Run, Forrest, Run!
Stiti filmul “Forrest Gump”, cu Tom Hanks? E un film foarte cool, despre un tip cu IQ de 76, care se bucura de viata, vede partea plina a paharului si care reuseste sa faca foarte multe lucruri, care il implinesc.
Este un film extrem de inspirational. Te uiti la omul ala, nu dai doi bani pe el la inceput, dar pe urma iti dai seama ca te inseli. Aparentele inseala.
Acel film spune ceva despre reusite in viata si relatia lor cu IQ-ul respectivei persoane.
In general, nu exista o relatie direct proportionala intre IQ si succesul unei persoane in viata.
Si un corolar al acestei “teorii” – In general, nu exista o relatie direct proportionala intre IQ si fericirea unei persoane.
Sunt cateva aspecte care merita discutate.
#1. ce inseamna success in viata. Pentru unii inseamna sa castige multi bani (si cuvantul “multi” poate sa difere enorm, in functie de asteptarile omului respectiv). Pentru altii inseamna faima. Pentru altii inseamna sa aiba satisfactia de sine ca au ajutat niste copilasi sa invete limba franceza. Societatea ne implanteaza in cap niste modele, pe care incercam sa le atingem, intr-un spirit de turma mai mare sau mai mic
#2. de ce unii ating succesul mai usor decat altii? Si de ce IQ-ul nu este un factor hotarator. Educatia ne spune ca logic, cu cat esti mai destept, cu atat ai sanse sa reusesti mai multe in viata, corect? Sunt exemple nenumarate, prin care oamenii mai needucati sau mai prosti au joburi mai prost platite si automat sunt categorisiti ca ne-avand succes. Pe de alta parte sunt milioane de oameni cu facultate (care teoretic sunt mai destepti decat cei fara facultate, nu? 🙂 ) si care castiga 2 lei pe luna.
Determinarea si ambitia sunt factori mult mai puternici in obtinerea succesului decat IQ-ul. Asa, sunt foarte multe genii pustii. Branza buna in burduf de caine. Care au creier, dar sunt lenesi. Si atunci successul lor este sub-optim. Pe cand sunt foarte multi oameni fara veleitati de IQ de 150, care au ambitie si care reusesc prin persistenta sa castige ceea ce altii nu reusesc. Evident, ca sunt si mai multi oameni cu IQ mic care sunt si lenesi si atunci aceasta combinatie devastatoare ii face sa fie paraleli cu succesul.
Conteaza sa ai acel foc interior, in stomac, care sa il simti ca e acolo, si care sa iti dea energia sa FACI lucruri, sa te misti, sa evoluezi. Pana la urma evolutia personala este… personala. Tine de tine sa mergi mai departe, fara sa stai si sa analizezi orice detaliu, orice sansa ca activitatea ta sa dea gres.
Un bun prieten care a facut MBA-ul a zis ca ii pare rau, ca facand aceasta forma de educatie superioara l-au invatat sa vada intr-o potentiala afacere milioane de motive pentru care ea nu va merge. MBA-ul ajuta foarte mult optimizarilor proceselor existente si mai putin partilor aventuroase, inovative.
Asadar, daca vrei sa iti atingi visurile, nu mai sta. Du-te catre ele de acum. Nu mai astepta. Alearga catre ele. Timpul este limitat 🙂