Unirea face puterea, cu o conditie….
… sa nu te unesti cu niste moluste, carcotasi sau vaci autiste. Cu alte cuvinte sa nu te unesti cu niste pietre de moara, care sa te traga in jos. 🙂
Scriu acest articol la suparare. Sunt suparat (sau mai degraba frustrat) de imobilismul si lipsa de implicare de care dam dovada ca indivizi atunci chiar cand ne sunt la mijloc interesele noastre. Ca atunci cand pierdem BANI in mod direct. Sau cand altii ne calca direct pe cap. Sau cand faci un bine si respectivul bine nu este folosit sau apreciat. Stam si inghitim, ca niste vaci indulgente. Capul plecat sabia nu-l taie, nu-i asa?
Am constientizat ca eu personal am trecut prin 3 faze pana acum:
Faza 1. Perioada de “Singur impotriva tuturor”. Pana la 20 si ceva de ani eram mandru ca TOT ce am reusit in viata am reusit fara pile, networking, relatii. Am muncit ENORM. Am “pierdut” ani gandind, invatand, testand, muncind. Si am ajuns departe. Dar am fost un prost. Cineva mi-a deschis ochii referitor la beneficiile networkingului si unde as fi ajuns daca as fi folosit beneficiile retelei. Ma rog, cat traieste omul invata. Si am trecut la urmatoarea faza…
Faza 2. Perioada de idealism proletar. Folosind relationarea, am incercat sa schimb lumea. Intai pe mine, pe urma masele. Nici asa nu a fost bine, pentru ca trebuie sa existe un echilibru in tot ceea ce faci. Si masele au cateva atribute pe care un idealist nu le vede foarte bine: imobilitatea, lenea, o lista diferita de prioritati si o zona de confort. Asa ca mi-am luat-o de multe ori peste scafarlie… Am constientizat conceptul de idealist-realist. 🙂
Faza 3. Perioada de Ninja kick. Echipe mici si mega determinate. Module de fanatici. Asa mi-am dat seama ca poti sa faci ORICE daca esti o echipa mica si care depune eforturi extrem de concentrate. Intr-o masa mare de “lasa-ma sa te las”, o mana de oameni fanatici poate face absolut orice. Pacat ca nu constientizam asta mai multi dintre noi, romanii. Am schimba natia asta si lumea.
Am renuntat la ideea de (more…)
