Pentru unii, evolutie personala inseamna sa zica “Multumesc”
Acum 2 ore am fost sa imi duc kinderul cel mare la gradinita. Cand sa plec, vad un Mercedes vechi, cu numere de Bulgaria care se impotmolise in mijlocul strazii. Avea tractiune spate si accelera ca dementul. M-am dus sa il ajut din proprie initiativa.
Dai si-mpinge. Balans. Nici o sansa. Mai vine o persoana. Iar. Inainte, inapoi. Din fata si din spate. Nimic. Ma duc sa ii pun niste lemne sub roti, sa nu mai derapeze. Iar, hei-rup. Nimic. Mergem la gradinita, sa imprumutam o lopata, sa scoatem gheata de sub rotile nefericitului.. Punem iar vreascurile antiderapante. Iar heirup. Scoatem in final masina din gropile pe care singura si le facuse. Se opreste 2 metri mai in spate. Da sa plece inainte. Iar patineaza si face sleauri. Iar dai si impinge. Intr-un final, am reusit sa o impingem sa capete oaresicare inertie si sa iasa din zona cu nisipuri miscatoare.
La plecare, omul se da jos din masina sa se uite la roti, se urca inapoi si pleaca. Fara sa-mi zica NICI un multumesc. Moment in care m-am enervat si mi-am adus aminte de vorba aia romaneasca cu facerea de bine.
Cred ca lipsa de recunostinta este cel mai mare dusman al civilizatiei. Pentru ca te (more…)