1-2, 1-2, 1-2 – ha, ha, ha
In clasele 1-8, la Ploiesti, eram cel mai slab la sport. De departe.
– Cand se alegeau echipele de fotbal, eu eram ultimul ales.
– Cand alergam de rezistenta in jurul scolii, imi dadeam sufletul si deabea ajungeam.
– La viteza eram primul de la coada.
– Muschi – lipsa.
Bine ca ma ducea capul cat de cat si eram printre cei mai buni la invatatura. Tocilar prin definitie, ce sa mai…
Totodata, am avut noroc de cel mai tare profesor de sport din lume. Nae (Domn profesor Danieleanu). The best! Acum il apreciez, dar atunci eram terorizat de el. Ne forta pe noi, prichindeii, ca pe trupele anti-tero: alergare prin zapada, flotari, abdomene, spirit concurential.
Dupa ce am ajuns la liceu, mi-am dat seama ca eram brusc printre cei mai bine pregatiti fizic: abdomene, rezistenta, orice. Eram calit! In plus eram dezgustat de cei care faceau rost de adeverinte sa stea pe banca. Mi se impregnase o mentalitate de luptator, fara ca eu sa imi dau seama.
Acum, dupa ani de zile, imi place sa fac jogging, cate o ora-doua. Imi place sa inot kilometrii odata. In ultimele 12 luni am inotat echivalent distanta Bucuresti – (more…)