O super idee pentru cresterea propriei afaceri sau a propriei persoane

incrementalVreau sa va impartasesc unul din cele mai tari invataminte care le-am tras in ultima vreme.

Noi lucram cu 5 agentii de publicitate din New-York. Una dintre ele in ultima vreme a decis ca vrea sa se reinventeze. Si-a gasit un mentor/consultant pe la vreo 60 de ani, expert in business, care face o gramada de bani vanzandu-si experienta indelungata. Si respectivul mentor a zis asa:

Ia sa ne uitam noi la cifra voastra de afaceri pe ultimii ani. Buuun. Se vede trendul pozitiv. Se vede ca progresati. Dar va miscati foarte greu. Cresterea de la an la an este mica. Voi aveti cateva puncte forte extraordinare pe care nu le monetizati corespunzator. Nu sunteti logici in ceea ce faceti. Va ocupati prea mult de ‘micimi’ si nu de viitor. Tu, patronul, in loc sa faci lucruri care sa asigure cresterea sustenabila a companiei te bagi in taskurile zilei, in loc sa externalizezi. Etc, etc….

Daca voi faceti aceleasi lucruri care le faceti pana acum probabil ca o sa cresteti cu acelasi procentaj si anul asta si anul urmator. Si eventual o sa muriti sau o sa va reinventati, pentru ca ritmul in care munciti nu este sustenabil pe termen lung.

Hai sa facem in felul urmator.

Va iau sub aripa mea. Va zic ce trebuie facut si va bat la cap sa le faceti. Voi le faceti. Peste 12 luni, daca depasim cu x% cifra de afaceri care oricum o sa o faceti, atunci imi dati y% din profitul incremental sau actiuni in firma. Este mai bine sa detii 90% din ceva mare decat 100% din ceva mic.

Zis si facut. Au batut palma si s-au apucat de lucru.

Primul lucru care l-au facut a fost unul foarte curajos. Concedierea clientilor mici care genereaza pierdere pe termen lung.

Cum au facut asta? Ei taxeaza ora cu 125 usd. Le-au dat un mail la toti clientii mici si le-au zis ceva de genul:

Dragi clienti, noi ne reinventam. Asa ca va dam doua optiuni. Ori ne platiti in avans cate 10-20-50 de ore la pretul de 150 usd/ora si consumam din ele iar cand ajungem aproape de zero refacturam, ori cand o sa aveti nevoie de noi, o sa va punem ultimii pe lista de prioritati si o sa va taxam 300 usd/ora.

Foarte curajos gestul. Surprinzator e ca au avut clienti care au si ales unele din aceste variante 🙂

Zilele trecute, consultantul a facut o “sezatoare” unde i-a adus pe toti clientii lui, si pe cei cu bani si pe cei fara bani. Si le-a dat un test foarte important, in urma caruia a concediat toti clientii lui care NU plateau, in afara de aceasta agentie. De ce? Pentru ca nu au raspuns corect la o intrebare foarte importanta,.

Intrebarea era: “Care este motivul pentru care voi, cu firmele voastre, sunteti in aceasta situatie, in care sunteti acum?

Voi ce ati fi raspuns? Dati-ne un mail la go-at-startevo.com cu raspunsul vostru, sa vedem daca este corect. Eu l-am ghicit 🙂

Acum, ideea este in felul urmator. Acest mod de operare, in care cel care ajuta primeste un comision/actiuni din cresterea suplimentara adusa de el DUPA ce a adus-o este o super idee. Cred ca multi dintre noi romanii am semna pentru ea. Atat ca firme cat si ca persoane.

Problema e, asa cum discutam si cu Scarlatescu saptamana trecuta la carciuma, ca romanii ar face doar jumatate de promisiune. Cand s-ar vedea cu sacii in caruta, i-ar da papucii celui care i-a ajutat. Acest lucru mi s-a intamplat de cateva ori in Romania si de aceea cred ca este foarte greu implementabil datorita neseriozitatii noastre.

De ce sa ii dau omului 20% din firma? Doar pentru ca m-a ajutat? Ia mai da-l dracului…. Ca de acum ma descurc singur. La revedere fraiere!!!! :))

Voi ati accepta acest mod de business ca accelerare a cresterii personale? Pana la capat?

Ce legatura este intre “M-am plictisit!” si gradul de prostie?

sunt plictisitSa va povestesc 2 situatii:

#1. Zilele trecute am mers cu trenul pentru cateva ore. Langa mine era o proaspata studenta. Cel mai des cuvant pe care l-am auzit in nenumaratele telefoanele pe care le-a dat/primit a fost: “Ma plictisesc. Ma plictisesc ca nu am castile la mine, sa ascult muzica. Ma plictisesc ca nu am ce sa fac. Ma plictisesc…”

#2. In vizita noastra in State am vorbit cu cativa copii de 10-14 ani. Principala lor problema: “I’m bored!. Tati, da-mi iphonul sa ma joc / sa ascult muzica.” In Romania deasemenea am vorbit cu copii si adolescenti care aveau aceiasi problema existentiala. Se plictiseau de moarte si aratau ca niste legume.

Un adult care se plictiseste si nu poate iesi din acest stadiu denota dupa parerea mea, un grad ridicat de prostie.
Un copil care se plictiseste si singura solutie o reprezinta divertismentul electronic va avea sanse foarte mari sa devina un adult leguma.

Traim intr-o societate care ne recompenseaza creierul in fiecare secunda pentru atentie, intr-un noian de cereri de atentie. Ne-am obisnuit sa ne concentram pe distractie, nu pe crestere sustenabila. Vrem totul rapid, vrem imediat. Vrem serotonina cat mai mult (hormonul de placere secretat de creier cand ne place ceva) Comportamentul copiilor care urla din toti rarunchii cand vor o jucarie se transforma ulterior in comportamentul actionarilor care pun presiune pe managerii executivi sa obtina rezultate ACUM. Conteaza momentul, nu viitorul. Carpe diem. Lasa ca mai vedem noi.

Eu personal nu vreau sa am de-a face cu oameni care se plictisesc. Cum ar fi sa se plictiseasca cel care instaleaza franele la masina ta? Sau cel care monteaza un cablu la avionul cu care calatorim. Sau un doctor care se plictiseste intr-o operatie si uita ceva in interiorul unui pacient.

Oamenii care se plictisesc (si raman asa) sunt toxici. Din pacate, toti avem predispozitie catre plictiseala, ceea ce este ok. Insa conteaza ce faci astfel incat sa NU ramai plictisit. Sa faci ceva util, care sa iti faca placere si care sa te ajute pe termen scurt mediu si lung.

Oamenii care se distreaza ca sa scape de plictiseala se aseamana cu dependentii de droguri. Tot timpul vor vrea o doza mai mare, ceva mai interesant. Si usor usor in timp se instaleaza depresia (stiati ca 1/3 romani au probleme psihice si depresia este cea mai raspandita? )

Cu totii ne plictisim. Dar imediat iti poti pune creierul in miscare sa gandesti la ceva. Sau sa faci ceva. Sa stai si sa te plangi este penibil.

Uitandu-ne la rezultatele de la BAC, putem vedea foarte usor ca cei care stau in zone mai dezvoltate econonic, care au avut rata de promovabilitate mai mica au si o rata de plictiseala mai mare. Pana la urma este plictisitor sa inveti, nu?

Dragi nostrii cititori, luptati sa nu va plictisiti. Dar nu luptati cu armele lejere ale distractiei. Pentru ca nu veti evolua. Gasiti-va un vis si munciti sa il atingeti. Satisfactiile vor fi mult mai mari si de durata decat cele de la entertainmentul de ocazie. Si lucrand sa va atingeti visul sansele sa va plictisiti sunt mai mici 🙂

Bafta