Dacă visurile noastre ar fi mai regulate, mai conectate, ele ar avea de asemenea mai multă importanţă pentru noi
(citat Ernst Mach)
Unicul ingredient important în formula succesului este să ştii să fii prietenos cu oamenii.
(citat Theodore Roosevelt, Jr.)
Azi am fost pe la Calin (Voltaj). Tocmai facea o inregistrare cu cele 4 tipe violoniste din ultimul lui turneu (care suna bine-bine). Si v-a vorbit pe camera pentru cateva minute despre lucrurile pe care el le considera importante pentru a reusi. El este un om care a plecat de la zero, s-a zbatut, a cazut, s-a ridicat si a mers mai departe, cu multa abnegatie. Este un exemplu si el si prin melodiile pe care le canta.
Calin este un model de urmat, din punct de valorilor si modului in care a reusit in viata! Tot respectul!
Cateva fragmente din film:
Orice ideal ai trebuie sa muncesti foarte mult pentru el.
Nimic din viata nu iti cade din cer
Chiar daca ai talent, trebuie f multa munca
Intotdeauna am fost lasat de parinti sa fac ce vreau atata timp invatam la scoala.
Nu am realizat nimic in viata mea fara sa muncesc foarte mult.
Am stat in camin, am stat in gazda la o doamna in varsta, am stat in chirie si toti anii astia am studiat si am luptat foarte mult sa ajung aici.
Succesul cere multe sacrificii.
Daca unii stau prin club pana la 5 dimineata si a doua zi sunt prea obositi, poate nu realizeaza lucrurile deloc.
E foarte important sa iti traiesti viata ca la 20 de ani. Sa te bucuri de viata.
E important sa te distrezi. Dar trebuie fie un echilibru
Nu trebuie sa ai pile! Cand am venit in Bucuresti, nu cunosteam pe NIMENI. Ma plimbam pe Magheru, ca era singura strada care o stiam si incercam sa descopar orasul
Am fost la preselectie pentru Scoala Vedetelor la TVR. Din 600 candidati au fost alesi 2, dintre care eram si eu.
Toate lucrurile le-am facut fara sa am vreo relatie.
Nu toate proiectele mi-au iesit. Dar nu trebuie sa crezi ca cineva are ceva cu tine. 🙂
Eu am plecat la 20 de ani din Cluj. A fost un efort foarte mare. Mi-am continuat scoala, pentru ca nu stiam daca o sa am succes in partea cu muzica si vroiam sa am un viitor asigurat: sunt economist (Finante Banci)
Pas cu pas, cu ambitie, cu munca multa am reusit sa imi cladesc o cariera.
Daca e sa va dau un sfat: orice meserie o faci, sa o faci ca lumea. Ex: doamna care imi face menaj. Trebuie sa devii un bun profesionist. Indiferent de domeniu.
Daca iti faci treaba cu profesionalism, NU ARE CUM sa nu iti fie bine 🙂
Succesul a fost întotdeauna un fiu al îndrăznelii.
(citat François-Marie Arouet de Voltaire)
Să mergi din eşec în eşec fără a-ţi pierde entuziasmul, acesta este succesul.
(citat Winston Churchill)
În spatele fiecărui succes se află noi culmi care aşteaptă să fie cucerite.
(citat – Matsutatsu Oyama)
Silviu Hotaran, fostul manager Microsoft Europa de sud-est ne da o sumedenie de sfaturi extrem de utile pentru crestere personala.
Daca as vorbi despre viata mea, as imparti-o in mai multe etape:
Cei 7 ani de acasa
Scoala primara + Liceu
Mama mea m-a ajutat foarte mult.
Sunt recunoscator profesorilor mei.
Am fost pasionat de matematica.
Dupa ce am terminat liceul, am ajuns la facultate. Am urmat Politehnica in 74, automatica si calculatoare.
Intre 80-91, am scris cod – am fost cercetator stiintifica la ITC. Am facut reverse engineering. 🙂
Am decis sa ne alaturam sectorului privat. Ne-am alaturat francezilor de la CIEL. Pierre de la de Ciel mi-a propus sa fiu manager.
Cati ani crezi ca vei mai fi competitiv scriind cod?
Nu trebuie sa iti fie frica sa incerci lucruri noi. Nu se stie niciodata ce talente ascunse ai in tine.
Frica ne impiedica sa facem foarte multe lucruri. Fa-te de ras odata pe zi
5 ani la Ciel.
Am fost primul angajat la Microsoft Romania.
Sunt o persoana foarte curioasa.
Acu 2 ani si jumatate a inceput a 3-a etapa din viata mea.
Un bun comunicator trebuie sa stie sa taca din gura.
Ego-ul ne face sa comunicam de multe ori intr-un singur sens.
Faceam la un moment foarte mult micromanagement – seful lui i-a zis trebuie sa DELEGI si sa nu mai faci asta, chiar daca iti place foarte mult.
Am incercat si am constatat ca imi place 🙂
Vad multi manageri care nu se bucura de succesul echipelor lor. Oare sunt la locul potrivit?
Economia romaneasca sufera de sindromul “One man show” – este o piedica in crestere si faci putin bani.
O alta tranzitie: de la manager la manager cu expunere internationala.
M-am intrebat: care este plusvaloarea mea adaugata?
Ce puteam eu sa fac era sa ajut pe oameni, sa isi faca echipele mai bune.
Cand te ocupi de oameni, este imposibil sa nu ai ce face.
Eu cred in acel management care nu se exercita datorita ierarhiei. Cuvantul cheie – trebuie sa creezi parteneriate.
Care e cel mai bun stil de leadership? Cel care ti se potriveste.
Pasiunea mea numarul 1: sa lucrez cu oamenii. Dar intotdeauna trebuie sa faci clasamente> cine e numarul 1, numarul 2, numarul 3, numarul 4.
Din cand in cand e bine sa faci schimbari in viata, chiar daca iti este bine.
Mi-a luat 2 ani jumate sa ma hotarasc sa plec de la Microsoft.
Dependenta emotionala puternica
Noi oamenii cadem usor prizonierii experientelor pe care le traim. Cu cat experienta e mai frumoasa, cu atat cusca e mai solida.
Lucrurile se schimba in jurul nostru, chiar daca noi ne dam seama sau nu.
Acum sunt foarte mandru de ceea ce fac.
Esecul face parte din viata noastra. Toti gresim. Si toti invatam din greseli.
Nu poti sa amani crearea asteptarilor. Si daca nu creezi tu asteptarile, oamenii le creaza singuri.
De la oameni ca tine, Iulian, eu ma incarc cu energie pozitiva 🙂
Singura dizabilitate din lumea asta este o atitudine negativa 🙂
Toti trebuie sa avem aspiratiile noastre. E bine sa avem asemenea viziuni.
Cred ca impactul pe care il am acum este mai important decat atunci cand lucram ca manager. Contribui la schimbarea de mentalitati.
Ştii că esti pe drumul spre succes dacă îţi faci munca şi nu eşti plătit pentru aceasta.
(citat Oprah Winfrey)
Menţine-ţi gândurile pozitive pentru că gândurile tale se transformă în cuvintele tale. Menţine-ţi cuvintele pozitive pentru că ele se transformă în acţiunile tale. Menţine-ţi acţiunile pozitive pentru că acţiunile se transformă în deprinderile tale. Menţine-ţi deprinderile pozitive pentru că ele se transformă în valorile tale. Menţine-ţi valorile pozitive pentru că valorile se transformă în destinul tău.
(citat din Mahatma Gandhi)
Vorbeam cu cineva care spunea ca nu poti sa iti faci pile si era foarte agresiv in aceasta directie, de parca ar fi detinut adevarul absolut. “Cei care reusesc, reusesc pentru ca au pile si daca nu ai pile nu ai sanse sa faci nimic”.
Vestea buna este ca FIECARE din noi poate sa isi creasca activ lista de pile, cunostinte si relatii. Si aici va impartasim cateva din aceste metode pe care le folosim noi, care sunt normale, de bun simt, nu de chirurgie pe creier. Si care ne ajuta sa evoluam mai accelerat!
IN PRIMUL RAND ESTE O CONDITIE SINE QUA NON
Cel mai important fapt este ca tu sa ai o plusvaloare, care sa te diferentieze de ceilalti si sa nu iti fie rusine sa zici care e aia. Un fapt pentru care prietenii tai sa se mandreasca ca te cunosc. Si sa te recomande pentru ceva anume. Apropo, prietenii tai te recomanda la ceva? Sa fii un instalator SERIOS si BUN. Sau sa fii un expert in e-marketing recunoscut. Sau sa stii sa dansezi extraordinar pe sarma. Sau sa fii un blogger bun. Sau un inginer de constructii care sa fii recunoscut pentru calitatea muncii tale. Sau nu esti nimic, dar te asculta lumea ce spui (esti un influentator de fapt). Sau sa fii putred de bogat. Sau taica-tu sa fie procurorul general al Romaniei sau comisar la Garda Financiara. Sau sa fii un bun programator pe Drupal. Sau o invatatoare care sa stie sa faca meditatii la engleza foarte bine. Trebuie MUSAI sa ai un diferentiator.
Odata ce ai acest diferentiator, ideea este cum ajungi la respectiva viitoare pila, ca sa te pui in valoare. Pentru ca singura modalitate prin care o potentiala pila devine pila este daca el/ea percepe ca tu il poti ajuta cu ceva, direct sau indirect. Altfel vei fi doar o curiozitate intalnita intamplator. Deci tu trebuie sa il ajuti pe pila sa inteleaga ca si tu esti o pila pentru el 🙂
5 MODALITATI PRIN CARE SA ITI CRESTI LISTA DE PILE
Metoda #1. Foloseste-ti prietenii existenti. Cine a auzit de legea celor 6 grade de separare stie ca orice om poate ajunge la alt om din maxim 6 conexiuni. Adica eu pot ajunge la … (sa ma gandesc) la Maradona. Pai il stiu pe media managerul de la Coke, care il stie pe media managerul din Argentina, care il stie pe x care il stie pe Maradona.
Deci poti sa apelezi la prieteni (cea ce in mod normal fiecare om face asta) sa te puna in legatura cu X sau Y.
Metoda #2. Du-te la evenimente. Exista asa numita “socializare” la care strainii sunt experti si noi romanii suntem extrem de slabi. La evenimente de obicei cautam din priviri oameni pe care deja ii stim, si vorbim cu ei. E fain, dar nu aduci sange proaspat in instalatie. Trebuie sa iti cresti cercul de cunostinte. Asa ca, in timp ce stam si molfaim din mancare sau bem un cico, pune ochii pe cineva care nu il stii si agata-l. E foarte simplu. Si spre deosebire de agatarile in sens romantic, aici oamenii apreciaza toti. E un interes autentic. vrei sa stii omul ala cine e, ce face, ce vinde, cu ce se poate lauda, ca sa vezi cum te poate ajuta el pe tine si mai ales cum il poti ajuta tu pe el. Te duci, vorbesti cu el, faci schimb de carti de vizita si treci la urmatorul. Idealul ar fi ca la finalul evenimentului sa ai cat mai multe persoane cu care sa fii facut un contact de business calitativ. Calitativ inseamna sa ramana ceva dupa discutia cea scurta, nu e fast dating de 2 minute, ca sa bifam cat mai mult. Ajunsi acasa, ii dai omului pe mail un follow-ul.
Metoda #3 – Baga-te in seama. Vrei sa il cunosti pe Ghenea de exemplu? Baga-te in seama cu el. Da-i un mail. Suna-l. Abordeaza-l la evenimente. Stabileste o intalnire cu el. Primul pas catre o relatie este sa il cunosti pe om. Asta nu inseamna ca daca ai dat mana cu el il pui la capitolul pile. Dar daca te-ai vandut bine si in capul omului este semnul egal intre numele tau si plusvaloarea ta (IULIAN = Persoana INSPIRATIONALA, WILMARK = organizator de petreceri cu caracter latino, etc), atunci ai sansa ca daca apare oportunitatea, tu sa fii top of mind si sa te sune. In general, tupeul este extrem de util, mai ales cand esti mic. Pentru ca atunci nu te baga nimeni in seama. Si cum se zice “copilul care nu plange nu este hranit” este interesul tau sa fii cat mai vizibil.
Metoda #4 – Fii cat mai vizibil. In general, cei cu “gura mare” ajung sa aiba si expunerea cea mai mare si automat sansele lor de vizibilitate cresc. In plus, multi oameni au sansa ca atunci cand se prezinta unei potentiale pile, acela sa zica “Am auzit de tine”. Foarte frumos.
Metoda #5. Fa-le viitoarelor pile un training gratuit. Sau o demonstratie. Esti meserias? Adica cu adevarat meserias in domeniul tau? Sau mai bine zis vrei sa fii perceput ca un meserias? Ei bine, de ce nu vrei sa impartasesti si la altii din ceea ce stii? Fa un minitraining gratuit pentru prietenii tai si cunoscutii lor care ar fi interesati sa afle niste chestii CARE SA II AJUTE din domeniul tau de activitate. Tu mai ajuti si pe altii, si respectivilor o sa le ramana intiparit in cap faptul ca tu esti GURU in domeniul tau.
Cine zice ca nu poti sa iti cresti lista de pile, cunostinte si relatii e … ne-informat :). Si partea interesanta e ca daca el crede lucrul asta, pentru el chiar asa si e. Daca nu crezi in ceva, sunt sanse mici sa vina acel ceva si sa te loveasca din cer, din porunca divina. Norocul ti-l faci intr-o foarte mare masura cu mana ta.
Sper ca nu am vorbit prea din carti… 🙂 Noi incercam din greu sa facem aceasta socializare pentru noi personal, cu toate ca ne este greu. Este greu, dar satisfactiile sunt incredibile.
Foarte multi dintre noi se plang ca nu sunt apreciati la munca. Spunem ca ar trebui sa primim mai multi bani, ca meritam mai mult. Spunem ca suntem sub-platiti.
Solutia e foarte simpla: daca vrei sa castigi cat meriti, devino antreprenor. Atunci, la final de luna, cat castigi este EXACT cat meriti. Nici mai mult nici mai putin. Deci frustrarea de a nu fi apreciat (si retribuit corespunzator) va dispare. Nu poti sa zici ca seful tau nu iti da salariul care il meriti. TU esti seful tau 🙂
Ca multe alte lucruri in viata, exista o balanta. Pui plusuri si minusuri si vezi care e mai avantajoasa.
Evident, nu toata lumea poate deveni antreprenor. Majoritatea din oameni nu au ce le trebuie pentru asta. Mai ales daca le place sa aiba o senzatie de plasa de siguranta 🙂
Oricum este o experienta care se poate transforma pentru multi dintre voi intr-un nou stil de viata 🙂
Vocea pasiunii este mai bună decât vocea raţiunii. Cel lipsit de pasiuni nu poate schimba istoria.
(citat Czeslaw Milosz)
Avantajul major al unui parteneriat este ca sansele sa se intample obiectul parteneriatului cresc dramatic. Pentru ca in general partenerii trag unul de altul, isi dau suturi in fund reciproc, nu ii lasa pe ceilalti sa renunte. E ca mersul la sala. In 2, sansele de abandon scad dramatic.
Poate merita sa faci un parteneriat.
Evident mai sunt si dezavantajele unui parteneriat. Ca ceilalti te pot fura, ca iti vine sa ii bati daca nu sunt de aceiasi parere cu tine, etc. Dar asta e, trebuie sa analizezi cu atentie si plusuri si minusuri.
In orice caz, daca ti-e lene sau crezi ca nu esti destul de puternic sa duci la bun sfarsit ceva, fa-o in echipa. Exemplu: sa te lasi de bautura, sa slabesti, sa faci un proiect complex, sa castigi niste proiecte europene, sa faci o firma sa mearga, etc. Suna un prieten 🙂
Va mai aduceti aminte cand erati mici si unora din noi ne placea sa ne jucam cu copii mai mari? Era mai cool, aveai de invatat mai multe de la ei, era inspirational. Vroiam sa evoluam mai repede, sa ne facem mari 🙂 Oare de ce nu mai avem aceleasi dorinte si acum, cu aceiasi intensitate? Oare de ce multi din noi nu vor sa se joace cu “copii” mai mari si acum?
Dupa ce am filmat o gramada de oameni interesanti, ne-am dat seama ca la multi dintre ei se regaseste in discursul motivational problema ANTURAJULUI. Foarte multi oameni sunt intr-un anturaj care ii trage in jos. Si se mira ca nu evolueaza. Solutia ar fi ca cei care simt ca e ceva gresit in cercul lor de prieteni sa puna mana si sa isi schimbe anturajul. Do it.
In general anturajul se mosteneste sau se creaza. Oamenii pe masura ce inainteaza in viata isi fac cercuri de prieteni. Prieteni de la generala, liceu, facultate, munca, etc. Dar unii din ei evolueaza, majoritatea stau pe loc. Daca este sa te uiti statistic, anturajul reprezinta majoritatea oamenilor.
Intotdeauna, oamenii care vor sa mearga mai departe simt nevoia sa vorbeasca cu oameni aspirationali, cu oameni cu aceleasi valori cu ei, cu oameni de la un nivel mai mare. Oameni care, dupa ce vorbesti cu ei, simti cum iti creste creierul, cum vezi noi posibilitati, noi orizonturi. Oameni care te inspira si care te fac sa vrei sa zbori. Genul asta de oameni exista. trebuie doar sa ii cauti. Unii iti pot deveni prieteni. Altii doar cunostinte. In ambele cazuri, se justifica sa ii cunosti.
Prietenii nostrii sunt o reflectare a noastra.
Apropo, cum se desfasoara o iesire la iarba verde la voi? Discutati idei, concepte? Sau discutii faptice de genul: Am venit cu 80 la ora…. Cred ca m-a luat radarul…. Masina ta cat consuma. … Da-mi si mie mustarul… Carnea asta e bestiala… facem o tabla? da-ti cu crema, ca te prinde soarele…v-am pupat.
Sunt prieteni si prieteni. Unii poate ca sunt buni la suflet si te simti bine cu ei asa cum sunt. Altii poate ca au IQ de 4 cifre, dar sunt handicapati social. Altii poate sunt oameni normali, care se simt bine sa vorbeasca platitudini. Si tot asa. Majoritatea poate sunt de fapt cunostinte, nu prieteni. Dar foarte mult conteaza sa iti imbunatatesti cercul de prieteni daca nu esti perfect multumit. Pentru ca prietenii ti-i faci si ti-i cultivi. Daca nu ii cultivi, ca o gradina, cad in paragina. Si e pacat.
Tot ce conteaza este sa ai persoane cu care sa poti sa cresti impreuna, cu care sa ai ce sa faci impreuna si cu care sa va ajutati, sa va faceti viata mai frumoasa.
Pana la urma, cum iti asterni asa dormi.
George Lacatus, reporter investigatii la Romania Libera si sunt RROM, lucru de care nu mi-e rusine.
Planurile parintilor mei era sa ajung ofiter in armata.
Am picat al 3-lea. Dupa 3 zile au venit niste politisti la mine acasa si mama s-a speriat. Mi-au zis ca sunt in primii zece picati, si ca e un loc liber la SPP, si ca din cei zece or sa aleaga pe cineva. Principalul atu – o gramada de diploma si medalii castigate la concursurile de judo. Dupa alte cateva zile, i-au comunicat ca nu l-au aprobat. A fost prima cadere psihica 🙂
Am stat 1 an acasa, somer. Am dat din nou examen la Academia Militara, am picat din nou.
Parintii m-au trimis la munca – Am sapat santuri cateva luni 🙂
Am dat examen la un colegiu pedagogic la Focsani si am intrat. Am si predat limba engleza la 2 scoli.
Primul contact cu presa a fost din intamplare. Am facut misto pe baza unui film si un prieten care a auzit “mistocareala” a zis sa o facem la radio, in direct. La radio in Ramnicul Sarat. Prima emisiune: am clacat. mi s-au muiat picioarele, mi s-au muiat mainile, nu am reusit nimic.
Ulterior am inceput incet, incet ce inseamna radio. Am devenit reporter, am realizat niste emisiuni pentru tineri.
6 luni – cursuri intense de jurnalism, cu cei mai buni profesori din america si romania : Claudiu Saftoiu, Marian Chiriac. In octombrie 2000 am ajuns la Curierul National, sa fac practica. Am ramas 4 ani – aici am invatat sa scriu. Sunt multe chestii pe care nu le inveti la facultate. Sa extragi esentialul este foarte greu. Am incaput pe mana Monicai Slavic. Daca nu faceam fata, stiam ca trebuie sa ma intorc acasa.
Am tras de mine!
Am fost chemat la Cotidianul. La sectia investigatii l-am intalnit pe Liviu Avram, un “mic monstru sacru”.
In 2006 am avut ascensiunea cea mai mare.
Am intrat in arhiva loteriei romane pe ultimii zece ani, sa vad de ce NU se castiga potul cel mare.
La inceput potul se dadea saptamanal, ulterior se dadea de 5 ori pe an. M-am interesat in alte tari, unde era loterie. Si era imposibil ca procentul de castig sa cada in halul asta. Dupa ce am publicat ancheta asta, subiectul a explodat. A fost dezbatut, talkshow, etc. Un matematician mi-a aratat ca ce se intampla la loterie calca toate regulile. Vreo 3 luni am urmarit subiectul. Dupa 3 luni, intreaga conducere Loto a fost demisa, vicepresedintele Copos a demisionat.
In 2007, la concursul organizat de Clubul Roman de Presa i-a dat premiul: cel mai bun jurnalist al anului.
Din 2009 sunt la Romania Libera.
Incercam sa formam alti tineri jurnalisti Rromi.
Eu ma duc la o scoala din Ferentari, ca sa ajut copii rromi sa isi depaseasca conditia.
Tatal meu mi-a zis: “La Bucuresti, ca sa reusesti trebuie sa fii mai bun decat 1000 de romani la un loc.”
A fi rrom NU este un handicap!
George Lacatus @StartEvo.
Smiley: “Sunt cantautor, sunt producator, cochetez cu managementul si marketingul muzical, am produs cativa artisti de succes in Romania si planuiesc sa mai produc vreo 100-200.
Am reusit sa-mi cladesc o echipa la HAHAHA PRODUCTION de care sunt mandru, cu oameni care imi sunt prieteni, cu oameni care imi sunt alaturi in tot ceea ce fac, cu care planuiesc sa merg foarte departe, nu numai in industria muzicala nationala ci si internationala.
Am plecat din pura pasiune. In clasa a 5-a, a 6-a m-am indragostit de chitara clasica in special si l-am batut pe tata la cap pana mi-a luat chitara.
Eu am fost un copil foarte incapatanat, asa ca era greu sa se inteleaga cineva cu mine cand imi puneam ceva in cap, ceea ce se intampla si acum: daca eu vreau sa fac ceva, e greu sa ma convingi sa nu mai fac.
Am inceput cursurile de chitara la Liceului de muzica Dinu Lipati din Pitesti, am facut asta in paralel cu scoala, la un moment dat a trebui sa renunt la cursuri pentru ca urma sa dau admitere la Liceu.
Parintii imi spuneau “E bine ca faci asta, e bine ca ai un hobby, dar hai sa nu uitam ca trebuie sa inveti, sa iei la Facultate, sa-ti faci si tu un viito, ca asta cu muzica e o vrajeala. Ce, tu nu ai unde sa ajungi, n-ai ce sa faci.” In Romania atunci nu era nimic, adica era foarte greu sa faci asta ca si meserie, mai ales ca, fiind din provincie, te gandesti: la Bucuresti este greu, nu cunosti pe nimeni, nu stiai de unde sa o apuci.
Nu stiu daca mi-am dorit vreodata sa fiu cantaret, sa fiu pe scena, sa fac asta ca si meserie. Eu am asta pentru ca imi placea foarte mult.
Cand am terminat Liceul, am continuat sa studiez chitara. Eu nu sunt un mare chitarist.N-am studiat intratat de mult incat sa devin un chitarist. Acum ma bucur ca nu am studiat intratat de mult, pentru ca probabil as fi ajuns un chitarist. 🙂
Cand eram mic, in Generala, eu nu spuneam, nu ma gandeam ca o sa ma fac muzician sau o sa fac muzica, ca si cariera, ca si alegere in viata si ba vroiam sa ma fac doctor, ba economist, ba bancher, ba vise ale parintilor care isi doreau ce e mai bine pentru copilul lor.
Am intrat la Liceu, si aparuse moda cu Genius, 3SE, aparusera toate trupele si era deajuns sa te cunosti cu cineva, sa fii vecin cu cineva si sa aveti o pasiune comunca pentru muzica si era de ajuns, iti faceai trupa. Si se faceau trupele, fiecare de bloc avea o trupa. Ne-am facut o trupa, am cantat, am facut muzica, ne-a facut placere.
La un moment dat, printr-o cunostinta comuna tatal meu a reusit sa trimita un demo d-lui Gyuri Pascu. Daca ascult acum ce faceam atunci pot sa spun ca suna foarte prost, dar toate inceputurile sunt greoaie, toate inceputurile sunt cu piedici, cu dezamagiri, cu deprimari totale: “domne’ nu suntem buni, nu suntem noi pentru asta, nu suntem indeajuns de buni, si asa mai departe”. Norocul nostru a fost ca Dl. Gyuri Pascu a inteles ca suntem niste pustani care incercau atunci sa faca diferenta, sa faca altceva. Si intradevar, aveam un alt aer. A avut incredere, ne-a ajutat sa facem un album, la care a contribuit si cu versuri si cu compozitii si ne-a ajutat. pentru noi a fost o experienta WOW. Prima oara intr-un studiou profesional, in Bucuresti, si ne-a ajutat experienta cu dansul, desi nu am ajuns nicaieri cu treaba asta. Nu ne-a dus nicaieri, a fost o bucurie pentru noi si pentru prietenii nostri si pentru familiile noastre, dar ca si experienta personala si experienta profesionala a fost o intorsatura mare pentru noi si pentru mine in special.”
Mai multe, in video-ul alaturat…
Stiti filmul “Forrest Gump”, cu Tom Hanks? E un film foarte cool, despre un tip cu IQ de 76, care se bucura de viata, vede partea plina a paharului si care reuseste sa faca foarte multe lucruri, care il implinesc.
Este un film extrem de inspirational. Te uiti la omul ala, nu dai doi bani pe el la inceput, dar pe urma iti dai seama ca te inseli. Aparentele inseala.
Acel film spune ceva despre reusite in viata si relatia lor cu IQ-ul respectivei persoane.
In general, nu exista o relatie direct proportionala intre IQ si succesul unei persoane in viata.
Si un corolar al acestei “teorii” – In general, nu exista o relatie direct proportionala intre IQ si fericirea unei persoane.
Sunt cateva aspecte care merita discutate.
#1. ce inseamna success in viata. Pentru unii inseamna sa castige multi bani (si cuvantul “multi” poate sa difere enorm, in functie de asteptarile omului respectiv). Pentru altii inseamna faima. Pentru altii inseamna sa aiba satisfactia de sine ca au ajutat niste copilasi sa invete limba franceza. Societatea ne implanteaza in cap niste modele, pe care incercam sa le atingem, intr-un spirit de turma mai mare sau mai mic
#2. de ce unii ating succesul mai usor decat altii? Si de ce IQ-ul nu este un factor hotarator. Educatia ne spune ca logic, cu cat esti mai destept, cu atat ai sanse sa reusesti mai multe in viata, corect? Sunt exemple nenumarate, prin care oamenii mai needucati sau mai prosti au joburi mai prost platite si automat sunt categorisiti ca ne-avand succes. Pe de alta parte sunt milioane de oameni cu facultate (care teoretic sunt mai destepti decat cei fara facultate, nu? 🙂 ) si care castiga 2 lei pe luna.
Determinarea si ambitia sunt factori mult mai puternici in obtinerea succesului decat IQ-ul. Asa, sunt foarte multe genii pustii. Branza buna in burduf de caine. Care au creier, dar sunt lenesi. Si atunci successul lor este sub-optim. Pe cand sunt foarte multi oameni fara veleitati de IQ de 150, care au ambitie si care reusesc prin persistenta sa castige ceea ce altii nu reusesc. Evident, ca sunt si mai multi oameni cu IQ mic care sunt si lenesi si atunci aceasta combinatie devastatoare ii face sa fie paraleli cu succesul.
Conteaza sa ai acel foc interior, in stomac, care sa il simti ca e acolo, si care sa iti dea energia sa FACI lucruri, sa te misti, sa evoluezi. Pana la urma evolutia personala este… personala. Tine de tine sa mergi mai departe, fara sa stai si sa analizezi orice detaliu, orice sansa ca activitatea ta sa dea gres.
Un bun prieten care a facut MBA-ul a zis ca ii pare rau, ca facand aceasta forma de educatie superioara l-au invatat sa vada intr-o potentiala afacere milioane de motive pentru care ea nu va merge. MBA-ul ajuta foarte mult optimizarilor proceselor existente si mai putin partilor aventuroase, inovative.
Asadar, daca vrei sa iti atingi visurile, nu mai sta. Du-te catre ele de acum. Nu mai astepta. Alearga catre ele. Timpul este limitat 🙂
Wilmark: Intr-o zi cu soare am ajuns la Wilmark, la Academia de Baile, pe la coltei. Desi trebuia sa vorbeasca 10 minute, a vorbit 40. 🙂 Si povestea lui este una foarte fascinanta, a unui om care a plecat de la zero aici, si cu multa daruire, consecventa si indarjire a reusit sa intre in viata. Este un model de urmat!
Wilmark Riso, nascut in Columbia, actual cetatean roman (o mare realizare pentru mine 🙂 )
Am inceput prin a fi trimis la scoala de pictura, canto, diverse arte de tatal meu, care e poet.
Faptul ca eram inconjurat de lumea cosmica a tatalui meu m-a influentat.
Am fost un copil mai introvertit. Nu eram petrecaret. Colegii mei aveau cele mai misto gagici, cele mai proaste note, etc…
Eu invatam bine, stateam acasa, incercam sa nu fac cheltuieli mari (mai ales dupa divortul parintilor)
Imi placea biologie, fizica, desen, dans (dar nu foarte tare), canto (facem parte din cor).
Primul proiect interesant din viata mea: mai, ia sa organizam ceva pentru scoala: radioul scolii.
Aveam spatiu de difuzare 2 momente x 20 minute, cand erau pauzele din liceu, cand puteam sa emitem 🙂 Eram foarte restrictionati foarte mult.
Am aplicat pentru o bursa de studii in strainatate – Romania avea cele mai multe sanse. Au o facultate de petrol extraordinara.
Aceasta plecare a insemnat o schimbare radicala! Daca cresti intr-o caverna, universul tau va fi o caverna. Plec la hagi, la nadia comaneci. A fost GREU. In germania, unde am facut escala, am inceput sa plang.
Cand am ajuns in Romania, totul era gri, era toamna, era frig. Cat mai avem pana ajungem in bucuresti? Pai, suntem in bucuresti 🙂 – 1994
Eu veneam dintr-o tara colorata, plina de exotism, sa vad cladiri care semanau una cu cealalta, gri – a fost un soc puternic
Am intalnit birocratie. Alt soc. Am facut 7-8 ore cu trenul personal de la Bucuresti la Pitesti. Alt soc.
Am mancat niste chestii traditionale, din butuci si hartie de ziare :))
O doamna f draguta l-a dus de la Gara pana la administratorul caminului de la facultate (ca l-a vazut ratacit).
Am invat lucruri nu tocmai ortodoxe 🙂
Secretul: trebuie sa te adaptezi situatiilor
A inceput sa vina in Bucuresti cand s-a deschis prima discoteca latino. Facea cursuri de dans, 10 lei pe curs.
Era bine, dar mai trebuia ceva.
Muzica latinoamericana iti da nebunia aia de a trai 🙂
Imi trebuie o emisiune la radio – am facut proiect in powerpoint. Doar radio total l-a contactat. N-a mers.
Poate trebuie imbunatati proiectul. Keep walking… A mai trecut un an de zile. Mi-am facut si o trupa de dans si faceam showuri.
A trimis din nou. Nu i-a raspuns nimeni.
Gandurile care le ai tu trebuie sa fii foarte entuziast si sa le transmiti mai departe.
In loc sa vorbesti vorbe cu cunoscutii, mai bine zici efectiv ce vrei sa faci. Asa a ajuns la un radio, prin recomandari.
Fii perseverent, fii consecvent.
– El si mihai dobrovolschi sunt 2 persoane total diferite, care au ramas prieteni dupa experienta ProFM
– Emisiunea Rondul de dimineata a iesit exact ce si-a dorit. Ii placea ca putea sa implementeze tot ce vroia
– A invatat limba romana foarte bine. Directorii i-au zis “daca mai inveti romaneste si mai bine, nu vom mai avea nevoie de tine:) ”
– Erau prea multi directori si toti aveau pareri si idei si noi eram executantii. La un moment dat, Dobrovolschi a plecat.
– Ma enerveaza sa vad oamenii iarna in parlapac, tristi, cu painea la subrat, mergand aplecati. Trebuie sa fii veseli, sa isi traiasca viata.
– Salsa iti va schimba viata. Academia de baile. Nu e doar dans.
– Oamenii vin de placere aici. Premiul pentru copii este sa vina la cursul de dans 🙂
– Vroiau sa fiu dansator pentru Dansez pentru tine. Pe urma vroiau sa fiu coregraf. Si la final mi-au propus sa fiu juriu. a fost WOW.
– Oboseala, si parul alb si ficatul meu au avut de suferit de la prea putin somn 🙂
– A fost aceasta parere preconceputa – cine danseaza e poponar. Emisiunea “Danseaza pentru tine” a reusit sa schimbe parerea oamenilor.
– Spre deosebire de alte tari din europa, oamenii de aici pot sa invete mai usor sa danseze
– Multi oameni, ca si mine, isi trag energia din muzica
– Marea satisfactie, Academia de Baile nu este afacerea mea, este familia mea. Iesim impreuna, vacantele impreuna.
– Cea mai buna afacere este sa iti alegi corect partenerul de viata. Iubita mea este punctul meu de echilibru.
– Sunt anumite lucruri la care nu ma pricep si la care ea ma tempereaza/indruma/sprijina si ca echipa reusim sa facem multe.
– nu mai reusesc sa predau decat la anumite grupe.
– agentia de evenimente – e lucrul care hraneste numele wilmark (aici ne dezvoltam creativitatea, facem petreceri) Nu stam la masa… noi cu voi ne dansam si ne distram 🙂
Daca va place povestea lui Wilmark, trimiteti-o si la 1-2 prieteni de-ai vostrii, ca sa ii inspirati 🙂
Stiti bancul cu limbricul? E cam dubios, dar are o morala foarte importanta.
Unii din prietenii nostrii il stiti, ca v-am delectat cu el cu alte ocazii 🙂
Si ca sa nu oripilez si pe cei care sunt persoane sensibile, o sa ii rog pe cei care vor sa afla bancul, sa ne spuna la go-arond-startevo.com si il trimitem pe mail. Eu zic ca merita 🙂
Cred ca aceasta teorie personala o sa fie una din contributiile noastre la istoria umanitatii 🙂 Este o teorie testata pe pielea noastra, a fost demonstrata si atunci merita sa fie promovata mai departe, poate te ajuta si pe tine.
Ce zice aceasta teorie: In viata ai cateva momente care sunt cruciale. Intalnesti oameni wow care te inspira, intri la facultate, da o masina peste tine, ai o idee geniala, obtii un contract deosebit, iti intalnesti viitoarea nevasta, etc.
In functie de deciziile pe care le iei, aceste puncte cruciale din viata ta, devin puncte de inflexiune, care te pot duce in mai multe directii.
Ideea geniala este ca poti IN MOD CONSTIENT sa iti cresti numarul acestor puncte de inflexiune, care sa te ajute sa evoluezi mult mai accelerat decat ai visa vreodata. Cu alte cuvinte, sa iti faci norocul cu mana ta.
Cu totii spunem ca X-ulescu a avut noroc in anumite circumstante, noroc care l-a propulsat mai departe. Dar nu vedem ca si noi daca vrem, putem avea asemenea puncte de inflexiune zilnice! Nu doar de 3 ori in viata! Tine de noi sa ne crestem sansele 🙂
Sa abstractizam putin, de dragul exemplului:
Ex 1: Sa zicem ca puneti mana pe telefon si formati un numar telefon aleatoriu. Raspunde cineva si intrati in vorba. S-ar putea ca la capatul celalalt sa fie o persoane pe care sa o cuceriti cu farmecul dvs personal si sa va deschida noi porti in viata sau cariera. Doar ca ati format un numar aiurea, din greseala sau nu.
Ex 2: Sa zicem ca sunteti singuri si vreti sa agatati o persoana de sex opus. Daca va cresteti numarul de incercari de agatare, statistic vorbind, sansele ca cineva sa va pice in mreje cresc direct proportional. La fel daca trimiteti CV-uri. Una e sa trimiti 5 CV-uri intr-o luna si sa te miri ca nu te suna nimeni si alta e sa trimiti 1000 CV-uri. La fel si in vanzari. Si in enorm de multe alte domenii.
Ce iti sugeram noi? Creste-ti singur numarul de puncte de inflexiune personala
in domeniile care te intereseaza. Pentru ca atunci o sa ai sanse infinit mai mari sa reusesti ceea ce iti propui 🙂
Simplu
