putut, atunci sigur si TU POTI.
Ce ANUME sa poti? Nu conteaza. Orice iti pui in minte.
Sa gasesti noi surse de bani.
Sa faci o afacere de succes.
Sa iti faci viata frumoasa.
Sa reusesti la examene. etc., etc., etc..
Ne place sa vedem exemple de oameni INSPIRATIONALI. Sunt oameni care au reusit sa ne surprinda.
Oameni care au devenit presedinti desi aveau handicap evident (Barack Hussein Obama – negru cu nume de arab, Roosevelt – scaun cu rotile, Basescu – sasiu si nume care tradus in limba engleza suna foarte ciudat).
Oameni care desi nu aveau picioare au castigat medalii olimpice la alergat (Oscar Pistorius).
Miliardari care au ajuns miliardari avand bube pe fata, tineri fiind (Zuckerberg, Bill Gates). Si tot asa….
Daca vezi ca altii pot, inseamna ca si tu poti. Punct. Trebuie doar sa iti pui mintea si energia sa lucreze.
Sunt oameni care au facut lucruri care NIMENI nu le-a mai facut (Columb, Magellan, Edmund Hillary, ). Nu zic sa fii ca ei. Nu in prima faza. Macar fa ceea ce altii deja au facut. Pentru ca stii ca se poate.
Eu sper ca DA. 🙂 Pentru ca sunt onorat sa am de-a face cu oameni care muncesc din greu ca sa isi atinga scopurile. Care nu se lasa batuti cu una cu doua. Care desi e greu, NU renunta si merg mai departe. Luptatori.
Cei care nu au simtit ceea ce simte personajul din imagine se pot incadra doar in 3 categorii:
– abandonaci prematuri – care la primul semn de greutati au dat bir cu fugitii
– amnezisti – au uitat ca s-au zbatut ca pestele pe uscat
– mega norocosi – totul le-a mers ca uns in viata (pana acum).
Nici una dintre cele 3 categorii nu este una de la care sa inveti.
De exemplu, ieri am lansat un proiect pe internet (FBCombinator – sa vezi in conditii de discretie maxima cine dintre prietenii tai de pe facebook s-ar combina cu tine). Initial, estimarea era ca o sa dureze maxim maximorum 5 zile (pesimist). Dupa aproape 1 luna de munca si stres, am reusit ieri sa il pun live. Imperfect. Dar functional. Si ma gandeam de N ori ca nu o sa se mai termine niciodata. Cum rezolvam o problema, mai apareau 2. Cum le rezolvai si pe respectivele, mai veneau ca un croseu de dreapta altele. Tot apareau alte proiecte si prioritati si nu se mai lucra aici cu zilele. Si tot asa.
Si strangeam din dinti, simtind cum bat pasul pe loc si incercam sa gasesc solutii sa ies din cercul vicios. Foarte greu. Dar satisfactia este foarte mare cand vezi ca este functional totul.
Oamenii ambitiosi invariabil dau de greutati. Si, daca au motivare suficienta, gasesc energia sa mearga mai departe. Diferenta dintre un om de succes si unul mediu este gradul de toleranta la efort. Cu cat renunta mai tarziu la idealul sau.
Aici mai intervine un aspect. Se zice ca trebuie sa stii cand trebuie sa renunti. Si aceasta e in deplina contradictie cu ce am zis pana acum “Never give up”. Intradevar, este o dilema. Poate faci munca de Sisif intr-un domeniu stupid, fara viitor. Poate esti sapator de santuri. Si dai la tarnacop mai bine si mai mult decat toti ceilalti coechipieri ai tai. Dar, chiar daca ai castiga campionatul mondial la sapat viteza, tot nu ai ajunge departe, mai ales daca visul tau este sa iesi la liman cu banii. Si la un moment dat trebuie sa zici “STOP, ma apuc de altceva.” Ca sa nu persisti in propria prostie 🙂
Intrebarea de 100 de puncte este: cum alegi tintele pentru care merita sa te bagi? Raspunsul aici depinde de voi. 🙂 Bafta!
Vreau sa va impartasesc unul din cele mai tari invataminte care le-am tras in ultima vreme.
Noi lucram cu 5 agentii de publicitate din New-York. Una dintre ele in ultima vreme a decis ca vrea sa se reinventeze. Si-a gasit un mentor/consultant pe la vreo 60 de ani, expert in business, care face o gramada de bani vanzandu-si experienta indelungata. Si respectivul mentor a zis asa:
“Ia sa ne uitam noi la cifra voastra de afaceri pe ultimii ani. Buuun. Se vede trendul pozitiv. Se vede ca progresati. Dar va miscati foarte greu. Cresterea de la an la an este mica. Voi aveti cateva puncte forte extraordinare pe care nu le monetizati corespunzator. Nu sunteti logici in ceea ce faceti. Va ocupati prea mult de ‘micimi’ si nu de viitor. Tu, patronul, in loc sa faci lucruri care sa asigure cresterea sustenabila a companiei te bagi in taskurile zilei, in loc sa externalizezi. Etc, etc….
Daca voi faceti aceleasi lucruri care le faceti pana acum probabil ca o sa cresteti cu acelasi procentaj si anul asta si anul urmator. Si eventual o sa muriti sau o sa va reinventati, pentru ca ritmul in care munciti nu este sustenabil pe termen lung.
Hai sa facem in felul urmator.
Va iau sub aripa mea. Va zic ce trebuie facut si va bat la cap sa le faceti. Voi le faceti. Peste 12 luni, daca depasim cu x% cifra de afaceri care oricum o sa o faceti, atunci imi dati y% din profitul incremental sau actiuni in firma. Este mai bine sa detii 90% din ceva mare decat 100% din ceva mic. “
Zis si facut. Au batut palma si s-au apucat de lucru.
Primul lucru care l-au facut a fost unul foarte curajos. Concedierea clientilor mici care genereaza pierdere pe termen lung.
Cum au facut asta? Ei taxeaza ora cu 125 usd. Le-au dat un mail la toti clientii mici si le-au zis ceva de genul:
“Dragi clienti, noi ne reinventam. Asa ca va dam doua optiuni. Ori ne platiti in avans cate 10-20-50 de ore la pretul de 150 usd/ora si consumam din ele iar cand ajungem aproape de zero refacturam, ori cand o sa aveti nevoie de noi, o sa va punem ultimii pe lista de prioritati si o sa va taxam 300 usd/ora.“
Foarte curajos gestul. Surprinzator e ca au avut clienti care au si ales unele din aceste variante 🙂
Zilele trecute, consultantul a facut o “sezatoare” unde i-a adus pe toti clientii lui, si pe cei cu bani si pe cei fara bani. Si le-a dat un test foarte important, in urma caruia a concediat toti clientii lui care NU plateau, in afara de aceasta agentie. De ce? Pentru ca nu au raspuns corect la o intrebare foarte importanta,.
Intrebarea era: “Care este motivul pentru care voi, cu firmele voastre, sunteti in aceasta situatie, in care sunteti acum?“
Voi ce ati fi raspuns? Dati-ne un mail la go-at-startevo.com cu raspunsul vostru, sa vedem daca este corect. Eu l-am ghicit 🙂
Acum, ideea este in felul urmator. Acest mod de operare, in care cel care ajuta primeste un comision/actiuni din cresterea suplimentara adusa de el DUPA ce a adus-o este o super idee. Cred ca multi dintre noi romanii am semna pentru ea. Atat ca firme cat si ca persoane.
Problema e, asa cum discutam si cu Scarlatescu saptamana trecuta la carciuma, ca romanii ar face doar jumatate de promisiune. Cand s-ar vedea cu sacii in caruta, i-ar da papucii celui care i-a ajutat. Acest lucru mi s-a intamplat de cateva ori in Romania si de aceea cred ca este foarte greu implementabil datorita neseriozitatii noastre.
“De ce sa ii dau omului 20% din firma? Doar pentru ca m-a ajutat? Ia mai da-l dracului…. Ca de acum ma descurc singur. La revedere fraiere!!!! :))“
Voi ati accepta acest mod de business ca accelerare a cresterii personale? Pana la capat?
Week-end-ul trecut am vorbit cu un prieten vechi de prin Ploiesti. Ne vazuse masina cand am fost joia trecuta sa dam bursa StartEvo la Colegiul National Economic Virgil Madgearu. Si curios din fire, m-a intrebat ce caut prin Ploiesti in mijlocul saptamanii?
I-am raspuns ca am venit special de la Bucuresti sa filmam castigatorii Burselor StartEvo. Dupa care, pauza…. Dupa care, tirada.
Hai ma Norule (asa ma alinta el), ce-ai fumat? Tu nu ai ce face cu banii??? 30 eur/liceu x 10 licee = 300 euro. Doar intr-o luna. Plus motorina. Plus timp. Si pana la Targoviste, Moreni, Targu Jiu, Brasov…. Si luna urmatoare la fel… Tu nu esti sanatos la cap? De ce nu le cumperi copiilor tai bomboane? De ce te intereseaza copiii altora? Doar nu vrei sa salvezi tara asta? Ia zi, tie ce iti iese din afacerea asta…. Vrei sa ajungi in rai, sau ce?…..
Si intrucat de-a lungul celor 2 ani de existenta StartEvo am mai primit intrebarea asta, poate nu asa de virulent, am zis sa raspund.
Ce ne iese noua (fondatorilor) la treaba asta cu StartEvo. 🙂
Pai, avem o gramada de avantaje. Sa le luam pe rand.
SATISFACTIE
Avem o mega satisfactie de sine. Ne simtim bine sa facem mici schimbari in tara asta. Am facut asta cu mult inainte de a crea StartEvo. Am facut “Romane, Fii mai neamt!“. Am incercat la toate brandurile la care am lucrat sa ma/ne implicam in activitati sociale, sa facem BINE. La BestJobs, acum 7 ani de zile, cand am mers pe pozitionarea e-Volueaza si am incercat sa cointeresam (fara prea mare succes) oamenii sa vada ca tine de ei sa fie mai usor angajabili. La Coca-Cola Romania, cand am avut multe initiative bune in acest sens. Alina, pe vremea cand lucra la Volksbank se implica in tot felul de actiuni de caritate. De 6 ani facem Craciun Special, prin care mergem la copii bolnavi de cancer in stadii terminale, la orfelinate si la scoli speciale… Iulian se implica de cand se stie sa ii ajute pe altii, prin forta exemplului.
BILE ALBE
Facand bine am vazut ca se acumuleaza bile albe (karma pozitiva, fengshui-uri sau cum vreti sa ii spuneti) – ce conteaza e ca facand bine ni se intoarce inmultit. Si ne simtim bine. Si e fain.
Desi pare o intrebare sugubeata, nu este. Chiar este un foarte serioasa, cu un scop anume. 🙂
Imi aduc aminte ca acum ceva vreme aveam o dezbatere aprinsa cu cineva care nu credea in existenta extraterestrilor (eu fiind o persoana rationala, am ajuns la concluzia ca ar trebui sa existe, macar luand in calcul argumentul pur statistic, formula lui Drake). Si interlocutorul meu la un moment dat spune argumentul suprem (al non-existentei): “Domne’, daca exista extraterestrii astia, de ce nu ne-au contactat? Ca suntem inteligenti, am putea purta un dialog civilizat.” (….pauza de ras….)
Asa este. Suntem inteligenti si putem purta un dialog civilizat. Chiar mai mult decat o bacterie. 🙂
Una dintre marile noastre limitari cerebrale este ca traim prea mult orbiti de situatia actuala si nu prea avem capabilitati reale de previzionare. Cu alte cuvinte, suntem putin mai evoluati decat un caine, care daca e satul, se joaca, daca ii este foame, se apuca de hoinarit sa manance.
La fel, daca suntem intr-o situatie grea, nu vedem iesirea. Consideram ca situatia este grea acum si pe viitor si nu vedem solutii.
Cand trimitem CV-uri, ne gandim ca joburile s-au dat pe sub mana, nu ca avem un CV varza.
Cand suntem angajati, injuram patronii ca nu ne dau salarii mai mari, fara sa ne punem in locul lor, sa vedem daca se justifica economic ceea ce dorim noi.
Cei care sunt deprimati, nu vad iesirea din acea stare.
Nu gandim mai mult decat lungul nasului. Nu neaparat pentru ca nu am putea, dar pentru ca ne este lene.
Trebuie intotdeauna sa ne gandim mai plenar, la o scara mai mare. Nu poti sa evoluezi daca gandesti doar la nivelul tau micro. Nu ai cum. Evolutia incepe cu componenta mentala. Stiti, cum zic toate cartile de motivare: “gandeste bogat, ca sa fii bogat”, “vizualizeaza succesul”, “Think Big” si alte prostii similare.
Ca este optimist desi soarta ii da crosee dupa crosee.
Ca este incapatanat sa creada ca lucrurile vor fi mai bune.
Ca nu se da batut cand i se ineaca corabiile.
Tu ce grad de toleranta ai la esecuri/lovituri? Mai mare, mai mica? Spre deosebire de loviturile fizice, care iti pot “stinge lumina”, cele psihice de multe ori se pot contracara prin DECIZIE personala.
Spune asa: Eu DECID sa nu ma las influentat de asta. Decid sa nu ma supar ca un bou mi-a zgariat masina. Decid sa nu ma supar ca am un sef idiot. Decid sa nu pun la suflet ca Steaua a luat bataie (presupunand ca tii cu Steaua) sau ca ai primit numai refuzuri.
Puterea este o chestiune de optiune personala. Oamenii determinati si ambitiosi, puternici mental, sunt ceea ce se cheama oameni puternici.
Alege sa fii un om puternic. Chiar daca soarta tine sa te testeze. Ce alta optiune ai?
1. Stiti de ce oamenii care locuiesc la etajul 1 traiesc mai mult decat cei care traiesc la etajul 9? Pentru ca cei de la etajul 1 urca pe scari, pe cand cei de la etajul 9 merg cu liftul.
2. Stiati ca cei care merg cu masina traiesc mai putin decat cei care merg cu mijloacele de transport in comun?
3. De ce in New-York rata obezitatii este cea mai mica din SUA? Pentru ca aproape toti sunt obligati sa mearga cu metroul. Iar mersul pana la si de la metrou ajuta sa mentinerea siluetei mai bune decat la cei care merg cu masina peste tot.
Am citit ieri in forbes.com un articol foarte interesant (scuze, azi nu am mai gasit linkul exact sa il pun). Doctorii au descoperit ca 30 de minute de miscare pe zi sunt aproape nesemnificative (in sensul ca ajuta, dar este prea putin). Conteaza cat la suta din timpul din stare de veghe il folosesti ca sa te misti si cat il folosesti ca sa stai. Si explicatiile erau multiple:
– prin miscarea muschilor se elimina mult mai eficient toxinele prin sistemul circulator (limfatic si sanguin), care toxine duc la tot felul de cancere – imbunatatirea circulatiei sanguine reduce dramatic riscul de boli cardiovasculare, etc, etc
Toata lumea stie ca oamenii din mediul rural, care se misca de dimineata pana seara, sunt mai sanatosi decat tinerii din ziua de azi.
Acum, intrebarea de 100 puncte este: “Ce dracu sa fac ca sa imi schimb TOT stilul de viata, sa ma misc cat mai mult, dar sa imi faca si placere?”. Pentru ca daca esti atras mai mult de confort decat de efort, nu o sa faci purici prea multi pe planeta asta. Si atunci activitatea trebuie sa faca placere, altfel ajungi urgent pe canapea din nou.
La munca stam 10 ore cu fundul pe scaun. Dupa care (more…)
Sunt foarte incantat de o descoperire personala. In domeniul managementului de proiect, e un fel de reinventare a apei calde, dar, chiar si asa, sunt foarte entuziast. 🙂 Si vreau sa v-o impartasesc si voua, poate va ajuta.
Pentru cine nu stie, Kanban-ul este o metoda de procedurizare inventata de japonezi, care sa te faca sa te organizezi mai bine si sa fii mai eficient. Intrucat eu ma ocup de mai multe proiecte simultan si lucrez cu mai multi colegi in acelasi timp pentru tot felul de proiecte, de diverse magnitudini, proveniente si specificitati, care evoluau constant, trebuia sa gasesc o modalitate prin care sa ma eficientizez. Nu de alta, dar conform trendului actual, urma sa dau coltul, cu toate externalizarile de responsabilitati… 🙂
Asa ca:
– am fost in Bricostore si am luat o placa de pluta de 1 metru x 0.5.
– am atarnat-o de peretele biroului meu
– am luat o gramada de bolduri colorate si post-it-uri fosforescente si am inceput sa ma joc cu proiectele personale. Fiecare culoare are propria insemnatate, fiecare manager de proiect are propria coloana.
Sper sa nu ajung asa 🙂
Care sunt beneficiile:
– vad dintr-o privire cum sta situatia. Cate proiecte am eu si colegii sefi de proiecte, magnitudinea, importanta, etc.
– nu se mai pierd proiecte “de pe radar”
– se vede gradul de incarcare per echipe si pentru mine personal
Cateodata variantele cele mai simple sunt cele mai bune. Noi lucram si cu Basecamp, cu AtTask, cu Google Docs, calendare sincronizate, etc… dar am vazut ca o simpla bucata de pluta imi arata clar prioritatile, si nu ma mai pacalesc singur 🙂
Asa ca va recomand si voua, daca aveti probleme de organizare interna, sa rupeti pisica in doua si sa incercati sa va reinventati activitatea. Incercati lucruri simple, pentru ca merita.
Pe vremuri, cand lucram la BestJobs, am facut un studiu pe vreo 2000 de respondenti, reprezentativ la nivelul tarii, referitor la intentia de a deveni antreprenor. Cifrele erau socante: peste 60-70% din romani sustineau sus si tare ca asta vor face in viata: antreprenoriat!
Toti se saturasera de sefii lor, majoritatea spunea ca daca ar fi in locul lor ar mari salariile angajatilor (adica ei)… Ce sa mai, parea ca tara asta o sa devina un Pamantul Fagaduintei pentru antreprenori.
Problema este ca, si atunci si acum, suntem varza la acest capitol. Ca procent in populatie, stam pe penultimul loc in Europa la acest capitol.
Dar, de ce este asa mare discrepanta intre ce zicem si ce facem? Stiu, suna ca o intrebare retorica 🙂
Evident, din cauza scuzelor MOTIVELOR 🙂 Nu am timp, am prea mult de munca la job, sunt prea obosit, e criza, e iarna, nu e momentul potrivit, nu stiu ce sa fac exact, taxele, capul plecat sabia nu-l taie, dar de ce sa ma stresez acum… Si multe altele
Dar care este scuza PRINCIPALA? NU AM BANI DE INVESTIT.
Am vorbit cu mai multi doritori de antreprenoriat, sa vedem de ce este asa de mare piedica. Si ce am descoperit este ca in timp ce 1/3 sunt niste probleme reale, restul de 2/3 sunt aberatii venind din necunoastere.
Sa le luam pe rand:
Bani pentru infiintarea unei firme
Ca sa faci o firma in Romania este foarte simplu fata de cum era pe vremuri. Te duci frumos la Registrul Comertului pe propriile tale picioare, de la Informatii ti se da o foita cu o lista de documente de care ai nevoie (copii buletine, acordul vecinilor, act societate, etc). Faci rost de respectivele documente, le pui intr-un dosar si vii din nou. Tot de acolo iei disponibilitatea pentru numele firmei, depui actele si gata, te cheama dupa cateva zile. Costurile, impreuna cu stampilele sunt undeva sub 150 eur. Nu ai nevoie de avocat, de notar sau altele de genul.
Sediu
Intr-o vreme de criza, este ideal sa nu dai bani pe sediu. Multi isi iau sediu, mobila, calculatoare, licente, etc. Platesc costurile de servicii ca pentru firme, care toate sunt mai mari (de la Internet pana la gaze). Chiria e mai mare, chiar si la intretinere te umfla daca esti firma. Incepe cu MINIMUL necesar, salveaza fiecare euroi, pentru ca, cel putin la inceput, nu se justifica sa te arunci la costuri. Evident, conteaza si domeniul de activitate, dar, acum, cum sunt foarte multe afaceri care NU au musai nevoie de sediu fizic, problema este mult si simpla.
Costuri periodice, indiferent de cata activitate o sa ai, sunt minim 3:
Contabila (stiu firme mici care prefera sa isi faca ele contabilitatea, sa stea pe la cozi, pe la ITM, etc). Parerea mea este ca nu se justifica de nici o culoare sa iti pierzi timpul pentru aprox 100 eur + TVA/luna. In schimb asigura-te ca ai o contabila careia ii merge creierul, nu doar face inregistrari in inertie. Ar fi bine sa te si sfatuiasca ce sa faci, ca sa iti optimizezi costurile.
Costurile cu contul bancar
Costurile minime cu cheltuielile salariale (tot trebuie sa ai un angajat pe firma, chiar daca esti tu si chiar daca esti cu 1-2 ore pe zi)
Transport: Unii patroni “proaspeti” primul lucru care il vor este masina. Ce patron o sa fiu daca merg cu metroul? Raspuns: (more…)
Eram cat pe ce sa scriu un articol referitor la trenduri, cand m-am oprit, aducandu-mi aminte ca am spus ceva diametral opus acum ceva vreme (Teoria Punctelor de Inflexiune), lucru in care cred in continuare cu tarie. Asa ca am ajuns intr-o dilema, fapt pentru care va cer ajutorul. 😉
Dar cum am ajuns aici: multi dintre noi zic ca vor sa evolueze, dar cand se mai termina un an vad ca sunt tot acolo. Si mai trece un an si sunt tot acolo. Bat pasul pe loc.
Am ajuns la concluzia ca poti sa estimezi ce ti se va intampla peste un an (evident cu oaresicare marja de eroare) uitandu-te la o unitate de timp suficient de mare cat sa poti scala rezultatele. Cu alte cuvinte “Daca freci menta acum, o sa freci menta si peste un an“.
Trendurile sunt, pentru cine isi aduce aminte de matematica din liceu/facultate, o modalitate prin care poti prevedea viitorul apropiat pe baza evolutiei trecute. Adica se face un grafic cu, sa zicem, evolutia pe ani a cifrei de afaceri a unei firme pe ultimii x ani, tragi o mediana si poti sa iti dai seama, cu un grad de predictibilitate X evolutia pe anii urmatori. Evident, daca peste respectiva firma cade un meteorit, s-au dus naibii estimarile, cu sau fara trenduri.
Dar, statistic vorbind, poti emite o ipoteza despre viitorul apropiat. 🙂
Asa cum poti sa emiti judecati matematice despre trenduri economice, cam la fel te poti hazarda sa estimezi evolutia personala a cuiva. Cu alte cuvinte, daca vezi pe cineva ca de 5 ani freaca menta si se rateaza, poti spune, cu un grad destul de mare de certitudine ca asta o sa faca si in urmatorii 1-2 ani.
Unii oameni, printre care ma numar si eu, am incercat la un moment sa gasesc niste relatii intre starea initiala a unei persoane si evolutia ei peste multi ani. Evident, daca cunosti o persoana de 2 ani de zile, este o probabilitate foarte mica sa ai dreptate daca estimezi ca o sa se rateze sau nu peste alti 20 de ani. Dar chiar si asa, am incercat si am testat acest lucru, concluzia nefiind una extrem de relevanta.
Exista o stare inertiala foarte mare. Si voi, daca va uitati in jurul vostru, veti vedea “lepre” care sunt asa de ani de zile si care vor fi la fel si in viitor. La fel, vedeti ca sunt oameni care au crescut pana acum si puteti sa estimati ca vor creste si in continuare.
Dupa cum va spuneam, eu sunt din ADN o persoana introverta. Cand eram in liceu, eram introvert hard-core. Va mai povesteam eu de asta aici.
Din dorinta mea de a-mi depasi conditia, am inceput sa fac tot felul de experimente. In special experimente care ma scot din zona de confort. De exemplu:
In decembrie am impartit fluturasi cu Iulian Craciun la metrou la Brancoveanu, de ma intalneam cu diversi cunoscuti, care se mirau si ziceau: “Ce dracu cauti aici, nu ai o companie de condus???”
Am facut “vanzare” cu Iulian Craciun, cand a candidat la Senat anul trecut. Adica eram imbracat cu o canadiana colorata strident, cu “Iulian Craciun Senator” si abordam oamenii pe strada, incercand sa le “vand” candidatul. Intr-o singura zi am vorbit cu mai multi oameni straini decat am vorbit in TOATA viata mea. Vreo 400. Enorm!
De ceva vreme am inceput sa testez sa fiu mai “vorbaret”. Adica sa vorbesc mai mult decat trebuie cu persoane pe care nu le cunosc. 🙂
Vreau sa dau un exemplu o situatie – “Vrei sa cumperi cartofi la piata.” Cum arata un exemplu clasic de conversatie?
Tu: “Dati-mi si mie 2 kile de cartofi”
Vanzator: “4 lei”
Tu (eventual, daca esti bine-crescut): “Multumesc. O zi buna.”
Vanzator (daca nu este “miticul” perfect, prototipul perfect de vanzator bucurestean sictirit): “Eu multumesc. Va mai asteptam.”
Cum arata acum o conversatie de achizitie cartofi purtata de mine?
Eu: “Sarumanaaaaa! Ce mai faceti?” (inca o data mentionez ca nu le cunosc pe respectabile dudui care vand in piata.)
Ea (socata): “Aaaa…. bine”
Eu: “Cum merge vanzarea? Vad ca nu prea sunt clienti.”
Ea: “…Pai e cam greu, criza…”
Eu: “Dati-mi si mie niste dovlecei d’aia mai frumosi, care va plac dvs. Si 2 kile de cartofi, asa mai potriviti. Dar sunteti bine, ca va vad cam suparata?”
Ea (mai relaxata): “Pfiuuu. Pai am crezut ca sunteti Garda. Ca a venit de 2 ori saptamana asta. Si ma si gandeam. Nici nu prea am vanzari si iar au venit astia…”
Eu: “Adica, cum, daca va dau “sarumana” inseamna ca sunt de la Garda? Clientii nu va dau Buna ziua? :)”
Ea: “Pai… nu prea.”
…
(aici mai discutam diverse)
…
Ea: “Uitati si restul. Multumim frumos si va mai asteptam pe la noi.”
Eu: “Eu mersi. 🙂 Si acum actele la control! Hahaha. Glumeam. Sa aveti o zi buna!”
Desi nu toate conversatiile sunt atat de pitoresti, incerc sa ma bag in seama cu toate babele (indiferent daca vand patrunjel sau papaya). Si am vazut ca sunt mult mai prietenoase.
KIDIBOT este platforma educationala care ii motiveaza pe copii sa vrea sa citeasca mai mult. Ei raspund la chestionare, dovedesc ca au citit anumite lecturi si castiga puncte cu care isi ajuta echipa sa lupte impotriva CROCOBETILOR (niste extraterestrii nesuferiti care vor sa cucereasca Pamantul prin lene si prostie). Intrati acum pe www.kidibot.ro.
Vreau sa va impartasesc unul din cele mai tari invataminte care le-am tras in ultima vreme.
